De Crăciun să fim mai buni, dar nu cu profesorii

Cum am aflat eu că sunt cea mai coruptă din România și că nu am voie să fiu o „lady”…

Că societatea românească urăște școala de stat și profesorii care o deservesc nu mai este o noutate. Nici măcar nu mai are nevoie de motive. Este o ură instinctuală, intrată în profilul genetic al cetățeanului român.
La fiecare sărbătoare ies pe interval articolele despre cadourile oferite profesorilor, în general, și profesoarelor, în particular. Așa că acest Crăciun nu putea ieși din tipar. Site-urile de casă ale ONG-urilor cu interese în învățământul privat au dat un adevărat breaking news (ziceai că a câștigat România campionatul mondial de fotbal) cum că o profesoară a conceput un cadou numit „Lady teacher”. Cât tupeu pe ea! Să alăture apelativul „lady” profesiei de „teacher „! „Teacher” merge doar cu „pauper”. Și-a promovat produsul sub sloganul „pentru profesoare pretențioase și elegante”.
Aoleu! Aoleu! (A se citi franțuzește) au leșinat mămicutzele și tăticutzii ….

Șpagă! Mită! Corupție!

Pachetul conține o agendă, o ciocolată albă și o șampanie cu foiță de aur și costă 236 de lei.
Pentru a-și motiva mârșăvia, părinții au pornit atacul împotriva profesorilor spunând că acest pachet a fost conceput ca șpagă, iar valoarea lui este mai mare decât alocația unui copil.
Câteva observații (im)pertinente sunt necesare:

Observația nr.1

Unde scrie că profesoarele nu au voie să fie pretențioase și elegante? Ar trebui să fie umile, servile și mai pe homeless, nu? În loc de șampanie să bea o „Săniuță”, în loc de ciocolată albă de calitate, una Proxi din aia de 1,99 lei și în loc de agendă foi de la testele imprimate pe banii lor.
Unde scrie că ele primesc cadouri numai de la elevi? Poate au un copii proprii, nepoți, un soț, un iubit, un amant care vor să le răsfețe. Aaaa! Nici amanți nu sunt voie! Aceștia sunt doar pentru mămicutze și ONG-iste epuizate de statul pe Tik-Tok.
Este o veche vorbă românească care spune că „Nu e prost cine cere, e prost cine dă.” Și mai este una „Hoțul strigă hoții”.
Dacă doamna lucrează legal (am văzut că este proprietara unui cafenele) nu văd unde este problema. De ce este considerat „șpagă” un pachet de produse care nu se vinde în școală și nu are statut de obligativitate?
Cât despre vorba cu „hoții” este posibil să fie vorba de un troc între doamna în cauză și acuzatorii dumneaei, având în vedere afinitatea ambelor părți pentru învățământul privat. Se împușcă doi iepuri deodată: doamna își face publicitate gratuită și lovește la greu în colegii din învățământul de stat, crescându-și cota școlii SAGA pe care o conduce și a cărei proprietară este.

Observația nr.2

Acum o observație pentru cei cu ochii dați peste cap și sufocați de revoltă. Acum vreo doi ani se vorbea despre includerea profesorilor în rândul funcționarilor publici.
Aoleu! Aoleu! (A se citi franțuzește) au leșinat leșinații de acum. Nu se poate! Adică să aibă imunitate de funcționar public și salariu aferent? Nu! La groapa cu lei cu profesorii!
Dacă ar fi fost funcționar public doamna ar fi trebuit să aleagă: stat sau privat. Ar fi ales varianta „privat”, iar pachetul cu pricina ar fi fost „o atenție drăguță și nevinovată!” Deh….ce-și face ONG-istul cu mâna lui se numește duplicitate.
Revin la corupție…așa am aflat eu că sunt cea mai mare coruptă care fură banii din alocația copiilor și că nu am voie să fiu o „lady pretențioasă și elegantă”.
De fapt, nici nu prea pot, în condițiile în care ani de zile am subvenționat învățământul, iar salariul meu este de cinci ori mai mic decât al unui profesor din Africa de Sud.
Cu sau fără șampanie cu foiță de aur (câh…) eu sunt acea lady a învățământului românesc care merge la grădiniță cu rucsacul cât un dulap, dar care aude de cel puțin de 20 de ori pe zi „doamna, te iubesc”.
ONG-istelor, vouă de câte ori pe zi vă spun copiii asta?
Cât despre cadouri…decât un cadou oferit cu ură, mai bine o înjurătură sinceră.

About Post Author

Distribuie acest articol Oficial Media
Share