De ce ne invadam unii pe altii?

Este incredibil cum ”se sfasie” oamenii intre ei, asemenea animalelor care se lupta pentru supravietuire. Iar lupta corp la corp s-a pastrat de-a lungul timpului, doar ca a luat alte forme. Acum ne luptam pentru pozitii sociale, putere, bani, relatii, cine si cat de mult poate sa-si demonstreze suprematia. Ai trait probabil acel moment cand realizezi ca oamenii te privesc ca pe o bancnota, o bucata de carne sau un obiect de care pot dispune asa cum au nevoie.

Urmaream un documentar cu un grup de maimute care isi gasise un teritoriu nou in care sa traiasca, intr-o jungla practic, in care incercau sa se adapteze la pericole- alte animale, alti pradatori si chiar mediul inconjurator. Acolo lupta era pe viata si pe moarte, isi dezbateau teritoriul inclusiv intre ei. La fel suntem si noi, ne invadam reciproc unii pe altii, cautam sa ne impunem prin orice mod, nerespectand fiinta din fata noastra, cu tot ceea ce este ea. Manifestarile acestea trebuie sa dispara dintre oameni. Toata disperarea acerba dupa cuceriri de orice fel trebuie sa inceteze. Sa ne oprim din a mai fi invazivi unii cu altii si, sa incepem sa ne folosim pozitiv de sentimentele si emotiile umane. Sa fim empatici, sa scoatem din noi acele caliati care ne definesc intr-adevar ca oameni.

Pentru mine ”uman” inseamna cald, empatic, intelegator, deschis, flexibil, cu o inteligenta care sa-i permita sa vada dincolo de zidurile mediocritatii si a instinctelor de supravietuire. Stiu ca si noi avem un animal in noi, insa cred ca hranim atat de mult acel animal incat partea inteleapta din oameni cu greu se mai exprima, sau chiar deloc. Este ca o inima impartita in jumatate: prima parte, cea plina, detine iubirea si sentimentele pozitive, iar partea cea goala este hranita cu emotii si ganduri negative. Cand n-o sa ne mai impartim intre plus si minus o sa avem inimile pline de iubire.

Oamenii nu mai au vise in care sa creada, nu mai au idealuri, neavand toate acestea incep sa-i priveasca pe cei care le au dintr-un unghi gresit, limitat, si mai rau, cu judecata. Sunt printre noi adevarati ingeri care au venit sa schimbe lumea in bine, oameni care trec neinsemnati pe langa noi si pe care materialistii i-ar privi de sus. Dar ei, sarmanii acestia, tin lumea intreaga! V-ati gandit vreodata ca lumea nu se sprijina pe palmele celor egoisti, celor maniosi, celor care tin totul pentru ei, celor care judeca si trec totul prin filtrul bogatiilor materiale? Nu, lumea este tinuta de cei calzi si buni, de cei care au trecut prin mii de batalii sa ajunga adevarati razboinici si sa fie pregatiti pentru lupta cu „lumea” pentru lumea lor frumoasa si buna. Toti acesti oameni sunt un cocon de iubire si aduna in jurul lor, asemeni unui far luminos pe toti cei care vor sa se incalzeasca la razele lor. Cand simtiti in preajma voastra astfel de oameni sa-i luati in brate. S-ar bucura sa stie ca i-ati recunoscut si ca va alaturati luptei lor.

Nu lasati sa va scape printre degete existenta, nu va lasati prinsi in iluziile materiale. Construiti averi in inimile voastre, construiti-va inimi puternice si bune, pregatite pentru a iubi, pentru a iubi TOT ce sunteti si lumea intreaga.

Asa cum i-a iubit Isus pe oameni dupa ce a fost rastignit.

Asa cum l-a rugat Isus pe Tatal, ”Iarta-i ca nu stiu ce fac”…

Dar nu asa cum ne invadam unii pe altii, cu gandul, cu vorba, cu privirea, cu fapta…

Iubiti si fiti iubiti!

Oana Grigore

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media