De ce nu ar mai trebui copiii botezati

Ce faci atunci când altcineva alege religia pentru tine sau de ce nu ar mai trebui copiii botezați. Simplu: RELIGIA ESTE UN CREZ IDEOLOGIC ȘI DE CONȘTIINȚĂ ȘI EL TREBUIE SĂ APARȚINĂ INDIVIDULUI PE DEPLIN CONȘTIENT.

A fost publicata in mai multe spații online scrisoarea românului care a cerut descreștinizarea, iar știrea a circulat rapid în toată țara. Ea deține un mare adevăr crud care a reușit să îngenuncheze multe grupuri sociale, societăți întregi și chiar națiuni: educăm copiii și mai tarziu cetățenii să se preocupe de viaţa de apoi, deşi n-au apucat încă să se bucure de viaţa de acum… și iata că de fapt aceasta este manipularea și interesul capilor bisericii, aceea de a avea o gloată incultă ușor de exploatat.

Cu un umor negru, scrisoarea către BOR pare un text kafkian, sau și mai mult, trădează o societate care nu are habar pe ce lume trăiește, dacă ar fi să luam în calcul milioane de ortodocși români care nu cunosc un verset din biblie.

Mihai Ursu scrie referitor la aceasta:

Codul Civil în vigoare la data respectivă, precum şi Noul Cod Civil din timpurile noastre, prevăd că asemenea contracte se încheie numai între persoane care au capacitate deplină de exerciţiu. Conform Capitolulului I, Secţiunea a II-a, art. 38, alineatele (1) şi (2) din Noul Cod Civil, capacitatea de exerciţiu deplină începe la data când persoana devine majoră, iar persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani. Prin urmare, absenţa calităţii de a contracta (art. 950 din vechiul Cod Civil) din partea subsemnatului la data botezării loveşte prin nulitate absolută actul de creştinare care acum consider că nu îmi este opozabil, deoarece a fost încheiat, cum vă spuneam, în lipsa unui consimțământ legal exprimat. Un copil de 12 luni nu e în stare să decidă dacă doreşte suzeta verde sau răţuşca de plastic, ar fi absurd să-i cerem să înţeleagă şi să decidă asupra unor dezbateri filosofice şi teologice vaste, asupra cărora oameni învăţaţi nu s-au pus încă de acord. Şi mai absurd este să-i cerem unui bebeluş să accepte căinţa pentru păcate încă imposibil de comis la vârsta sa, să-i impunem lepădarea de Satan, care pare un tip înţelegător în comparaţie cu Dumnezeu, şi să îl educăm apoi să se preocupe de viaţa de apoi, deşi n-a apucat încă să se bucure de viaţa de acum.

Mihai Ursu cere și o adeverinţă prin care să îi fie recunoscută în mod oficial ieşirea din rândul membrilor Bisericii Ortodoxe Române și mai solicită ca datele sale cu caracter personal să fie șterse din orice documente BOR, publice sau de uz intern.
„Mă consider un om de treabă, în comparație cu majoritatea cetățenilor din jurul meu. Fac fapte bune atunci când consider că am pentru cine, îi respect pe cei mai deștepți decât mine, ascult argumente logice, încerc să las în urma mea o lume mai bună decât cea pe care am găsit-o. Însă am o problemă… Niciodată nu m-am regăsit în așa-numitele valori ale creștinismului, nicicând nu am aderat la Biserica Ortodoxă Română în mod conștient și voit. Critic clerul și dogmele ei retrograde cu orice prilej. De prea multe ori, însă, rămași fără replici, apărătorii popilor mi-o servesc pe asta, cu titlul de lovitură de grație: BOTEZUL.
Așa că am luat măsuri să rectific această eroare istorică la apariția căreia nu am contribuit cu nimic și i-am scris o scrisoare Preafericitului „, scrie Ursu pe blogul său.

Stimate domnule Preafericit Dan Ilie Ciobotea,

Subsemnatul, Radu Mihai Ursu, născut la data de 10 martie 1978, în municipiul Vaslui, judeţul Vaslui, fiul lui E. şi al G., CNP 178…………….., vă rog să îmi aprobaţi prezenta cerere de apostazie din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, în fruntea căreia deduc că vă aflaţi, din titulatura dumneavoastră de înainte-stătător.

În fapt, vă învederez că apartenenţa la organizaţia pe care o conduceţi îşi are originea într-un aşa-numit ritual de botezare, la care am fost supus cu mult timp înainte să intru în posesia deplină a capacităţilor mele cognitive – lucru lesne de înţeles, din moment ce nu împlinisem nici măcar un an de viaţă pe această frumoasă planetă pentru existenţa căreia presupusul dumneavoastră dumnezeu nu consider că are vreun merit. Ca urmare a fragedei mele vârste la momentul botezului, nu deţin o amintire directă a momentului, însă graţie neamurilor mele de la ţară, care mi-au povestit toate detaliile legate de eveniment, am reuşit să pun cap la cap unele informaţii.

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media