Elena Barbu: ”Am fost loial părinților, am fost loial familiei. Dar vine un moment în care este nevoie să fiu loial sufletului meu”
Elena Barbu este facilitator și trainer de constelații familiale, doctor de trup și de suflete, specialist in imagistica trupului și imagistica sufletului. Care sunt adevăratele cauze ale crizelor de cuplu și câte șanse avem să depășim aceste crize, chiar în condiții de sărăcie, de adulter și în condiții de violență.
- Rezumat: În relațiile de cuplu este nevoie de crize. Crizele ne ajută să creștem în relație. Am să folosesc cuvântul criză, n-am să folosesc cuvântul conflict, pentru că este diferență între ele.
- Este nevoie să observăm și să fim conștienți că suntem într-o criză. Îți dai seama că ești într-o criză în momentul în care nu ești bine. Nu ești bine nici tu și pentru că nu ești tu bine, nu sunt bine nici cei din jurul tău.
- Dacă vorbim de femeie, nu vor fi bine nici copiii. Relația de cuplu are nevoie de mult, nu merge cu puțin. Tiparul de relație pe care îl avem cu mama este tiparul de relație cu care voi intra în relația de cuplu. Dacă mi-a fost frică de mama o să am un partener de care îmi va fi frică.
- Dacă mama m-a bătut fizic sau am văzut în relația de cuplu că părinții s-au bătut, ce fel de relații vom avea noi? Și atunci când reușești să fii in acord cu destinul părinților tăi și al bunicilor tăi, nu e nevoie să mergem mai mult de bunici, ai să poți să fii de acord și cu destinul tău.
- Am fost loial părinților, am fost loial familiei. Dar vine acest moment în care este nevoie să fiu loial sufletului meu, să fiu loial ființei mele, să fiu loial destinului meu.
Extras din interviul acordat de Elena Barbu in cadrul emisiunii ”Eu pot” difuzată pe TVR.
Rep: Dacă ne iubim și pornim din dragoste de ce ajungem să ne despărțim? De ce relația cea mai firească de pe fața pământului, de relaționare, de cuplu și de familie, ajunge într-un punct în care ne înjurăm, ne vorbim urât, ne împingem, ne batem, ne furăm pălăria, ne furăm banii, ne furăm iubirea, ne furăm încrederea. De ce ajungem aici?
Elena Barbu: Pe de o parte este firesc să se ajungă aici, pentru că sunt două puncte esențiale: unul ar fi că, cu toții intrăm in relațiile de cuplu, în special prima relație, cu o loialitate foarte mare față de părinții și bunicii noștri. Și repetăm tiparul lor, un tipar care deja a fost creat și pe care îl repetăm fără să fim conștienți de el și îl repetăm cu foarte multă iubire. Vedem asta, că ieșim dintr-o relație pe un motiv și intrăm în altă relație care va avea același tipar sau chiar și două și trei relații care se repetă cu aceeași poveste. Dar pe de altă parte, în relațiile de cuplu este nevoie de crize.
În relațiile de cuplu este nevoie de crize. Crizele ne ajută să creștem în relație. Am să folosesc cuvântul criză, n-am să folosesc cuvântul conflict, pentru că este diferență între ele.
Rep: Hai să definim criza!
Elena Barbu: Suntem suflete, ființe spirituale în experiența asta umană și la nivel de suflet este nevoie să creștem. Să crească fiecare cât poate, să evolueze fiecare cât poate în experiența asta. E musai să vedem că nu suntem corpul nostru fizic, nu suntem emoțiile noastre, nu suntem gândurile noastre, suntem mai mult de atât. Crizele sunt necesare și apar la toată lumea în diferite etape de viață. Chiar numerologic sunt etape de viață și cicluri care ne spun cu foarte mare precizie chiar momentele în care se apropie o criză. Ele sunt necesare pentru că nu putem să dormim în papuci. Dacă stăm așa într-un confort și relația de cuplu este bine, suntem amândoi într-un cocon, suntem practic ca doi copii și în această zonă de confort nu crește nimeni. Crizele sunt necesare și apar în relații chiar regulat. O criză poate să apară undeva după 3 ani, la 7 ani, la 9 ani, la 12 ani.
Rep: Cât ține criza? Când ne dăm seama că am depășit nivelul de criză și ne ducem către toxicitate, către patologicul relației.
Elena Barbu: În primul rând trebuie să observăm și să fim conștienți că suntem într-o criză. Asta este primul pas. Și îți dai seama că ești într-o criză în momentul în care nu ești bine. Nu ești bine nici tu și pentru că nu ești tu bine, nu sunt bine nici cei din jurul tău. Dacă vorbim de femeie, nu vor fi bine nici copiii. Uneori putem observa că noi suntem într-o criză chiar existențială aș putea spune, uitându-ne la copiii noștri. De foarte multe ori, problemele pe care le au copiii noștri, reflectă de fapt problemele care sunt în cuplu. Nu o spun eu, dar pot să spun că am trăit-o personal. Mă uitam la fiica mea, spuneam că nu este ea ok și mergeam la tot felul de specialiști, dar copilul era foarte bine. A fost nevoie să ne uităm la ce se întâmpla de fapt în relația de cuplu, pentru că acolo era buba. Iar copiii, indiferent de vârsta lor, simt când unul dintre părinți nu este bine. Și aici mă refer la a fi prezent în viața ta. Pentru că avem cu toții această dinamică de suflet, nevăzută dar foarte prezentă în viața noastră și care poate să apară într-un moment, la o anumită vârstă.
Dacă îți este foarte bine, merge bine cuplul, merge bine profesia si la mama și la tata, merge relația cu copiii și deodată se întâmplă ceva, parcă din senin și nu mai merge nimic cum trebuie. Este afectată relația de cuplu, pot să apară probleme de sănătate, ale noastre sau ale copiilor noștri, putem să avem probleme la servici și se vor răsfrânge pe întreaga familie. Și de multe ori poate să fie în spate un eveniment din trecutul familial, despre care noi nu știm, dar sufletul nostru știe, și este nevoie să ne uităm la acel eveniment ca să putem noi să fim bine astăzi.
Prima parte
va urma
”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/
