Conversatii cu Mc Ranin – Teatrul Tony Bulandra Targoviste

Teatrul Tony Bulandra Targoviste este brand-ul cetatii vlahe din punct de vedere cultural. Nu poti vorbi despre teatrul targovistean fara sa il asociezi cu Mc Ranin, omul datorita caruia acest colos artistic a prins viata, a crescut si a ajuns sa fie cunoscut in tara si in intreaga lume. Sa nu uitam ca aici vin artisti de pe toate continentele, din aproape toate culturile si religiile pamantului, in deja consacratul festival BABEL.

“Noi trebuie sa facem gesturi mari si sa nu tinem cont de capriciile oamenilor mici. Chiar daca destinul nostru va fi mult mai crud si vom avea mai mult de suferit, pentru ca un om mic intotdeauna o sa stie sa se fofileze si sa supravietuiasca. Pe mine ca artist nu ma intereseaza sa supravietuiesc, ma intereseaza sa traiesc intr-o permanenta stare de neliniste, de cautare si de performanta.” Mc Ranin

Conversatii cu Mc Ranin

Oficial Media : Domnule Mihai Constantin Ranin cum a fost revenirea la Teatrul Targovistean?

Mc Ranin : Surprinzatoare pentru mine, dar nu cred ca numai pentru mine, ci si pentru actori, masinisti, pentru publicul din Targoviste. Am primit un telefon, tocmai demisionasem de la Teatrul de Arte din Deva si mi-am zis de ce nu? Sa incerc, desi aveam ecouri despre ce s-a intamplat aici si nu stiu pe cineva sa fi revenit in aceleasi conditii la locul faptei si am regasit teatrul schimbat din punct de vedere al repertoriului, al actorilor, al publicului. Cladirea suferise transformari fizice triste pentru mine. Pentru ca se facuse foarte multe birouri hipercolorate si oamenii practic nu reuseau sa comunice intre ei, ideea este sa avem aceste spatii largi. Teatrul a fost construit, ca un fel de casa a artistilor si ca un spatiu deschis al comunicarii, nu suntem o interprindere, ca sa ne comportam ca intr-o interprindere sau o multinationala. Practic mi-a luat doua saptamani sa refac aspectul interior al teatrului, toti m-au ajutat, pentru ca era o revenire la starea de spirit anterioara. N-am facut-o cu foarte mult entuziasm la inceput, pentru ca fiecare pas era complicat din cauza politicului. Dupa cum stiti, pe vremea aceea, cei care conduceau destinurile orasului, erau cei care m-au invitat nepoliticos sa imi iau bagajele si sa umblu prin lume si prin tara, dar intre timp am avut aceasta putere sa trec peste tot si sa ajung la o relatie de amicitie, pentru ca s-au schimbat multe, chiar si in sufletul lor cred au inteles ca teatrul este altceva.

OM: Spuneati ca ati gasit sprijin din partea echipei de aici ; ce actori ati mai gasit din vechea garda?

Mc Ranin : L-am gasit pe Liviu Cheloiu care mi-a fost student, pe Sebastian Balasoiu care mi-a fost student, pe Puiu Jipa pe care l-am adus de la Valcea si cu care am fost coleg la institutul de teatru, Ioana Grigoriu venea de la un concediu de maternitate dupa 2 ani in plina forta, Delia Lazar pe care am angajat-o tot eu, care joaca acum in toate productiile teatrului, Maria Nicola care este o actrita interesanta si interesata de zona plastica si de sonografie, Radu Campean si bineinteles actorii de la Teatrul de Papusi care fusesera angajati acolo si au revenit actorii teatrului mare. Au venit pe o scurtatura, pentru ca e mult mai dificil sa ajungi in colectivul mare al Teatrului Tony Bulandra, dar s-a intamplat in al Doilea Razboi Mondial cand s-au intors nemtii de pe front acasa si au gasit copii cu figuri de rusi in propria casa, era clar ca nu erau copiii lor pentru ca lipsisera patru ani de langa neveste, dar copiii aceia cu sange rusesc poarta nume germane. Am zis “sunt copiii mei, o sa merg cu ei mai departe” si chiar pot sa spun ca cu Mircea Silaghi am ajuns la performanta si am lucrat foarte bine la cateva spectacole, deci s-a putut face lucrul acesta. Eu cred in promovarea prin meritul talentului in primul rand si talentul se regaseste in spectacole reusite, in cronici si in ceea ce dumneavoastra – publicul crede despre actul artistic care se petrece la Targoviste. Daca nu este o democratie, oricat ar parea de paradoxal, teatrul este un lucru care se face prin dialog, dar regizorul este cel care coordoneaza spectacolul, altfel o ia in toate directiile. Daca fiecare actor si-ar impune conceptia asupra unui spectacol atunci ar fi un dezastru. Cred ca fiecare actor ar trebui sa se ocupe de propriul rol, intr-o situatie data de regizor si de textul dramatic, acolo unde este.

OM: Am vazut un volum extraordinar de munca, am vazut oameni la lucru de dimineata pana seara, am vazut ca se repeta in fiecare loc in care este posibil, am vazut ca se lucreaza pe toate segmentele in teatrul acesta. Cat ati observat aprecieri din partea factorilor de decizie, pentru ca, sa nu uitam, Teatrul Tony Bulandra apartine de municipalitate?

Mc Ranin : Am venit pe un fond destul de potrivnic pentru ca exista o mitologie urbana legata de persoana mea, mai ales pentru ca a trebuit sa intru si in politica, ca sa ma razboiesc cu aceleasi arme cu politicienii locali si am fost perceput la un moment dat ca un om politic, eu nefiind un om politic. Daca am facut politica am facut-o pentru a salva ideea de teatru. Si intr-un fel am salvat-o chiar daca el a decazut dintr-un punct de vedere al calitatii pentru ca titulatura de “teatru” a ramas in picioare, in timp ce celelalte institutii si-au pierdut titulatura de Casa de Cultura, Teatrul de Papusi “Mihai Popescu” a disparut, ma rog, a disparut si numele de teatru “Tony Bulandra”, dar sunt mandru ca am reusit sa punem din nou firma pe teatru … dupa cinci ani. Am asistat la o situatie absolut ridicola la Targoviste, la 130 de ani de la nasterea lui Tony Bulandra, tocmai dadeau numele jos de pe teatru si puneau o placuta aniversara intr-un colt. Asa fac oamenii mici, noi trebuie sa facem gesturi mari si sa nu tinem cont de capriciile oamenilor mici. Chiar daca destinul nostru va fi mult mai crud si vom avea mai mult de suferit, pentru ca un om mic intotdeauna o sa stie sa se fofileze si sa supravietuiasca. Pe mine ca artist nu ma intereseaza sa supravietuiesc, ma intereseaza sa traiesc intr-o permanenta stare de neliniste, de cautare si de performanta. Ideea de confort in teatru nu exista. Incet, incet, vazand ca nu am aparitii publice – practic eu nu am mai discutat cu presa foarte mult in aceasta perioada- mi-am schimbat total tactica. Adica in loc sa fiu foarte vocal in ceea ce priveste teatrul si sa sustin ca sa nu fiu luat drept un nebun, am incercat sa discut cu fiecare in parte si sa-l conving de adevarul pe care-l reprezinta teatrul si de calitatea pe care o aduce vietii targovisteanului. Pentru ca de fapt, ce am facut noi prin aceasta institutie de cultura? Am adus un plus de valoare orasului Targoviste, am adus o zona de staif pe care acest oras o avea in perioada interbelica cand erau foarte multi avocati care aveau casele aici si cand toate teatrele din Bucuresti veneau in turneu la Targoviste. Pe aici au trecut Giugaru, Radu Beligan, Carmen Stanescu, Birlic. Deci targovistenii erau amatori de teatru, clar! Si a existat si un teatru profesional Tony Bulandra, de prin anii 50′ cu doi actori pe care mi-i amintesc acum. Unul este Teodor Vasiliu, un impatimit de teatru care a vrut sa devina actor initial, inainte de a fi jurnalist si care a sustinut acest proiect al teatrului profesionist Tony Bulandra, si George Corneanu care a si jucat in cateva spectacole pentru ca si-a facut studii de teatru ceva mai tarziu si in felul acesta si-a implinit si el un vis din tinerete. Asta s-a intamplat cu revenirea mea la Targoviste. Nu pot sa spun ca am fost foarte apreciat sau ca cineva m-a felicitat pentru ceea ce fac aici. Sigur in orgoliul meu de artist, asta astept dupa doi ani de zile, la ultima evaluare chiar sperau sa plec din nou din Targoviste, dar acest lucru este spalat de cei trei sute de voluntari care au venit la Tony Bulandra, si trecand printre ei m-au salutat si mi-au zis : “Ne bucuram si asteptam cu nerabdare sa inceapa festivalul si va multumim pentru ceea ce faceti aici !”. Pentru acesti copii, pentru spectatorii care vin si si-au cumparat abonamente la teatrul Tony Bulandra, ceea ce este o noutate si pentru actorii care sunt in sfarsit multumiti ca joaca, pentru ca nu cred ca este un actor nemultumit la ora actuala in teatrul Tony Bulandra. Sunt fericiti ca joaca, dar acum se plang ca joaca prea mult, dar asa sunt actorii, trebuie sa va obisnuiti.

OM : Ma gandeam la ce spuneati mai devreme despre ignoranta unora in ceea ce priveste actele de cultura pe care le promovati aici, in teatru. Pe ce seama puneti actiunile acestea, domnule director ? Pe seama intereselor marunte de natura politica? Pe seama lipsei educatiei artistice?

Mc Ranin : Da, mai degraba asta pentru ca lipsa de educatie estetica nu te impiedica sa gusti un spectacol de teatru. Un regizor mare nu face niciodata un spectacol de teatru numai pentru elite. Termenul de “elita” apare tarziu in literatura de specialitate si se adreseaza in general celor care erau mecena in ceea ce priveste arta si atunci existau spectacole care erau pe gustul lor. Acest lucru s-a schimbat o data cu al Doilea Razboi Mondial si arta s-a democratizat. Poate sa existe un teatru de cercetare, un teatru special, asta este adevarat, dar nu este adresat neaparat elitelor. Un mare regizor stie sa vorbeasca tuturor categoriilor de public chiar intr-un spectacol filozofic. Educatia teatrala ti-o faci singur venind la teatru, nu trebuie sa mergi la scoala, nu trebuie sa avem aceasta infatuare noi artistii “Fiti educati teatral ca sa veniti la teatru”. Nu, de exemplu cand am venit in 2002 la Targoviste si Mihai Manutiu mi-a propus Bacantele- care se mai joaca astazi si care a batatorit festivalele lumii- vreau sa spun ca un om normal nu ar fi acceptat acest proiect care contine si nuditate si in care textul este extrem de complicat, pentru ca se vorbeste despre zei si nu despre Dumnezeu, pentru ca civilizatia orientala si occidentala din zona asta a Europei este crestina, deci am uitat de mult de zona asta a zeitatilor grecesti care erau formative pentru Europa primitiva. Am o senzatie foarte ciudata, deci directorii pe care ii cunosc sunt epuizati, au spus totul intr-un an sau doi, eu nici nu am inceput sa spun dupa 12 ani de directorat in diferite forme. Sunt la inceput tot timpul, este o senzatie foarte ciudata.

OM: Referitor la cei 12 ani de directorat, puteti sa ne spuneti cateva lucruri din perioada de absenta din viata teatrului targovistean?

Mc Ranin : Din punct de vedere financiar a fost cea mai grozava perioada, am obtinut o casa neogotica in Ardeal pe care am restaurat-o si am umplut-o de amintiri si de obiecte foarte valoroase. Am lucrat in Ungaria si Germania, spectacole, am fost invitat sa iau de la zero Teatrul de Arte din Deva, am preluat directia artistica, am devenit conferentiar universitar la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj Napoca. Eu deja lucrasem in invatamant, fusesem lector la Universitatea  “Lucian Blaga” din Sibiu, dar mi-am dat demisia de acolo si din postura de prim regizor de la Teatrul National “Radu Stanca” ca sa vin la Targoviste. Putina lume stie lucrul asta, deci chiar am facut sacrificii personale.

Oana Maria Grigore & Cristi Iordache

Va invitam sa ramaneti alaturi de noi in “Conversatii cu Mc Ranin”

Vezi si PARTEA A II-a

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media