Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Cum să fii părinte responsabil

Anul de grație 2020, după trei luni de izolare…

Izolarea, dincolo de beneficiile pentru sănătate, ne-a adus, din punct de vedere psihic în pragul disperării.

Pe unii pentru că nu putut bate terasele și cluburile, pe alții pentru că i-a privat de tradiționalul grătar cu mici și bere. Din păcate mai grav a fost cu cei care au fost trimiși în șomaj sau, mai rău, și-au pierdut locurile de muncă.

Disperarea profesorilor, părinților și elevilor s-a numit „Școala de acasă”. A fost ceva nou și cumplit de greu pentru toată lumea. S-au adunat atât de multe frustrări încât acum ies la iveală cu o violență greu de imaginat la începutul anului. Dar să o iau pas cu pas.

Magazinul, centru de informare

Ieșirea din izolare însemnă și cumpărături mai pe relaxare. Eu prefer orele prânzului pentru că este mai puțină lume. Așa că am mers la un super/hipermarket (nici acum nu știu care este diferența dintre ele). Luatul temperaturii la intrare m-a bine-dispus atât de mult încât am intrat râzând spre surprinderea cerberului de la intrare.  M-a scanat 2 secunde undeva la 20 cm de încheietura mâinii cu ceas. O acțiune cu adevărat profesionistă care m-a dus cu gândul la antenele 5G și cip-urile lui Bill Gates.

Mi-am pus în cărucior câte ceva, am căscat gura la multe și am ajuns la casă. M-am oprit cuminte la rând pe bulina roșie. În fața mea două tinere. In cărucior era așezat pe compartimentul pentru genți(sau pentru ce o fi) o gâgâlice de copil cu obraji bucălați  și o mașinuță în mână. Picotea cu picioarele atârnând. Imediat antenele mi s-au pus în mișcare (cred că de la 5G). Erau orele 13. La ora aceea un copil de vreo doi ani ar trebui să fie în pat să doarmă. Așa că am revenit la obiceiul meu de a trage cu urechea.

Izolarea naște frustrare

Una din tinere (s-a dovedit a fi mama copilului) una și fulgera pe amânarea deschiderii creșelor.

  • Am sunat-o pe educatoare și mi-a spus că nu știe când începe creșa. La televizor am auzit eu cu urechile mele că încep pe 15. Uite că nu au început. Lor le convine stau acasă și iau bani (Apropo! Educatoarele de la creșe au fost în șomaj tehnic). Dar eu am înnebunit cu ăsta mic în casă toată ziua.
  • Când începi lucrul?
  • În noiembrie, dar vreau să eu să stau liniștită câteva ore pe zi.

Ați simțit vreodată impulsul de a da de pământ cu cineva?

Cum să înnebunești în casă cu propriul tău copil de nici doi ani? Statul ți-a acordat concediu doi ani tocmai pentru a sta acasă cu micuțul tău, pentru a te bucura de clipe de neuitat și care nu se vor mai repeta niciodată. De ce să dai viață unui copil dacă nu te bucuri de el, dacă nu ți-l dorești alături?

Între timp micuțul a început să se joace cu mașinuța pe banda pentru marfă.

  • Mama…. brummm…
  • Uite așa face toată ziua! Nu mai pot!

Știu că izolarea a fost grea. Știu că ne-a scos din minți, dar chiar să nu mai poți cu propriul tău copil?

I-aș fi povestit mămicii despre mamele care au lucrat de acasă având un copil la grădiniță și unul la școală. Sau despre cadrele didactice care au și copii ai lor. Aceste mame au lucrat și și-au susținut copiii la școala de acasă, în același timp.

A fi părinte responsabil

A fi părinte nu înseamnă numai a aduce pe lume un copil. A fi părinte înseamnă să fii responsabil.

Responsabilitatea începe din clipa în care părinții iau decizia de a avea un copil. Pentru că a fi părinte nu înseamnă numai a cumpăra ultimul tip de cărucior, haine de firmă, jucării scumpe.

A fi părinte nu înseamnă a ști totul. Învățăm împreună cu copilul nostru, pe măsură ce el crește.

A fi părinte înseamnă timp petrecut cu copilul.

A fi părinte înseamnă să redevii copil.

A fi părinte înseamnă să uiți de tine, pentru el copilul tău.

A fi părinte înseamnă să pui binele și interesul copilului înaintea interesului și binelui tău.

A fi părinte înseamnă dăruire.

A fi părinte însemnă răbdare.

A fi părinte înseamnă să poți. Să poți să te joci, să spui povești, să răspunzi la sute de întrebări, să fii copil.

Cea mai mare responsabilitate a părintelui este însă grija pentru viitorul copilului.

„Cum este să fii părinte? Este unul dintre cele mai dificile lucruri din lume pe care le vei face, dar care te învață în schimb semnificația iubirii necondiționate.”      Nicholas Sparks

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share