FILE DE ISTORIE – 1 noiembrie 1599 – Intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia

După victoria asupra lui Andrei Bathory în bătălia de la Şelimbăr, care s-a desfăşurat în 18/28 octombrie 1599, Mihai Viteazul a intrat triumfător în Alba Iulia pe 21 octombrie / 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţei de la episcopul Demetrius Napragy. Transilvania intra sub stăpânirea domnului muntean.
Mihai Viteazul este simbolul unităţii naţionale, cel care a creat în mai 1600, în vatra Daciei străbune, un prim stat românesc. La Alba Iulia va stabili reşedinţa celor trei ţări române unite sub sceptrul său.
Mihai Viteazul dorea să elibereze ţara de robia otomană şi să pună capăt practicilor imperiilor din acea vreme, de a numi domnitorii ţărilor române potrivit cu interesele lor, cu dimensiunea tributului. Marele patriot și revoluționar Nicolae Bălcescu, după aproape două secole și jumătate, aduce în actualitate UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE , de la 1600 infăptuită de Mihai Viteazul, scriind și publicând „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”. Aceasta creație literară este partea cea mai vie a patrimoniului cultural pe care gânditorii secolului al XIX-lea au lăsat-o moștenire urmașilor. Astfel se încerca aducerea în actualitate a problemei unirii tuturor românilor într-un singur stat. Visul revoluționarilor români de la 1848 avea să se implinească abia peste exact 70 de ani la 1 decembrie 1918.

Mihai Viteazul a trăit cu dragoste față de Hristos întreaga viață, a luptat din greu ca să apere Sfânta Biserică de atacurile păgânilor și a înfruntat multe furtuni pentru ca noi, poporul lui, să fim liberi și uniți pe pământurile strămoșești. Mântuitorul l-a trimis pentru a ne ocroti de dușmanii văzuți și nevăzuți ai acelor vremuri tulburi și Măria Sa ne-a arătat de nenumărate ori că, rugăciunea face minuni și că în orice necaz pe care îl primești pe cale, Dumnezeu îți vine în ajutor și te salvează… deși în ultimă instanță, la Turda, Atotputernicul nu l-a smuls din ghearele morții cumplite, după cum I-ar fi fost cu putință în numai o secundă, cât o clipire din ochi, ci a preferat să-l lase să sfârșească tragic pentru a-l alătura eroilor-martiri ai neamului, poate și sfinților… în nădejdea unei viitoare canonizări. Va rămâne în veci un simbol al unității, nu doar pentru români, ci pentru toți cei ce locuiesc în Grădina Maicii Domnului – România.