Cum se luptă omul cu Dumnezeu și ce înseamnă activarea sufletului

Cea mai mare fericire nu este un suflet pur, ci aspirația lui corectă!

În momentul în care sufletul are o direcție corectă, acesta se purifică singur. De fapt, așa-zișii demoni, de care oamenii visează să scape, reprezintă un ajutor de Sus. Demonii umilesc conștientul omului, care leagă sufletul de corp și intensifică renunțarea la Dumnezeu. Înțelegerea motivului pentru care se întâmplă acest lucru duce la o concluzie simplă: demonii sunt ajutoarele Celui de Sus; demonii sunt o boală care ne amintește că am uitat de iubire și de Dumnezeu. Această boală ne chinuie sufletul și corpul, amintindu-ne de imperfecțiunea noastră și de direcția noastră greșită. De aceea, este necesar să ne întoarcem la Dumnezeu, nu să scăpăm de demoni.

La început, omul își revizuiește viața și se căiește pentru ceea ce a făcut, apoi începe să se căiască pentru sentimentele sale greșite. Acesta este începutul schimbării de sine. Mai departe, omul începe să-și schimbe caracterul în bine, în mod real, să vadă prezența Celui de Sus în toate, se străduiește să nu piardă niciodată sentimentul de iubire și atunci totul se schimbă în bine – și pentru el, și pentru urmașii săi.

Regretul trecutului, nemulțumirea față de prezent, tristețea și teama de viitor constituie neacceptarea voii divine și o luptă cu Dumnezeu.

Căința înseamnă lucrul cu sine asupra schimbării atitudinii noastre față de trecut.

Învingerea orgoliului în prezent este abilitatea de a gestiona corect un conflict cu oamenii, cu sine, cu lumea înconjurătoare și cu propriul destin.

Este necesar să percepem viața ca pe un joc în care cea mai importantă regulă și principalul premiu îl constituie acumularea iubirii în suflet.”

S.N. Lazarev