„Evita Tango,

în programul Festivalului Babel s-a anunţat o seară bazată pe viața legendarei Evita, soția dictatorului argentinian Peron. Dar a fost mai mult decât dramă, mișcare, muzică și lumină.

Mara Opriș și colegul ei, Liviu Cheloiu au interpretat

perfect ascensiunea și căderea dictatorului și

dragostea lui, în mişcări abile de tango

În colaborare cu coregraful Hugo Wolff, regizorul MC Ranin a adus un fel de docudramă pe scena Teatrului Tony Bulandra: înregistrările originale din anii 1930 până la moartea Evitei în 1952 au creat atmosfera originală ca nişte martori contemporani. Un contratenor (Alexandru Ioan Costea) a deschis, a întrerupt și a încheiat spectacolul cu cântece baroc de anticipare a morții, Corneliu Jipa a avansat povestea în calitate de povestitor. Jucând și dansând cu talent, Mara Opriș și colegul ei, Liviu Cheloiu au interpretat perfect ascensiunea și căderea dictatorului și dragostea lui, în mişcări abile de tango.

Dar asta nu ar fi fost suficient. Trecerea tuturor acestor lucruri la evenimentele paralele din Ferma animalelor a lui G. Orwell a dat spectacolului universalitatea necesară în ceea ce priveşte dictatura…

Evita – Tango, omagiu impresionant adus unui

personaj istoric

Și dintr-o dată au fost cu toții pe scenă, adepţii dictatorului, porcii, poliția secretă, câinii,… iar spectatorii au fost martori la progresul unui sistem ajuns la putere prin manipulare și informații false. Acum viața Evitei Peron a devenit cârligul unui sistem care până astăzi disprețuiește oamenii.

Toți actorii au fost bine pregătiți și au umplut scena cu mișcări neaşteptate. Cheloiu s-a potrivit perfect în rolul brutalului și robustului dictator Peron. Ca și în original, el a fost dominat de fermecatoarea Evita, care este rece ca gheața în scopul de a deveni vicepreședinte.

Ranin a încorporat încă o dată întreaga reprezentație într-o scenă asemănătoare Kabuki-ului (îl admiră foarte mult), cu cele mai mici accesorii și lumină colorată fluidă. Wolff de data aceasta s-a întrecut pe sine, ridicând interpreții la nivelul de dansatori desăvârșiți. Omagiu impresionant adus unui personaj istoric, înglobat cu pricepere într-un context general.

Dieter Topp,

Specialist reţele de teatru, Jurnalist

Citeşte şi: Discursul lui Dieter Topp de la Deschiderea oficială Babel F.A.S.T.

‘Evita Tango,

an evening based on the life of the legendary Evita, wife of Argentine dictator Peron was announced at the Babel Festival program. But it was more than drama, movement, music and light.

In collaboration with the choreographer Hugo Wolff, director MC Ranin brought a kind of docudrama to the stage of the Tony Bulandra Theater: Original recordings from the 1930s up to Evita’s death in 1952 gave the original atmosphere as contemporary witnesses. A countertenor (Alexandru Ioan Costea) opened, interrupted and ended the show with baroque songs of anticipation of death, Corneliu Jipa advanced the story as narrator. Talentedly acting and dancing Mara Opriș and her colleague Liviu Cheloiu perfectly interpreted the rise and fall of the dictator and his love in skilful tango poses.

But that would not have been enough. Transferring all this to the parallel events of G. Orwell’s Animal Farm gave the show  necessary universality in matters of dictatorship …

And suddenly they were all on stage, the dictator’s toadies, the pigs, the secret police, the dogs,…  and the spectators witnessed more and more how a system brought itself into power through manipulation and false information. Now the life of Evita Peron became the hook for a system that despises people to this day.

All the actors were well trained and filled the stage with unespected movement. Cheloiu fitted perfectly into the role of the brutal, beefy dictator Peron. As in the original, he was dominated by ice-cold charming Evita with the aim of becoming vice president.

Ranin once again had embedded the whole performance in a Kabuki-like stage design (he admires very much), with the tiniest of accessories and flowing colored light. Wolff this time has outdone himself, elevating the performers to the level of accomplished dancers. Impressive homage to a historical figure, skilfully embedded in a general context.’

Dieter Topp,

Theater networking specialist, Journalist

Lorena Iordache

„O faţă care trudeşte atât de aproape de piatră s-a transformat ea însăşi în piatră! Îl văd pe acest om cum coboară cu pasul greoi, dar măsurat, către chinul său fără de sfârşit. Ceasul acesta, care este ca o respiraţie şi care revine tot atât de sigur ca nefericirea lui, este ceasul conştiinţei. În fiecare din aceste clipe când părăseşte înălţimile, coborând pas cu pas către viziunile zeilor, este superior destinului său. Este mai puternic decât stânca lui.”

„Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă stăruinţa superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de ajuns pentru a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.”

― Albert Camus, „Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd.”

Distribuie acest articol Oficial Media