Elena Belciu – Cea mai frumoasă amintire din meseria mea de interpret este Festivalul Babel

Festivalul Babel se află la a XI-a ediție, Teatrul Tony Bulandra și Cetatea Târgoviște este gazda acestui multicultural eveniment. Peste 400 de performeri, de artiști și oameni de cultură din 32 de țări. Și cum aici pe străzile orașului se vorbește în toate limbile pământului directorul festivalului și al Teatrului Tony Bulandra, Mihai Constantin Ranin, avea nevoie de un om care să le înțeleagă pe toate. 

Elena Belciu se află pentru al doilea an consecutiv la Festivalul Babel, în calitate de interpret, căci – nu-i așa, poate nu vorbim toate limbile pământului!?- dar ea îi poate înțelege pe cei care vorbesc engleză, Este obișnuită cu limba pronunțată de oameni din toate culturile, de pe toate continentele, și iși face sinteze în minte pentru cei care uită să se mai oprească.

Am dorit să realizăm un interviu cu Elena pentru că ea este un om-BABEL, este parte din festival, mereu acolo în fața camerelor de filmat, alături de Mc Ranin, de staff-ul teatrului târgoviștean și de invitații din cele 32 de țări.

Oamenii BABEL și poveștile lor uimitoare

Elena Belciu: Am ajuns aici anul trecut la aniversarea de 10 ani de la începuturile Babel printr-o colegă pe care acum o am la București care a lucrat aici în teatru, știam că aveau nevoie de interpret și a fost o plăcere, a fost o surpriză foarte plăcută pentru că e un festival foarte blând, foarte viu, vibrant.

Oficial Media: Tot pe zona de cultură ai mai avut colaborări?

E.B.:  Eu am lucrat 12 ani ca interpret la UNESCO, făceam festivaluri de teatru pe toate continentele și undeva la un momentdat n-am mai lucrat ca interpret, am lucrat ca project manager tot în zona culturală, universitară. În momentul acesta sunt la UNATC în București, sunt la centrul de cercetare în noi tehnologii, coordonator de programe. Și cumva îmi reamintesc de viața mea de dinainte cu interpretariatul care e o meserie în sine și care merită făcută cu simțul răspunderii.

O.M.: Care este diferența dintre un interpret și un traducător?

E.B.: Aș zice că un traducător face în scris și un interpret traduce live. Un interpret poate să traducă simultan sau consecutiv. Trebuie să gândești în picioare și să te adaptezi la fiecare vorbitor. Unii vorbesc mai bine, alții vorbesc mai puțin bine, majoritatea nu vorbesc engleză ca primă limbă și atunci au ei înșiși au dificultăți de a se exprima dar trebuie să simți omul. E o meserie care implică foarte multă empatie. Și un pic e bine să cunoști și domeniul, pe mine mă ajută foarte mult că vin din același domeniu, din zona artei teatrului. Plus că e frumos, e foarte frumos, e o meserie frumoasă. Am lucrat mult cu zona asiatică inclusiv  Coreea, China. Mi-e foarte familiar felul în care ei vorbesc engleză pentru că nu e pentru toată lumea facil. Ei vorbesc o engleză greu de înțeles, e altfel la ei, sunetele sunt altfel și cadența e altfel.

O.M.: Doar pe limba engleză ești traducător și interpret?

E.B.: Și franceză dar am făcut pe franceză mai curând traduceri decât interpretariat. Trebuie să ai limbile active, ambele, franceza mea e mai curând pasivă. Și atunci o folosesc bine în scris. Engleza e activ nativă.

O.M. Ce proiecte asemănătoare mai ai în perioada care urmează?

E.B.: Strict aici e o colaborare, practic eu mi-am luat concediu și am venit pentru această colaborare dar e foarte plăcut. Sunt la București la UNATC într-o zonă de cercetare….mă întrebai diferența dintre interpretare și traducere. Când faci traduceri în scris ești tu cu tine cu computerul sau cu dicționarul și traduci acolo în timpul tău. Fiecare are ritmul și timpul lui. La interpretariat nu prea ai timp, nu ai răgaz, trebuie să fii pe fază imediat, acolo. La consecutive, cum facem aici în festival încă e mai bine, dar la simultan cum se face la cască din cabină, nu se face niciodată singur. Adică un interpret la simultan nu poate mai mult de o jumătate de oră singur. Și tot timpul sunt echipe de doi interpreți. Sunt amândoi atenți, unul e activ, vorbește și când nu mai poate se schimbă cu celălalt. Este extrem de solicitant. Practic tu trebuie să asculți și să vorbești în același timp. Oricum e o meserie grea, dacă o faci la nivel înalt cu implicații politice sau medicale sau militare e o meserie cu o răspundere uriașă. Poți să stârnești războaie fără să-ți dai seama din cauza a ceva ce nu ai înțeles, ai tradus prost sau ți-a scăpat, ai uitat. De aceea tot timpul sunt câte doi la interpretariat simultan la cabină. Cel puțin câte doi, e foarte solicitant. E și o anecdotă, de fapt e o istorie reală cu un interpret -cred că a lui Gaddafi- care a leșinat la Națiunile Unite. Gaddafi a insistat să aibă interpretul lui și acesta s-a apucat de vorbit și nu se mai oprea, vorbind peste o oră și –interpretul- a leșinat pur și simplu. A căzut din picioare.

Cea mai frumoasă amintire din meseria mea de interpret este Festivalul Babel

O.M.: Care a fost cea mai neplăcută experiență pe care ai avut-o în activitatea de interpret, de traducător, te-a marcat ceva în mod negativ?

E.B.: Neplăcut nu, e un pic dificil când ai vorbitori care nu sunt obișnuiți să vorbească cu interpret și vorbesc mult și nu așteaptă traducerea. Adică vorbesc în paragrafe întregi și apoi tu practic ca interpret trebuie să faci o sinteză din ce a zis. Mintea omenească nu poate să rețină paragrafe întregi pe de rost și să le redea.

O.M.: Nu poți să-mi dai un loc anume, un eveniment care ți-a  lăsat o amintire mai neplăcută?

E.B.: M-ați întrebat dacă e o experiență neplăcută. Neplăcute nu am avut, dar dificile am avut. Cel mai dificil moment de interpretariat a fost când am tradus pentru Cătălina Buzoianu, Dumnezeu să o ierte,  la un atelier la UNATC. Cătălina Buzoianu vorbește foarte poetic, foarte liric, foarte metaforic și atunci cumva discursul ei era încărcat de foarte multe nuanțe care nu au corespondent. M-am simțit copleșită și depășită de felul în care vorbea. Adică vorbea foarte liric, foarte poetic, foarte metaforic și foarte elaborat și cumva și publicul era prins de ce spunea ea și era foarte greu de tradus. Foarte multe referințe la spectacole pe care poate nu le știam, vorbea mult, liric, metaforic cu referințe la niște lucruri, iar eu nu mai știam ce să prioritizez, metaforele sau informația. Foarte dificil a fost.

O.M.: Și acum, dacă vrei, cea mai plăcută experiență, cel mai drag eveniment din meseria ta de interpret.

E.B: Cea mai plăcută experiență a fost aici la BABEL la a zecea ediție, a fost absolut o plăcere. E o atmosferă atât de plăcută și e o energie atât de bună aici, încât lucrurile curg și curg și în traduceri.

O.M.: Te mai întorci vreodată la profesia de interpret, traducător?

E.B.: O dată o profesie stăpânită o ai pentru toată viața, o activezi când se ivește ocazia și eu o fac cu plăcere.

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media