Dăruie(-te)! Fii Acela ce uită de sine fiind -cu drag- al celorlalți!

La ce anume crezi că te poate ajuta o atitudine egoistă asupra a tot ce îți este în jur?! Ce bucurii înalte îți provoacă dacă te ocupi de confortul tău strict, cu atât mai mult cu cât ai putea să îi ajuți și pe ceilalți dăruindu-le, dăruindu-te?! Rândurile pe care le scriu poate crede cineva că le-am inspirat din cărți, că vorbesc despre ce nu cunosc și o să mi se spună că nu știu ce spun, că nu e realistă o astfel de gândire; doar vă spun că dimpotrivă: sunt oameni (și eu) care astfel trăiesc, dăruind, care astfel prosperă, provocând universul (prin fapte bune) să reverse Cele Bune în viața lor. Despre cum am putea să „uităm” de noi în favoarea celorlalți (determinând în cel mai concret mod universul să ne Dăruie nemăsurat) vreau eu acum să vă vorbesc în câteva concinse idei.

Când te-ai hotărât să mizezi pe „înțelepciunea” neînțeleptului care spune: „câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia!” și când ai o asemenea conduită drept ghidaj, s-ar putea să vezi cum de la tine încep să plece bucurii, șanse, situație materială, putere, s-ar putea să te autoizolezi, că până la urmă aici converg toate, iar răutatea, egoismul s-ar putea să îți servească drept „voma” în care te asfixiezi, drept „toiag” dar nu de sprijin, ci de care te poți oricând împiedica. Nu crede că nu vin și zile înnegurate pentru tine, că vei fi tot timpul falnic, puternic, stăpân pe conduita ta meschină. Crezi tu că veșnic vei putea controla să nu plece de la tine nimic înspre ceilalți, tu, Hagi Tudose?!

Când trăiești un moment în care te afli în cumpănă, dar sunt destui care suferă acea cumpănă ca și tine, grăbește-te primul să fii spre a monta la tine întâi masca de oxigen, dar nu egoist, spre a te vedea scăpat și a lăsa totul în urmă, ci altruist, în scopul de a-i salva și pe ceilalți de la dezastru. Iată CONDUITA Omului! Aceea Este!

Dacă în mod constant ai grijă de tine cu predilecție, s-ar putea ca și universul, în aceste condiții, să își vadă de el, să fii un pion cu care acesta nu are nimic de împărțit, unul pe lângă care se poate trece rece. Ai scos din calcul prin limitările tale obtuze faptul că dăruind capeți, că fiind generos provoci generozitate. Dacă ești acea entitate care își permite să se „măsoare” cu necuprinsul în fapte mici, pot înțelege: nu cunoști în ce angrenaj cosmic exiști, tu, firimitură nefericită din această imensă lucrare nimită Creație. Dacă nu cunoști însă, ar fi bine să te apleci asupra celor ce nu îți sunt familiare, pentru că doar astfel poți modifica în mod direct, conștient cursul propriei tale vieți ce poate fi una luminoasă, benefică, generoasă ție. Depinde doar de tine să primești nelimitat! TU în persoană îți poți influența destinul în ciuda celor ce spun că acesta este „implacabil”!

Dăruie(-te)!

Fii acela ce uită de sine fiind (cu drag) al celorlalți!

Cosmicul (din care suntem particulă) așteaptă doar întoarcerea ta spre a se întoarce către cela ce ești.

Concret, concluziv: de fapt ție însuți îți ești Bun… fiind generos.

(Dana Staicu -3 septembrie 2017).

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media