Dragostea de mamă nu se măsoară în bani

„Îmi iubesc atât de mult copilul că mi-aș da și viața pentru el. Îi sunt devotată până la moarte.”

Așa îmi spunea deunăzi  o cunoștință venită din străinătate, unde lucrează de vreo 7-8 ani. Până acum nimic neobișnuit, doar că devotata mamă a lăsat în țară, în grija bunicilor un băiat care acum are 10 ani. Mi-a făcut inventarul bunurilor aduse copilului și bunicilor acestuia, mi-a descris noul apartament în care i-a mutat, le-a luat și o mașină nouă, adică veche, dar nouă. Am felicitat-o și mi-am văzut de drum. Dacă mai stăteam un minut îi explicăm eu cum e cu devotamentul.

Devotamentul înseamnă sacrificiu

I-aș fi povestit ce a făcut astăzi porumbița care a clocit anul trecut într-un cuib, cam rudimentar e drept, în ghiveciul cu dafin de pe balconul meu. Într-o zi, la doar câteva minute după ce am ajuns acasă (cred că sunt norocoasă) a început o ploaie torențială demnă de potopul lui Noe. Am închis repede geamurile și m-am uitat porumbiță. Se făcuse una cu pământul, întinsese aripile că nu cumva vreo picătură de ploaie să ajungă la ouă. Am privit-o câteva minute bune. Nici nu a clipit. A stat nemișcată ascunsă de frunzele dafinului (m-am felicitat că nu am adunat frunzele) protejând cu trupul ei micuț cele două oușoare.

Stai alături de copilul tău!

Acesta este devotamentul dragă mamă devotată. Să stai lângă puiul tău și să îl ferești cât poți de greutăți și de rele.
Nu te obligă nimeni să stai în România să “como se dice…lavori ” pe “doi lei”, pentru că nu-i așa, “is stinky to work in Romania”, dar dacă ești devotată ia-ți copilul cu tine.

Ești devotată atunci când stai la căpătâiul lui când este bolnav, când îl ții de mână să facă primii pași, când îl duci de mână la grădiniță, când îi pui ghiozdanul în spate în prima zi de școală, când te bucuri cu el de prima nota de 10 sau când dă primul gol în echipa de fotbal a școlii.

Acesta este devotamentul: să trăiești alături de copilul tău până este gata să trăiască pe propriile lui picioare, să suferi și să te bucuri împreună cu el. Jucăriile, mobila, mașina, banii sunt doar iluzii ale devotamentului, doar pretexte ale iubirii.

Este greu să vorbești despre drama acestor copii, iar societatea evită subiectul.
Poate a venit timpul să ne uităm în jur și să îi vedem pe acești copii lipsiți de dragostea părintească, mutilați sufletește în numele unei bunăstări efemere și a unui fals devotament.

„Un act de adevărat devotament este rezultatul unei cugetări care cântărește totul și alege; o consecință fermă și senină a unei mari dezbateri interioare.”
Georges DUHAMEL

Secelean Rodica Nina

Distribuie acest articol Oficial Media