Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

”Deșteaptă-te, române!” înseamnă să ne implicăm, să acționăm, să luptăm pentru respectarea drepturilor omului și pentru apărarea suveranității și independenței României!

Europarlamentarul umanist, Maria Grapini, membru în Grupul S&D, a transmis, cu ocazia Zilei Imnului Național, un mesaj emoționant, românilor din interiorul și afara granițelor țării
„În fiecare an, la data de 29 iulie, sărbătorim Ziua Imnului Naţional al României, simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.
Cred că avem datoria să nu uităm simbolurile țării noastre, imnul fiind unul dintre simbolurile pe care trebuie să le respectăm. Să fim mândri atunci când îl auzim intonat, să înțelegem semnificația fiecărui cuvânt!Mai mult ca oricând, românii ar trebui să țină cont de semnificația cuvintelor textului imnului național.
„Deșteaptă-te, române!” înseamnă să ne implicăm, să acționăm, să luptăm pentru respectarea drepturilor omului, pentru o scară corectă a valorilor, pentru apărarea suveranității și independenței României, pentru o justiție funcțională conform principiului ”nimeni nu este mai presus de lege”!
Simbol al unității revoluționarilor români de la 1848, ”Deşteaptă-te, române!” a fost cântecul care i-a însoţit pe români pe parcursul celor mai dificile momente ale istoriei: Războiul de Independenţă din 1877 şi cele două războaie mondiale.
După 30 decembrie 1947, imediat după instaurarea dictaturii comuniste, „Deşteaptă-te, române !”, alături de multe alte cântece patriotice, a fost interzis. Cu toate acestea, pe 15 noiembrie 1987, în timpul revoltei anticomuniste de la Braşov, muncitorii de la uzina Steagul Roşu, aflaţi în marş spre centrul oraşului, au cântat, în faţa Spitalului Judeţean, „Deşteaptă-te, române!”. Ca semn al unității românilor împotriva dictaturii, Imnul „Deşteaptă-te, române!” a fost cântat din nou, pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, risipind frica prin mesajul său mobilizator.
Fără dragoste de țară, fără patriotism, fără implicarea fiecăruia dintre noi, nu putem apăra drepturile românilor în lumea globală!
La multi ani, români! La mulți ani, România!”.
Ziua Imnului Național al României – Deşteaptă-te române!, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848, este sărbătorită an de an, la 29 iulie, dată la care, în anul 1848, a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. Ziua Imnului Naţional al României a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99/1998. Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, ”Deşteaptă-te,  române!” a fost ales imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003.
“Deşteaptă-te, române!” a devenit chiar din timpul Revoluţiei Paşoptiste cântecul – simbol al conştiinţei naţionale. În jurul autorilor acestui cântec patriotic – poet şi compozitor – s-a închegat o veritabilă legendă. Rădăcinile creaţiei – text şi melodie – se pierd în creaţia populară. Cercetările unor muzicologi şi ale unor istorici literari au demonstrat că încă dinainte de anul 1840 circula o poezie a lui Grigore Alexandrescu – mare poet preromantic – intitulată “Din sânul maicii mele”. Pe acest text poetic, folcloristul şi cântăreţul Anton Pann a compus o melodie de largă popularitate, aflată în manuscrise psaltice încă din anul 1838. Mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu, în anul 1839, a primit de la Anton Pann melodia şi textul cântecului “Din sânul maicii mele”. Textul poetic circula pe foi volante şi prin ziare. În preajma Revoluţiei de la 1848, revoluţionarii transilvăneni au simţit nevoia unui imn special pentru evenimentul declanşat: Revoluţia. Aceştia i-au cerut lui Gh. Ucenescu – elev al lui Anton Pann şi psalt al Bisericii “Sfântul Nicolae” din Scheii Braşovului – să-i cânte lui Andrei Mureşanu mai multe melodii, urmând ca acesta să aleagă una pe care să poată compune un imn al Revoluţiei. Andrei Mureşanu a ales melodia compusă de Anton Pann pe versurile poeziei “Din sânul maicii mele” de Grigore Alexandrescu. Pentru melodia aleasă, poetul Andrei Mureşanu a compus un text nou, pe care l-a intitulat “Un răsunet”. Versurile acestui poem transmiteau cel mai fierbinte mesaj de libertate a românilor din Imperiul Habsburgic. Ideea centrală a poeziei a fost sintetizată de Nicolae Bălcescu: … “deşteptarea naţionalităţii în Ardeal, după un somn greu, dintr-un jug ce de o mie de ani îl împovăra”. Poezia a apărut în revista “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, din 21 iunie 1848. Tot în această revistă, care apărea la Braşov, în numărul din 24 mai 1848 fusese publicată poezia lui Vasile Alecsandri intitulată “Către români”, devenită mai târziu “Deşteptarea României”. Publicată cu o lună mai târziu, poezia lui Andrei Mureşanu a fost considerată “un ecou”, … “un răsunet” al poeziei lui Alecsandri. Dar poezia “Un răsunet” a devenit cunoscută sub numele “Deşteaptă-te, române!”, cu care începe primul vers. Se crede că pentru acest emistih, poetul s-a inspirat din articolul-program al revistei “Gazeta de Transilvania”, care cuprindea acest îndemn: … “deşteaptă-te şi tu, române, păşeşte înainte împreună cu noi, primeşte şi cultivă în inima ta iubirea de dulcea noastră patrie”. Cu privire la compunerea poeziei, soţia poetului Mureşanu a lăsat mărturii elocvente şi emoţionante. După Adunarea de pe Câmpia Libertăţii, Andrei Mureşanu s-a întors acasă stăpânit de o evidentă patimă creatoare – mărturisea soţia acestuia şi continua: “El nu s-a culcat, ci s-a aşezat la masa de scris şi a scris până târziu după ce se făcuse ziuă, mai sculându-se din când în când de la masă şi plimbându-se prin odaie, citind ceea ce scrisese”. Erau strofe din “Deşteaptă-te, române!” Poezia a fost publicată în revista “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, care apărea în 800 de exemplare. Imediat a fost adoptată ca imn al revoluţionarilor români de la 1848. Prin caracterul mesianic al poeziei, Andrei Mureşanu este considerat un poet-tribun, fiind urmat, în ordine cronologică, de George Coşbuc şi Octavian Goga. Caracterul de imn al poeziei este dat şi de procedeele stilistice frecvente: invocaţii şi interogaţii retorice, verbe la modul imperativ şi la conjunctivul hortativ (care exprimă un îndemn): “deşteaptă-te, croieşte-ţi, uniţi-vă, strigaţi, să dăm, să piară” etc. Poezia se încheie cu îndemnul la o acţiune hotărâtă: “Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,/ Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ”. Pentru a răsuna şi mai puternic în conştiinţa maselor, versurile trebuiau cântate. Gh. Ucenescu şi Andrei Mureşanu au ales melodia compusă de Anton Pann pe vechiul text poetic “Din sânul maicii mele”. În această nouă formă – textul poetic de Andrei Mureşanu şi melodia de Anton Pann – cântecul, îndemnând la deşteptare naţională şi socială, a fost cântat de către revoluţionarii transilvăneni, mai întâi în casa lui Andrei Mureşanu, în prezenţa lui Cezar Bolliac, Gh. Magheru şi a lui I.C. Brătianu, apoi a fost cântat la Abrud, aşa cum relatează Nicolae Bălcescu – sufletul Revoluţiei – el însuşi asociindu-şi glasul cu al celorlalţi revoluţionari. Cântecul a fost interzis de autorităţile austro-ungare, dar a trecut în Moldova şi Ţara Românească. La 29 iulie 1848, la Râmnicu-Vâlcea, la votarea Constituţiei, textul a fost cântat de un grup de corişti condus de însuşi Anton Pann. Răspândindu-se pe întreg teritoriul ţării, cântecul “Deşteaptă-te, române!” a aprins “entuziasmul de patrie în inimile tuturor românilor”.
Dacă textul poetic a rămas până astăzi cel compus de Andrei Mureşanu, melodia compusă de Anton Pann a suferit mai multe mici schimbări. Considerat de Iosif Vulcan “Evanghelia naţională”, cântecul a fost armonizat de Gavriil Muzicescu pentru cor mixt şi pentru cor de voci egale şi l-a publicat printre cele “12 Melodii naţionale” – premiate la Expoziţia internaţională de la Paris din anul 1889. Tot Gavriil Muzicescu îi dă caracterul de imn, modificând câteva valori de note şi câteva intervale. Alte mici modificări au fost efectuate de compozitorul D.G. Kiriac. Cântecul a fost interpretat, în anul 1906, la Arenele Române din Bucureşti, de un cor compus din 800 de membri, dirijat de D.G. Kiriac. Cântecul “Deşteaptă-te, române!” a entuziasmat toate marile evenimente din istoria modernă a poporului român: Revoluţia de la 1848; Unirea din 1859; Independenţa din 1877; Marea Unire din 1918; Revoluţia din Decembrie 1989, după care,  a devenit imn naţional.
Distribuie acest articol Oficial Media
Share