Femeile și bărbații se angajează încă în relații primitive

Anii 2000 reabilitează energia feminină, oprimată, anulată, umilită de bărbați în ultimele mii de ani. Biserica a suprimat total feminitatea și bucuria sexualității, demonizând femeia, deși Iisus avea apostoli femei, iar prima care a primit vestea Învierii a fost favorita lui, nimeni alta decât Maria Magdalena. Deci nu un bărbat era discipolul preferat, ci o femeie. Ei i s-a arătat întâi. Numai că patriarhatul, deci supremația masculinului, s-a desăvârșit tocmai în era creștinismului, deci în ultimii 2000 de ani. În condițiile în care Iisus vorbea despre iubire, bărbații au clădit o instituție a intoleranței, Biserica, și o doctrină misogină, unde numai bărbații au drepturi, asociind femininul cu negativul, cu întunericul, cu sursa tuturor relelor.

În numele iubirii aservite masculinului dezlănțuit și nelimitat, sutele de milioane de femei încarnate în ultimii 2000 de ani în spațiul creștin au fost exploatate, condamnate, abuzate, violate, reduse la statutul de sclavi. Totul în numele unei religii a iubirii înființate în anul 325 la Niceea, unde un consiliu format numai din bărbați a pus bazele ultimelor două milenii de persecuție a femeilor, excluzând din Biblie toate dovezile referitoare la drepturile divine ale femeilor și la puterea sexualității. În mileniul 3, relațiile funcționează încă teleghidate după inconștientul colectiv patriarhal. Inconștient, femeile caută bărbați patriarhali: ori abuzivi, dominatori, ori absenți. Bărbații plecau la război, iar femeile nu prea puteau conta pe ei pentru treburile casei. Nu că astăzi ar conta prea mult, din moment ce televizorul, internetul și jocurile au luat locul războiului.

Femeile și bărbații se angajează încă în relații primitive, îngropându-și viața în căsnicii bazate pe nefericire, abuz și frică. Nu e de mirare că, la vârsta a treia, cele mai multe femei se simt în sfârșit vii abia după ce rămân văduve și trăiesc decesul soțului ca pe o evadare din închisoare. Se pare că textul original din slujba de căsătorie pronunțat de Iisus ar fi fost pervertit din interese tot patriarhale: ‘Se cunună robul… cu roaba… până ce moartea îi va despărți.’ Originalul ar fi: ‘Se cunună robul… cu roaba… până nu-și vor fi povară unul altuia!’. O mică diferență în varianta implementată de Biserică…

Bărbații primitivi sunt nestatornici, iresponsabili, dominatori, brutali, egoiști. Ei tratează femeia ca pe un instrument sexual, o gonflabilă care nu are voie să i se opună când el își cere drepturile trupești asupra ei. Bărbații primitivi sunt vânători și au drepturi și privilegii pe care nu le dețin și femeile. Un bărbat cu mai multe femei este perceput ca fiind de succes, palmaresul fiind apreciat în toate competițiile sportive. Feminismul a condus la reabilitatea energiei feminine, numai că într-un mod dezechilibrat. În universul feminin,  excesele au înlocuit lipsurile.

În loc ca femeile să-și descopere feminitatea, naturalețea, frumusețea, blândețea, afecțiunea, capacitatea de a crește și de a îngriji, misterul, armonia, ele au luat locul bărbaților! Au devenit ele femei-bărbat care se descurcă singure în orice situație sau femei-vânător, care-și revendică drepturile pe care, până nu de mult, le aveau numai bărbații.

În această tranziție de la civilizația patriarhală către un feminism cu semne de matriarhat, bărbații și femeile se caută în continuare după tipare învățate din moși strămoși. Femeile au învățat de la mama și bunicile lor modelul de bărbat primitiv Numai că nu mai există doar bărbați primitivi. Unii au evoluat, nu mai corespund tiparului din inconștientul colectiv și își asumă corect masculinitatea: respectă femeia, o tratează ca pe egala lor, acceptă să fie completați, produc resurse, își protejează teritoriul, iubesc fără să schimbe și să-și impună voința, sunt conștienți de valoarea personală, de propria putere și sexualitate, sunt responsabili și iau decizii.

Femeile întreabă unde sunt acești bărbați care ies din clasa primitivă. În mintea lor! O femeie care nu se trezește, care nu scapă de repetiția în care au trăit mama și bunicile, dacă nu ajunge să trăiască conștient, alegând iubirea în locul fricilor, va atrage inevitabil un bărbat primitiv. Schimbarea interioară atrage un model de bărbat nou, eliberat de rigorile patriarhale. Pe măsură ce femeile învață să fie femei, bărbații învață să fie bărbați. Lupta se dă, de fapt, nu între bărbați și femei, ci între primitiv și evoluat.

Bărbații primitivi sunt legați de planul terestru, au o natură instinctuală greu de controlat și se tem de puterea femeii, pe care o neagă și o suprimă tocmai ca să nu se simtă inferiori. Bărbații primitivi se uită la femei ca la Luna de pe cer. Luna știm că are o față ascunsă, care nu este vizibilă de pe Pământ. Nu-i de mirare că bărbații care sunt legați de stilul primitiv de viață și care nu-și depășesc condiția, nu înțeleg universul feminin, din care percep nici măcar un sfert (jumătate din Lună nu se vede niciodată, în rest, Luna e pe cer noaptea, în diferite faze de vizibilitate). Femeia le inspiră frică, așa că trebuie ținută sub control cu forța. Frica este religia bărbaților primitivi. Ei conduc lumea de mii de ani. Dar încep și ei să se trezească, unul câte unul…

În mitologie și folclor, femininul și masculinul sunt asociate cu Soarele și Luna. Soarele vede și ceea ce nu se vede de pe Pământ: fața nevăzută a Lunii. Relațiile evoluate aparțin civilizației solare, în care masculinul (Soarele) se unește cu cu femininul (Luna) în totalitatea sa. Luna nu se poate ascunde de Soare și nici nu are nevoie să facă asta, pentru că nu are motive să se teamă. În noua lume, Regele (Soarele) și Regina (Luna) coboară de pe cer și se caută pe Pământ ca să se reîntregească.

Valeriu Panoiu- http://valeriupanoiu.blogspot.ro