Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Dacă un om este impur interior, nici Dumnezeu nu-l poate salva

Puritatea, această veritabilă ştiinţă, joacă un rol primordial în toate domeniile: igienă, sănătate, hrană, morală, societate, pretutindeni. De ce se spune “pur precum cristalul”, “pur ca razele soarelui”, “pur ca apa unui lac de munte” ? De ce vi se spune să alegeţi o hrană pură, băuturi pure, aer pur ? Lucrul acesta merită explicat, cu atât mai mult cu cât oamenii au idei ciudate despre puritate.

De pildă: doi hoţi pradă o biserică; au pus de-o parte anaforiţele, vase, alte obiecte de valoare, când ochiră un candelabru superb agăţat cu un lanţ lung. Neputând să ajungă la el, luară o masă, unul dintre cei doi bărbaţi se urcă pe ea, dar tot nu putu ajunge la candelabru şi atunci îi zise partenerului: “Dă-mi catastiful ăla de pe altar !” Când tocmai se pregătea să se urce pe carte, celălalt îi zise: “Sper că n-ai de gând să te sui cu picioarele pe Sfintele Scripturi !?” – “De ce nu ? Când sufletul e curat, totul e curat”. Ca să vedeţi cum e înţeleasă puritatea.

Marii Maeştri şi Iniţiaţii spun că pentru a fi sănătos trebuie să fii pur; că pentru a fi fericit şi liber trebuie să fii pur; că pentru a avea gânduri luminoase şi o voinţă puternică trebuie să fii pur. Ei spun deasemenea că pentru a-L vedea pe Dumnezeu trebuie să fii pur. “Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu !” (Matei, 5:8). De ce puritatea, iar şi iar ?

Mai întâi ce înseamnă să fii pur ?

Înseamnă să n-ai în tine nici un amestec, nici o materie străină. În natură, ceea ce e pur e simplu. Amestecurile fac rău, în toate domeniile, dar să ne oprim mai întâi asupra hranei. Vom vorbi, prin comparaţie, de gânduri, sentimente, priviri. Îngerăm hrana şi organismul lucrează pe de o parte pentru a capta şi asimila elemente care îi vor fi utile şi pe de altă parte pentru a elimina pe cele care îi sunt străine şi dăunătoare. Dacă organismul nu e capabil să realizeze această eliminare, această purificare, în diferite locuri din corp se acumulează deşeuri care se depun în organe, şi mai ales în intestine. Dacă mâncăm alimente care nu sunt foarte pure şi dacă mâncăm prea mult, acumularea de deşeuri ia proporţii foarte dăunătoare sănătăţii şi bunei funcţionări a întregului organism.

Cum deosebim alimentele pure de cele impure ? Există un criteriu. Alimentele care putrezesc sau se râncezesc repede lasă în organism multe deşeuri şi toxine, ele nu se transformă în energie, ci lasă cenuşă şi zgură. Aşadar, această hrană nu este pură. Cu siguranţă am spălat-o bine, am pregătit-o, am pus-o pe foc, dar toate acestea nu sunt de-ajuns, ele rămân exterioare. Este pură o hrană care nu putrezeşte decât foarte greu şi în timp îndelungat. Experienţa ne arată că fructele şi legumele se păstrează mult timp, unele ţin luni de zile fără să se strice, în timp ce carnea se alterează foarte repede. Fructele sunt hrana cea mai pură. Putem adăuga, din alt punct de vedere, că este pură acea hrană care a captat şi poartă în ea multă energie solară. Fructele cresc şi se coc la soare, impregnându-se în acelaşi timp cu forţele aerului în care se scaldă. Carnea şi alte alimente pe care oamenii le mănâncă în zilele noastre îi otrăvesc de-a dreptul.

Hrana impură lasă multe deşeuri care se lipesc de pereţii organelor, mai ales ai intestinelor, se întăresc pe ei, puţin câte puţin, şi încep să fermenteze. Sângele trecând prin acele regiuni, se impurifică la contactul cu ele şi produce toxine pe care chiar şi organismele cele mai normale nu reuşesc ulterior să le elimine complet. Mucoasele intestinelor sunt extrem de sensibile şi suferă curând de inflamaţii, se produc gaze care irită nervii şi omul nu se simte bine, devine oarecum “ciudat”.

Mă veţi crede dacă vă spun că majoritatea bolilor şi stărilor de dezordine, ca surexcitarea, mânia, nebunia, isteria, sentimentalismul exagerat, lăcomia, nevoia de posesie şi chiar ura provin din existenţa, în organism, a materiilor acumulate, uneori de ani şi ani ? Deşeurile rămase în intestine provoacă mari anomalii, care, din cauza faptului că organele sexuale sunt foarte aproape, pot afecta viaţa psihică şi morală a individului.

Intestinul trebuie curăţat. Una din metodele recomandate de Iniţiaţi este postul (total). Ei nu l-au inventat, l-au observat în natură. Priviţi de pildă animalele. Ele n-au medici, dar când sunt bolnave, natura le spune să se ducă să
se ascundă undeva şi să nu mănânce nimic, în afară de câteva ierburi purgative şi în felul acesta se vindecă. În timpul postului intestinele îşi fac munca, apoi se odihnesc şi corpul are posibilitatea să se purifice. Pentru a curăţa temeinic o casă, voi angajaţi o femeie care să vă ajute să scoateţi praful şi mizeria adunată în toate colţurile. De ce nu recurgem la o operaţiune similară pentru a ne purifica organismul ? Bilioane de muncitori care sunt celulele noastre au uneori nevoie de o vacanţă, iar noi le-o refuzăm. Trebuie să întreprindem o asemenea purificare o dată pe săptămână, cel puţin, dacă vrem să păstrăm sănătatea, să avem spiritul ager, limpede şi liber şi cu un caracter plăcut şi echilibrat. Dacă nu, vom rămâne pradă nenumăratelor stări de rău şi schimburilor bruşte şi incoerente de dispoziţie.

Oamenii de azi înţeleg atâtea lucruri, dar ignoră necesitatea şi sensul purificării. Ei nu văd că bolile îşi au originea în impuritatea sângelui. Deja îmi răspundeţi că medicina vorbeşte altfel. Din punctul ei de vedere, poţi mânca şi
bea orice şi oricum, după bunul plac, din moment ce e de-ajuns ca după aceea să înghiţi o pastilă sau două pentru a repune totul în ordine. Ceea ce afirmă Marii Maeştri şi Iniţiaţii rămâne adevărat, pentru toţi: dacă sângele vostru e pur, nici o boală nu se va lipi de voi. Puricii şi ploşniţele ne spun: “Noi suntem chimişti pricepuţi, dotaţi cu sonde perfecţionate, datorită cărora putem cunoaşte natura şi calitatea sângelui vostru. În funcţie de date, venim să ne adăpăm din acest sânge sau să ne îndepărtăm de el. Noi avem şi penduluri de radiestezişti, care ne
îndreaptă cu siguranţă către hrana cea mai savuroasă. “Voi credeţi că puricii ciupesc sau nu în funcţie de pielea mai dură sau mai fină a oamenilor. Şi ţânţarii ? Şi ei au aparate şi ştiu dinainte nu numai pe cine vor muşca, ci şi în
care loc anume din corp o vor face. Insectele sunt excelenţi profesori !

Să transpunem acest exemplu în alt plan. Dacă sângele nostru conţine o hrană căutată de anumite spirite, de entităţi asemănătoare acestor insecte sau unor microbi, putem să ne ascundem oriunde, nu vom scăpa de ele. Închideţi pe
undeva un borcan cu miere sau cu dulceaţă: furnicile, viespile şi muştele vor veni de la distanţe de kilometri de jur împrejur pentru a se ospăta. Sau puneţi undeva puţină valeriană: pisicile vor veni în goană, căci acest miros le îmbată. Dacă aveţi în buzunar o bucăţică de bojoc sau de peşte, toţi câinii şi toate pisicile din cartier se vor ţine după voi. Ce trebuie să înţelegem din asta ? În lume, orice fiinţă, orice entitate se află în cautarea hranei care îi este destinată, care e făcută anume pentru ea. Cai, cârtiţe, fluturi, păsări, crocodili, precum şi omul, caută hrana care li se potriveşte. Fiecare se duce în locul unde va găsi această hrană. Vulturii se năpustesc acolo unde sunt cadavre. Uneori chiar le dezgroapă.

Spiritele, entităţile, fiinţele duşmane ale naturii omeneşti, care vor să facă omul bucăţi, să-l nimicească, să-l distrugă în organele sale pentru că ele iubesc hrana murdară, putredă, impură. Acolo unde se află o asemenea hrană, puteţi fi
sigur că sunt prezente. Un miros, o emanaţie, credeţi-mă !
Unui prieten care se plângea că e invadat de viermi, în ciuda tuturor eforturilor pe care le făcea ca să scape de ei, i-am spus: “În intestinele tale se află o hrană propice acestor paraziţi. Îndepărtează această hrană, curăţă-te,
spală-te şi vei scăpa.” Nu scăpăm de ţânţari omorându-i, ci secând mlaştinile.

Medicina actuală merge pe un drum greşit şi o va recunoaşte într-o zi. Poate că medicii ştiu deja toate acestea, dar ei din ce-ar trăi dacă ar recomanda pacienţilor doar să bea apă fierbinte ? Unul din fraţii noştri s-a vindecat de o boală destul de gravă prin folosirea judicioasă a apei bine fierte. S-a dus apoi să-l vadă pe medicul care nu reuşise să-l ajute şi i-a explicat ce a făcut. Doctorul cu pricina, care îi era prieten, îi zise: “Ştiu ce minuni poate face apa fierbinte în numeroase cazuri. Dar cum aş putea pretinde să fiu plătit pentru o consultaţie în care n-am prescris altceva decât să se bea apă fierbinte ? Iată adevărul în această problemă.

Împotriva bolii nu trebuie să luptăm cu mijloacele extraordinare. Trebuie să facem o muncă interioară, adică să învăţăm să mâncăm, să bem, să dormim, să gândim, să acţionăm în aşa fel, încât să nu impurificăm sângele, deversând în el elemente care vor atrage entităţile răufăcătoare.

Dacă un om este impur interior, nici Dumnezeu însuşi nu-l poate salva. Puritatea este o ştiinţă vastă. Ea va spune
ce hrană să alegeţi, cât din ea să absorbiţi, când şi cum, ca ea să nu lase deşeuri dăunătoare organismului, ca să nu se distrugă armonia sau să se compromită echilibrul atât în spirit cât şi în trup. Căile naturale de evacuare, ca intestinele şi rinichii, dar şi pielea, plămânii, nasul, ochii, urechile sunt toate organe de purificare. Când aveţi gripă sau angină sau o raceală, o bronşită, colici, ochii încep să vă lăcrimeze, vă curge nasul, vă dor urechile, pielea vi se acoperă cu erupţii. Toate lucrează pentru a elimina deşeurile. Omul, această fiinţă obtuză şi încăpăţânată, refuză să se purifice el însuşi prin alte mijloace, aşa încât organele sale încearcă să elimine materiile impure aşa cum pot. În loc ca acele căi prevăzute anume pentru eliminare să facă lucrul acesta în mod firesc, toate organele trebuie sa se implice. Şi în acest fel obosesc, se uzează şi se îmbolnăvesc. Postul (negru) e salutar, încercaţi să-l practicaţi.

La ce foloseşte apa fierbinte ? Înainte de toate, nu costă nimic. Fierbând-o câteva minute, îngăduiţi depunerea calcarelor care produc pietrele, artrita şi alte maladii. În plus, ucideţi microbii. Trebuie ca apa să fie
fierbinte. Dacă spălaţi vasele cu apă rece, ele nu rămân foarte curate, pentru că numai apa caldă dizolvă grăsimile. La fel se petrec lucrurile şi cu corpul nostru. Apa fierbinte va dizolva depuneri şi materii pe care apa rece le lasă intacte. În plus, apa se răspândeşte şi se infiltrează pretudindeni, urcă, coboară, e tot timpul în mişcare şi, trecând prin toate organele, ea dizolvă calcarele depuse în ţesuturi, apoi le antrenează afară, ieşind fie prin rinichi şi vezică, fie prin porii pielii.
Acest remediu nu costă scump. Trebuie să bem apa cât se poate de fierbinte înainte de (micul) dejun, adică pe stomacul gol. Şi credeţi-mă că n-o să muriţi nici dacă beţi un litru. În general se bea apă rece, chiar rece ca ghiaţa în timpul verii şi se mănâncă îngheţată, ceea ce răceşte organismul. Ar trebui interzisă vânzarea de îngheţată la porţile şcolilor. Copiii sunt încălziţi după ce au alergat şi s-au jucat în curtea şcolii, apoi dau navală la chioşcul de îngheţată. Şi după aceea mamele se întreabă de ce copiii lor au colici şi le lipseşte pofta de mâncare.

Nu trebuie niciodată să răpim organelor căldura lor vitală. Insist: apa caldă curăţă, purifică, eliberează de deşeuri şi întinereşte. În plus, previne ateroscleroza şi îndepărtează reumatismul. La început, apa caldă pare fadă şi neplăcută, dar în curând simţi o asemenea stare de bine, încât a o bea devine o plăcere. Încercaţi şi va veţi convinge!

Ce înseamnă să fii pur ? Înseamnă să nu accepţi în corp materii care vor putrezi şi vor supraîncărca organismul cu substanţe nedorite şi dăunătoare. Trebuie să absorbim alimente pure, băuturi pure, aer pur. Aşa începe puritatea.
După aceea ne vom ocupa de gândurile şi sentimentele pure, care sunt încă şi mai importante. Dar trebuie să începem cu trupul. Să ştiţi că orice materie propagă unde care îi sunt specifice. Or, dacă plămânii voştri, rinichii, stomacul vostru sunt pline de materii străine, acestea vă leagă de vibraţiile negative din atmosferă şi captaţi unde nocive. Materiile joacă rolul unui aparat de recepţie.
Cunoaşteţi natura higroscopică a sării: sarea reţine umiditatea din atmosferă. Magnetul atrage şi reţine fierul. Materiile care sunt în voi joacă un rol analog în raport cu anumite vibraţii. Ceea ce am să vă spun este dur, dar exact. Majoritatea bărbaţilor şi femeilor sunt ca nişte morminte ambulante în care putrezesc cadavre. Ei se plimbă, curaţi în aparenţă, dar putrezi pe dinăuntru. Unde o fi simţul estetic al îndrăgostiţilor ? Dacă ar şti ce e în trupul iubiţilor lor nu s-ar mai îmbrăţişa.

Vă dau un sfat: optaţi pentru o hrană pură şi practicaţi un post săptămânal de 24 de ore, post total în ceea ce priveşte alimentele solide, dar cu câtă apă fierbinte doriţi. În timpul acestui repaos alimentar, legaţi-vă de entitaţile
luminoase, citiţi lucrări bune, purificaţi-vă gândurile şi sentimentele. Procedând astfel (trebuie s-o spunem, deşi nu e prea estetic), veţi ajunge să nu mai mirosiţi urât, iar cei care vor opta această disciplină un anumit timp vor observa că şi materiile pe care le elimină corpul, chiar şi transpiraţia, îşi pierd mirosul.

Vă dau un indiciu; ascultaţi-mă ca şi când aş fi medic: dacă mirosul materiilor eliminate şi al transpiraţiei se intensifică şi devine neplăcut, e semn că sunteţi bolnavi fără să ştiţi. În orice caz, e un avertisment; dacă sunteţi o persoană care reflectează, care gândeşte, care meditează, el vă va spune că boala vă pândeşte, că sunteţi pe o pantă descendentă şi că modul vostru de viaţă nu e sănătos.

Vă spuneţi că răul pe care-l resimţiţi vine de la alimentele pe care le-aţi ingerat în ziua aceea sau în ajun. Nu. Observaţi-vă cu atenţie. Dacă timp de două zile sunteţi neliniştiţi, supăraţi, iritaţi, invidioşi, mirosul vostru se modifică, devine mai urât şi mai acru, deşi hrana v-a rămas aceeaşi. Iar dacă trăiţi o săptămână în condiţii
interioare bune, se va produce contrariul. Lucrurile îşi au originea în cap şi se reflectă până la nivelul mirosului pe care îl degajăm.

Aşadar, când mirosul corpului nostru se accentuează, înseamnă că suntem bolnavi, fie fizic, fie psihic şi trebuie să luăm neîntârziat măsuri pentru a îndrepta situaţia. Ascultaţi sfaturile şi avertismentele pe care vi le dă mirosul
dejecţiilor şi al transpiraţiei voastre, pentru că sunt foarte preţioase. Ca să verificaţi adevărul acestor afirmaţii, daţi o raită pe la grădina zoologică. Toata lumea se duce să vadă animalele, fără însă a trage învăţăminte utile din asta.
Avem ochi şi nu vedem… Apropiaţi-vă de cuştile sălbăticiunilor, ale carnivoarelor. Mirosul înspăimântător pe care acestea îl degajă o să vă taie răsuflarea. Apoi apropiaţi-vă de miori, de oi, de porumbei, care sunt vegetarieni.
Veţi poposi cu plăcere în preajma lor. Mirosul pe care îl răspândesc carnivoarele reflectă instinctele şi caracterul lor. Dar să nu insistăm excesiv !

Probabil aţi început să înţelegeţi că puritatea este o ştiinţă. Ceea ce vă explic e hărăzit celor care vor să evolueze, să se perfecţioneze, să capete şi să dezvolte calităţi în ei înşişi. Ceilalţi vor continua să acţioneze după cum le e obiceiul şi vor suporta consecinţele. Nu obligăm pe nimeni la nimic, ne mărginim la a prezenta realităţi.

Din cauza purităţii lor mâncăm noi salate, legume, cereale, fructe. Renunţaţi la carne şi mezeluri. Ştiţi cum şi din ce sunt făcute cârnaţii şi pateurile ? Câte pisici dispar, care sunt servite drept iepure ! Şi ce să mai credem despre tot ce se petrecea la doctorul Petiot ? Să privim lucrurile cu spirit logic. Dar adeseori raţionăm ca Nastratin Hogea. Într-o zi, judecătorul din satul lui îi spuse: “Nastratin Hogea, toată lumea se plânge de tine. O să trebuiască să te expulzez
din comună. – Dar, domnule judecător, de unul singur n-o să pot niciodată să fiu un sat. Ceilalţi trebuie să plece şi să facă un sat altundeva.” Iată logica lui Nastratin Hogea. Sunt mulţi Nastratin Hogea. Sunt mulţi Nastratini pe lume, îi
întâlnim zi de zi…

Aşadar fericirea, succesul, sănătatea, înţelepciunea, puterea, totul stă în puritate.

Fiecare impuritate introdusă în om îi este dăunătoare. Dar ce este impuritatea ? Amintiţi-vă de lămpile cu gaz de odinioară. În fiecare zi trebuia să le cureţi cu şomoiogul sticlele, care se acopereau cu funingine. Dacă neglijeai această operaţiune, nu mai vedeai limpede. În plus, lampa răspândea un miros neplăcut. Creierul este o lampă. Când funcţionează, iese un pic de fum, iar depunerea care se formează ne împiedică mai apoi să înţelegem, în afară de cazul că îl curăţăm, că îl spălăm, aşa cum facem cu intestinele. Şi inima trebuie curăţată, căci şi ea se acoperă cu depuneri care îi stingheresc funcţionarea. Toate aceste organe se situează, pe verticală, la nivele diferite: intestinele necesită cea mai multă curăţire, inima cere şi ea o curăţire, care e mai puţin materială, iar creierul una încă şi mai subtilă. Pe masură ce avem în vedere un organ cu funcţii mai înalte, deşeurile sunt mai neînsemnate cantitativ şi mai puţin dense. Lucrul acesta se observă în diferitele moduri de iluminare. Becurile electrice nu necesită o curăţire zilnică, dar cu timpul se acoperă şi ele cu negreală care le opacizează. De la gaz la electricitate, omul a parcurs un drum lung. Am mai vorbit despre lucrul acesta într-o conferinţă despre fum (nr. 179 din 30 martie 1943), pe care am să v-o reamintesc pe scurt. Mijloacele de iluminat au evoluat de-a lungul timpului, de la torţa cu răşină la becul electric. Se folosesc lemnul, cărbunele, petrolul, care fac fum, praf şi miros. Trebuie să îndepărtezi cenuşa, zgura, funinginea, dacă vrei ca lămpile să lumineze aşa cum trebuie.

Corpul nostru are nevoie să fie eliberat de deşeuri. Fiecare se îmbuibă zi de zi şi uită să se cureţe cum se cuvine. Stările de iritare, nenorocirile, defectele de caracter şi bolile provin de la aceste deşeuri care stagnează în intestine, în
stomac, în inimă şi în creier. Purificarea este prima condiţie a evoluţiei. Trebuie să studiem metodele de purificare. Nu putem înainta nici măcar cu un pas dacă nu tindem de la început către purificare. Din pacate ea este o virtute neglijată şi dispreţuită în zilele noastre.

Oamenii se ocupă de curăţenia exterioară, nu de puritatea interioară. Femeile se îngrijesc, se machiază, merg până la a-şi pune pe faţă felii de carne în timpul nopţii ca să-şi împrospăteze tenul… Bieţii bărbaţi !
Cât sunt de nerăbdători ! Şi totuşi, aceste femei nu se fac mai frumoase. De ce ? Pentru că frumuseţea nu se poate obţine decât prin puritate. Atunci când tinerii vor înţelege acest adevăr, vom vedea crescând o nouă generaţie. Nu vorbesc aici doar de frumuseţea simetrică a formelor. Atât de des emanaţiile subtile ale fiinţelor, undele care le învăluie şi care constituie atmosfera lor au  miros de mucegai, de praf, a putred. Ai vrea să te îndepărtezi, dar interlocutorul nu se lasă.
Unii emană mirosuri care îţi repugnă, insuportabile, pentru că nu s-au curăţat cu adevărat. Baia zilnică şi parfumurile nu sunt de ajuns pentru a alunga mirosul lor respingător.

Vă hotărâţi să curăţaţi o pivniţă plină de mucegai, de ciuperci, de păianjeni şi de mizerii şi în fiecare zi lucraţi ca să o puneţi la punct. Pentru a izbuti, trebuie să scoateţi toate obiectele mucegăite şi să le întindeţi în bătaia soarelui.
Atunci ciupercile vor dispărea. Trebuie să distrugeţi în voi toate ciupercile care profită de umiditate şi întuneric pentru a se înmulţi. În limbaj iniţiatic, umiditate înseamnă senzualitate şi sentimentalism exagerat. Dimpotrivă, prea mult intelect usucă şi contractă. Intelectualii sunt cei atinşi de neurastenie şi de boli nervoase.
Nervii lor sunt concentraţi, ei au nevoie să fie umeziţi. Dacă îi uzi, se însănătoşesc. Asta înseamnă că trebuie să-şi pună în inimă un strop de iubire, în timp ce aceia care sunt prea umezi, sentimentalii, trebuie să studieze în lumină,
în limpezime. E nevoie de un echilibru: nici prea uscat, nici prea umed.

Vă spuneţi: “Ştim toate acestea”. Poate, dar ceea ce contează e punerea în practică. Nu serveşte la nimic să te opreşti la teorie. Trebuie să aplicăm ceea ce ştim. Fără practică nu există cunoaştere adevărată. Nu înţelegi decât practicând.
Puritatea pusă în practică e baza a tot. În arborele vieţii din Kabbala, sefirotul Iesod se află la baza pilonului central, imediat deasupra lui Malkut, Pământul. Iesod este Luna, simbolul purităţii. Iar pacea fără de care nu putem să
progresăm, nici să fim fericiţi, nici să ne eliberăm, pacea vine din puritate. Când aveţi mâncărimi, paraziţi, viermi, inflamaţii în organe, de ce linişte vă puteţi bucura ? Pacea nu vine decât dacă nici o materie străină nu tulbură funcţionarea organismului, deci sănătatea.

Partea a doua AICI

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV
Puritatea, rolul şi necesitatea ei
Conferinţa nr. 104 din 16 aprilie 1944

Distribuie acest articol Oficial Media
Share