Cum recunoști un părinte toxic? Semnele unei relații care te poate răni, explicate de psihologul Ursula Sandner

Relația dintre părinți și copii este una dintre cele mai importante legături din viața unui om, însă nu toate relațiile de familie sunt sănătoase. Critica permanentă, manipularea emoțională, controlul, încălcarea limitelor personale sau inversarea rolurilor dintre părinte și copil pot lăsa urme profunde chiar și după ce copilul devine adult.

Psihologul și psihoterapeutul integrativ Ursula Sandner vorbește despre comportamentele prin care poate fi recunoscut un părinte toxic și despre importanța stabilirii unor limite sănătoase în relația cu acesta. Textul de mai jos îi aparține Ursulei Sandner și este reprodus integral.

Cum recunoști un părinte toxic?

– este în permanență critic – există o diferență între a critica comportamentul cuiva, oferind astfel un feedback constructiv cu intenția de a-l ajuta și a critica în permanență pe cineva, indiferent ce-ar face. În acest caz, ajungi să te îndoiești de tine, să-ți pierzi încrederea și curajul și devii extrem de critic cu tine;

– nu-ți permite să-ți exprimi emoțiile negative – un părinte care nu este responsiv față de nevoile emoționale ale copilului și, mai mult decât atât, îl sancționează pe acesta, sub o formă sau alta, atunci când plânge sau își exprimă furia, își va învăța copilul că este greșit să-și exprime emoțiile;

– încearcă să te controleze, inducându-ți sentimente de vinovăție sau folosindu-se de bani, ca să-i faci pe plac și să te supui. Folosește manipularea și șantajul emoțional, spunându-ți câte a făcut pentru tine și cât de nerecunoscător ești tu;

– plasează responsabilitatea fericirii lui în mâinile tale – îți reproșează sacrificiile făcute, faptul că a renunțat la visurile lui pentru a te crește, făcându-te să te simți vinovat pentru nefericirea lui și presându-te cu așteptări nerealiste. Însă niciun copil nu ar trebui să fie responsabil pentru fericirea părinților săi;

– face tot posibilul să nu te desprinzi de el și se comportă cu tine ca și cum ai fi în continuare un copil – este firesc să îți dorești să devii din ce în ce mai autonom și independent și nu este în regulă ca părinții tăi să îți submineze capacitatea de a lua singur decizii în privința vieții tale;

– are atitudini și comportamente pasiv-agresive – nu mai vorbește cu tine zile sau săptămâni întregi pentru a te face să te simți vinovat și să cedezi; îți adresează replici răutăcioase, iar dacă te arăți deranjat, te acuză că „nu știi de glumă” sau că ești „prea sensibil”; nu spune clar ce are, dar se comportă ca o victimă, așteptând ca tu să ghicești cu ce ai greșit și să-ți ceri scuze;

– îți încalcă limitele și granițele personale – un părinte toxic consideră că are dreptul să se amestece în viața ta, chiar dacă acum tu nu mai ești un copil. Consideră că este îndreptățit să te sune oricând, să-ți spună ce să faci și cum să-ți trăiești viața, iar dacă te împotrivești, se va înfuria ori se va supăra pentru a te face să te simți vinovat;

– încearcă să te transforme pe tine în „părinte” – rolurile se inversează, iar tu devii părintele lui; din punct de vedere psihologic, mama sau tatăl tău se comportă ca un copil imatur emoțional. Se așteaptă ca tu să îi rezolvi problemele, să ai grijă de el, să-l susții, să te sacrifici pentru el.

Ce poți face?

Poate fi greu să recunoști că părinții tăi te-au rănit, dar este important să-i observi așa cum sunt: acțiunile lor vorbesc despre propriile goluri sau lipsuri interioare, nu despre ale tale. Este de datoria ta să pui limite clare și ferme de interacțiune și să nu mai cedezi de fiecare dată când apar reproșurile, supărarea sau încercările de a te face să te simți vinovat.

Nu mai întreține aceleași tipare distructive, nu mai încerca să-i schimbi sau să le faci pe plac în speranța că vor fi mai buni cu tine. Dacă nu și-au schimbat atitudinea și comportamentul față de tine până acum, nu te mai amăgi că lucrurile vor fi altfel de acum înainte.

Cu cât ai mai puține așteptări de la ei, cu atât vei suferi mai puțin. Renunță la iluziile pe care ți le-ai creat în ceea ce-i privește și devino tu acel adult protector de care are nevoie copilul tău interior. Oferă-ți siguranța, iubirea și acceptarea pe care nu le-ai primit de la părinții tăi și pe care, poate, încă le mai aștepți.

Cine este Ursula Sandner

Dr. Ursula Yvonne Sandner este psiholog, psihoterapeut integrativ și life coach, cu doctorat în științe sociale obținut la Universitatea de Vest din Timișoara. Potrivit prezentării sale profesionale, are peste 15 ani de experiență clinică și este specializată în psihologie aplicată, dezvoltare personală, relații toxice, recuperarea după abuz emoțional, dinamici disfuncționale în familie, narcisism și vindecarea copilului interior. (Dr. Ursula Sandner)

Ursula Sandner a urmat Facultatea de Psihologie la Timișoara, un master în Psihologia Organizațională și a Conducerii și formare în psihoterapie integrativă. De asemenea, are pregătire în Analiză Tranzacțională, Gestalt, intervenții cognitiv-comportamentale și programare neuro-lingvistică (NLP). Este fondatoarea Sandner Mind Consulting și desfășoară activități de psihoterapie, life-coaching și training. (Dr. Ursula Sandner)

Cărțile scrise de Ursula Sandner

Printre volumele publicate de Ursula Sandner se numără „Puterea ta interioară, Vol. I: Preia controlul asupra vieții tale”, „Puterea ta interioară, Vol. II: Învinge-ți emoțiile negative”, „Iubire fără compromisuri: Ghidul relațiilor mature” și „Iubire, relații și viață. Reflecții”. Acestea abordează teme precum autocunoașterea, gestionarea emoțiilor, relațiile de cuplu, dezvoltarea personală și modul în care oamenii își pot construi o viață mai autentică. (Dr. Ursula Sandner)

Prima carte din seria „Puterea ta interioară”, „Preia controlul asupra vieții tale”, a fost publicată în 2015, iar volumul este centrat pe teme precum gândurile și emoțiile disfuncționale, credințele limitative, încrederea în sine, stima de sine și relațiile conflictuale sau toxice.

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/