Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Festivalul Narciselor la Sălăș

Festivalul Narciselor este organizat în fiecare an şi este prilej de sărbătoare pentru localnici şi turişti, de a se distra şi de a culege narcise sălbatice.

Programul evenimentului, organizat de Consiliul Judeţean Hunedoara, prin Centrul de Cultură şi Artă şi Primaria Comunei Sălaşu de Sus, a fost făcut public şi cuprinde muzică tradiţională şi modernă, întreceri şi jocuri sportive, caravana fotbalului hunedorean, ziua voluntarilor pe VIA TRANSILVANICA, ateliere de lucru și schimb de experiențe între cadrele didactice, premierea cuplurilor la 50 de ani de căsnicie și un inedit spectacol folcloric, unde vor evolua tinere talente, dar și soliști consacrați.

Poiana narciselor se întinde pe o suprafaţă de aproape 20 de hectare, fiind situată între localitatile Salaşu de Sus şi Nucşoara, la poalele Retezatului, accesul putându-se face şi cu maşina.

Oamenii locului spun ca primele narcise au fost aduse la Sălaşu de Sus în anul 1900, de un cetăţean olandez. Iubite de localnici pentru forma şi parfumul lor, narcisele au fost protejate şi au ajuns să se dezvolte în perimetrul dintre cele două sate.

Declarată rezervație naturală de tip botanic și inclusă în categoria a IV-a IUCN (International Union for Conservation of Nature), poiana se întinde pe 20 de hectare, reprezentând vestigiul unei vechi asociații hidrofile unde apare planta endemică Peucedanum rochelianum şi, alături de narcisele apărute aici din vremuri glaciare, mai multe specii de plante şi insecte rare dau locului un farmec de basm.

Specialiştii Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului explică modul în care au rezistat aceste flori sălbatice de-a lungul timpului, din vremurile când toată zona era o imensă taiga, asemănătoare cu cea din Siberia de astăzi: „Ei bine, prin bolovănişul de granit de sub sol, curg ape reci din Munţii Retezat, care au efect de frigider şi răcesc locul, iar bulbii narciselor se bucură de răcoare şi umezeală şi pot înflori în fiecare an. S-a păstrat aici o insulă de refugiu, cu un climat rece şi umed, unde puteţi vedea plante relicte postglaciare şi fluturi rari.”

Iată cum descria Nandra Pocanschi, în urmă cu peste 60 de ani ” Hotarul numit Fânațe”:

”……situat între comuna Sălaș, hotarul Păiușe, comuna Nucșoara și râul Sălașul. fânețele au aparținut cândva unui singur proprietar din familia Mara. De altfel o parte a sa și astăzi îi poartă numele, zicându-i-se ”La Mărăscu”.

Înainte cu peste 100 de ani, proprietarul fânațelor a adus sămînțe de narcise din Olanda și le-a semănat pe acest camp. De atunci și până în ziua de azi, în lunile mai și iunie fânațele sunt o feerie de culoare albă și de parfum. Cât vezi cu ochii sânt numai narcise, transformând acest hotar într un mic colț de rai. Câmpul de narcise este vizitat în fiecare an de mii de excursioniști din jur. Sînt și de aceia care vin și de departe să-și delecteze privirea și să se bucure de parfumul lor suav. An de an se culeg cantități mari de narcise, dar permanența lor este asigurată de legile imuabile ale naturii. Ele trec repede. Pe cînd se cosește iarba, semințele lor sunt coapte și prin cosirea fânului, capsula lor se sparge, iar semințele sînt împrăștiate pe camp. Astfel pe lângă bulbul narciselor culese, care va germina anul viitor din nou, se adaugă și germinația din semințele împrăștiate la cosit și la adunatul fânului. În fiecare an, se pare că narcisele sporesc, în loc să se rărească.

Câmpul nostru de narcise nu figurează în evidența oficială a monumentelor naturii, deși importanța sa este egală cu a celor ținute în această evidență.”

”Fânațele cu narcise” au devenit rezervație naturală botanică de interes național, iar pentru comuna Sălașu constituie un adevărat simbol al comunei, imaginea ei fiind întîlnită pe pagina de facebook a primăriei, iar numele gingașei flori a fost atribuit atât vechiului local de alimentație publică al cooperației de consum din comună, cât și actualei echipe de fotbal a satului.