DREPTATE ÎN ȚARĂ… POPORUL NU CERE ALTCEVA !!!- PROCLAMAȚIA DE LA PADEȘ

Astăzi, 23 ianuarie, se împlinesc 202 ani de la un moment care a rămas în istorie!
SLUJIREA PATRIEI CU DREPTATE ȘI FĂRĂ VICLEȘUG” ”DREPTATE ÎN ȚARĂ… POPORUL NU CERE ALTCEVA !!! – strigau pandurii adunați pe Câmpia Soarelui de la Padeș.
Prin această proclamaţie, Tudor Vladimirescu se adresează locuitorilor Ţării Româneşti, chemându-i la luptă împotriva orânduirii. Acesta a fost momentul declanșării revoluției.
Documentul programatic al mişcării, adresat către tot ,,norodul omenesc din Ţara Românească”, cuprindea o serie de revendicări printre care erau ,,împărțirea pământurilor boierilor și mănăstirilor către țărănime, desființarea privilegiilor boierești, dreptate și slobozenie”.
Proclamația a fost citită în fața unei mulțimi adunate pe Câmpia Soarelui de la Padeș, în 23 ianuarie 1821, prin ea Tudor Vladimirescu lansând chemarea la luptă „către tot norodul omenesc”. Astfel, poporul era mobilizat la luptă împotriva răului din țară, pentru statornicia unui nou regim politic în țară. 
Cererile norodului românesc a fost un document cu caracter constituțional elaborat de Tudor Vladimirescu în 17 ianuarie 1821. În cele peste 30 de puncte ale acestui act, se evidenția scopul revoluției de la 1821, ca fiind acela de a se pune capăt amestecului puterilor străine în treburile interne ale țării, ca și realizarea unor reforme. Se insista asupra înființării unui stat obștesc, domn pământean, ales de cler și boieri.

17 ianuarie 1821

Domnul țării să nu aducă cu înălțimea sa aicea în țară mai mulți boieri greci decât patru, adică un postelnic mare i un cămăraș i un portar și un grămatic mare. Toate scaunele arhierești și toate mănăstirile țării să fie apărate cu totul de către călugări greci, rămâind pe sama țării, precum este legat și precum să coprinde în hatișeriful răposatului întru fericire împăratul sultan Selim din anul 1802. Din șase dăjdii, care s-au întocmit de către măria sa domnul Caragea, două să lipsească cu totul, iar patru să rămâie după aceiași legătură socotindu-se pe trei luni, una. Toate câte s-au întocmit și s-au făcut de către răposat întru fericire domnul Alexandru Șuțu să strice cu totul, și să rămâie toți streinii și toate cumpăniile precum s-au întocmit de către măria sa domnul Caragea; cum și toate ludile câte s-au mai adăogat pe la județe de către numitul domn Suțu să scază; iar anaforalile1 și întăririle ce s-au făcut de către acel domn asupra arătatelor madele2, în fața norodului, să arză toate; precum și oieritul și dijmăritul și vinăriciu, să nu fie slobod a să mai adăuga măcar un bănuț piste legătura ce s-au făcut de către domnul Caragea.[…] Toate dregătoriile țării, atât cele politicești, cât și cele bisericești, de la cea mare până la cea mai mică, să nu să mai orânduiască prin dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din țară. Asemenea și toate dările preoțești să scază, după cuviință. Și preoți cu dare de bani să nu mai facă, ci numai care va fi destoinic și unde face trebuință. Zapcii prin plăși să nu fie slobod a să orândui câte doi, ci numai câte unul, și acela să fie pământean, și prin chezășie că nu va face jaf. Caftane cu bani să înceteze cu totul de a să mai face, ci numai după slujbă. Poslușnicii să lipsească cu totul, fiindcă este numai un catahrisis al țării și folos al jefuitorilor; precum și toți scutelnicii. Dregătoria spătării cei mari, dimpreună cu toți dregătorii și toți slujitorii spătărești, să lipsească cu totul, fiindcă este de mare stricăciune țării, despre partea jafurilor, cu căpităniile lor cele spătărești. Țara să fie volnică a-ș face și a ținea patru mii de ostași panduri cu căpeteniile lor și două sute arnăuți, scutiți de toate dările, și cu leafă ușoară, a cărora leafă să economisească din veniturile mănăstirilor. Toate lefile streinilor să lipsească cu totul. Toți dregători judecătoriilor și ai calemurilor să împuțineze, rămâind numai precum au fost în vechime; și lefile să le fie ușoare. Asemenea și havaetu jălbilor și cărților de judecată să scază. Prăvilniceasca Condică a domnului Caragea să lipsească cu totul, nefiind făcută cu voința a tot norodul; iar a domnului Ipsilant să rămâie bună și să urmeze.

Iată și textul PROCLAMAȚIEI DE LA PADEȘ…. NU CREDEȚI CĂ ESTE ȘI ACUM, DE ACTUALITATE????
Cătră tot norodul omenesc din București și din celelalte orașe și sate ale Țării Românești, multă sănătate!

Fraților lăcuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi!

Nici o pravilă nu oprește pe om de a întâmpina răul cu rău! Șarpele, când îți iasă înainte, dai cu ciomagul de-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori nu să primejduiește din mușcarea lui!

Dar pre bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre zic, atât cele bisăricești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?

Daca răul nu este primit lui Dumnezeu, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezeu! Că bun este Dumnezeu și ca să ne asemănăm lui trebuie să facem bine! Iar acesta nu se face până nu să strică răul. Până nu vine iarna, primăvară nu se face!

Au vrut Dumnezeu să se facă lumină? Aceia s-au făcut, după ce au lipsit întunericul!

Vechilul lui Dumnezeu, prea puternicul nostru împărat, voiește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul, ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre!

Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine! Și să se aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi dimpreună vor lucra binele, ca să le fie și lor bine, precum ne sunt făgăduiți!

[…]Să să aleagă căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi dinpreună vor lucra binele, precum ne sunt făgăduiți.

Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și lănci; să vă faceți de grabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara.

Și ce vă vor povățui mai marii Adunării aceia să urmați și unde vă vor chema ei acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat.

Și iar să știți că nimenea dintre noi nu este slobod […], ca să să atingă măcar de un grǎunți, de binele sau de casa vreunui neguțător, oroșan sau țăran sau de al vreunui lăcuitor, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jertfească: însă al cărora nu vor urma nouă – precum sunt făgăduiți – numai al acelora să să ia pentru folosul de obște!”

Documentul Proclamației de la Padeș se află în fondurile Muzeului Național de Istorie a României, fiind clasat prin ordinul nr. 2604 din 7 aprilie 2003, în categoria Tezaur al patrimoniului cultural național mobil.
Tot la Padeş, Tudor Vladimirescu  a început activitatea diplomatică menită să împiedice intervenţia străină în Muntenia. A adresat memorii mai întâi sultanului, prin intermediul paşalelor de la Dunăre, iar mai apoi împăraţilor Rusiei şi Austriei, care se aflau la Laybach (Ljubiana), la congresul Sfintei Alianţe. Amploarea mişcarii izbucnite în Oltenia şi pericolul transformării ei într-un „război al sărăcimii” au determinat „comitetul de oblăduire” creat după decesul domnitorului Alexandru Şuţu să iniţieze măsuri de forţă pentru stoparea înaintării către Bucureşti a pandurilor sau orice altă concentrare de trupe. În încercarea lor, boierii regenţi l-au câştigat de partea lor pe consului general al Rusiei, Alexandr Pini. Reacţia lui Tudor a fost imediată, explicându-i într-o scrisoare consulului ţarist că orice măsură de forţă împotriva pandurilor ar duce la o răzbunare cruntă a maselor împotriva întregii boierilmi. În continuare, Tudor a apelat la bunele oficii ale reprezentantului ţarului pentra ca „să binevoiască a mijloci la boierii oblăduitori ai Divanului, ei să poprească orice pornire de panduri şi de altă oştire ce au cugetat a trimite împotriva norodului.
 Având în vedere marele eveniment al mișcării revoluționare de la 1821, locuitorii satului Padeș au gândit și plănuit ca pe locul unde s-au adunat pandurii la chemarea lui Tudor Vladimirescu și unde s-a citit Proclamația din 23 ianuarie 1821, în această câmpie de unde a pornit Revoluția și unde mai sunt vizibile și acum meterezele, să se înalțe un monument, ca semn de omagiu adus lui Tudor Vladimirescu și a pandurilor săi.
  În anul 1921, Comitetul școlar din Padeș, prin îndemnul învățătorului  N. I. Spineanu, în centrul ”meterezelor” lui Tudor Vladimirescu, a îngrădit un loc de 2 metri pătrați, unde s-a ridicat pentru început o troiță de stejar cu însemnarea ”Tudor Vladimirescu 1821 – 1921”. La această troiță, în data de de 9 iunie 1921 s-a sărbătorit cu mare fast împlinirea a 100 de ani de la mișcarea revoluționară condusă de Tudor Vladimirescu. Au participat foarte mulți locuitori ai Plaiului Cloșanilor cât și din comunele limitrofe.  Peste 6 ani de la ridicarea troiței, în anul 1927, sub conducerea aceluiași grup școlar, pădeșenii au început demersurile pentru construirea monumentului de piatră. A fost ales ca specialist pe probleme de arhitectură, arhitectul State Baloșin. Celebrul arhitect, State Baloșin, un fiu al satului, a întocmit planurile construcției, asumându-și răspunderea pentru construcția acestui monument. Monumentul urma să fie construit masiv din piatră în forma unui trunchi de piramidă.
  ucrările de construcție ale monumentului au început după data de 25 iunie 1933, atunci când Comitetul școlar Padeș, a stabilit pe bază de proces verbal măsuri concrete de începere a construcției monumentului de la Padeș, antreprenor al construcției fiind desemnat Carol Umberto.
Piesele care se văd acum fixate în corpul monumentului respectiv, chipul Domnului Tudor, sau momentul citirii Proclamației în adunarea de la Padeș, depunerea jurământului boierilor către Tudor, cât și placa textului Proclamației, au fost confecționate la atelierele Școlii de Arte și Meserii București. La înălțarea monumentului de la Padeș, o contribuție substanțială au adus-o cetățenii satului Padeș, care au transportat cu carele cuburile de piatră din locul numit ”Cornul Pietrii”, au adus nisipul și apa pentru construcția monumentului cât și lemne din pădure, pe care le-au fasonat și le-au înălțat ca schele până la înălțimea de 9 metri, pentru a se putea finisa cuburile de piatră în corpul monumentului.
     Lucrările de construcție ale monumentului s-au finalizat în vara anului 1934, moment în care a fost inaugurat monumentul care s-a înălțat și domină și acum, prin măreția sa, în Câmpia Padeșului. Monumentul este construit din blocuri de piatră de calcar suprapuse, ridicându-se în forma unui trunchi de piramidă, are laturile de 20 de metri și înălțimea de 9,50 metri. La partea superioară a trunchiului de piramidă, la circa 7 metri înălțime, se formează un paralelipiped în ale cărei fețe se află nișele pentru reliefuri ce sunt turnate în bronz, care au dimensiunile de 1 x 0,80 m – reprezentând momentele cele mai semnificative din timpul Revoluției din 1821. În partea de răsărit se înfățișează portretul, în bust, al Domnului Tudor Vladimirescu. În partea dinspre apus, într-un tablou, se reliefează ”Adunarea pandurilor” de pe Câmpia Padeșului. În partea de miazăzi, o nișă prezintă scena în care  boierii țării depun jurământul de supunere Domnului Tudor, iar spre miazănoapte, pe o placă de bronz, este prezentat textul proclamației care a fost alcătuită și expusă de Tudor Vladimirescu  în lunca Padeșului la 23 ianuarie 1821.
Monumentul din Lunca Padeșului are menirea de a perpetua peste veacuri amintirea Revoluției de la 1821 și de omagia enorma personalitate a Domnului Tudor Vladimirescu.
Revoluția lui Tudor din 1821 se înscrie în seria revoluțiilor și războaielor de independență de la sfârșitul secolului 18 și începutul secolului 19 din mai multe state europene în care se urmărea răsturnarea ordinii sociale existente, îmbunătățirea situației economice pentru locuitorii de rând și/sau eliberarea de sub dominația străină.  Aceasta  a adus sfârșitul epocii fanariote și alegerea domnitorilor pământeni. Odată cu acest eveniment vor fi puse bazele și ”Partidei Naționale”, care va lupta pentru independența Principatelor Române.
Radicat-a România recunoscătoare Acest monument în zilele Regelui Carol I spre vecinică amintire a Domnului Tudor Înainte mergătorul renascerei naționale Căzut pentru patrie și neam De mîna dușmanului în 1821”– monumentul de la Tg. Jiu.

About Post Author

Distribuie acest articol Oficial Media
Share