File de istorie: luptele crâncene din Valea Jiului – 1916

Confrom însemărilor istorice, în ziua de 25 octombrie generalul  Ioan Dragalina pleacă pe front pentru a-i îmbărbăta pe soldaţi.

O patrulă inamică s-a apropiat de maşina generalului şi a deschis focul, generalul fiind lovit la braţ. Evacuat, pansat şi operat prea târziu, el moare în spitalul din Palatul Regal din Bucureşti în ziua de 9 noiembrie 1916. Era după generalul Praporgescu al doilea general căzut pe câmpul de onoare. Luptele din Valea Jiului s-au încheiat în ziua de 27 octombrie cu victoria românilor.

Biruinţa de la Jiu a hotărât pe moment, nu numai soarta unei bătălii şi a unui oraş, ci soarta războiului şi a ţării. Bătălia de la Jiu este, după cea de la Oituz, a doua mare victorie pe care românii au câştigat-o împotriva puternicului duşman.

Înfrângerea de la Jiu încheie şirul celei dintâi sforţări făcute de vrăjmaş pentru a pune mâna pe trecători. Înfrângerea forțelor germao-austro-ungare în Prima bătălie de pe Valea Jiului a fost interpretată diferit de cele două părți.

Generalul Falkenhayn a realizat, în ciuda înfrângerii, că în Valea Jiului,  Carpații puteau fi forțați cel mai ușor.

”Rezultatul calculelor a fost ca ceea ce n-am putut obține în regiunea Surduc, prin surprindere, trebuia obținut prin întrebuințarea forței brutale. Numai în această cea mai îngustă porțiune a munților era posibil a executa cu trupele trecerea spre câmpia românească, într-un marș forțat. Numai aici cunoșteam condițiunile, de ambele părți ale șoselei, în mod precis. Aci ieșirea spre Sud se afla în mâna noastră, și puteam spera să surprindem inamicul. Era evident, că după succesul obținut împotriva lui Kneussel, el nu mai conta pe repetarea atacului nostru. Marele Cartier General român, sub euforia succesului neașteptat, considera că forțele Puterilor Centrale nu vor mai încerca o nouă lovitură pe Valea Jiului, până la sosirea iernii. La comandamentul nostru, printr-o greșeală de judecată, nu se aștepta nimeni ca inimicul să repete lovitura în acelaș loc unde fusese înfrânt, iar concentrarea formidabilei armate a lui Kühne se făcuse cu atâta discreție încât ai noștri nu băgaseră de seamă nimic. După victoria în prima bătălie de pe Jiu, din prima parte a lunii octombrie, Armata 1 Română, comandată după moartea generalului Ioan Dragalina de către generalul Paraschiv Vasilescu, a trecut la punerea în aplicare măsurilor din planul de reorganizare ordonat de Marele Cartier General, încă de la 9 octombrie, dar care trebuiseră să fie amânate de intervenția germană. Divizia 11 Infanterie a fost scoasă de pe front și redislocată pentru refacerea capacității de luptă, în zona Pitești.” scria în memoriil sale, generalul german.

Sectorul ocupat de aceasta a fost preluat de unități ale Diviziei 1 Infanterie. La data 28 octombrie/10 noiembrie 1916, forțele Diviziei 1 Infanterie, care aveau misiunea de a apăra Valea Jiului erau grupate în Detașamentul Jiu – format din 10 batalioane de infanterie și 9 baterii de artilerie, ocupând dispozitiv de luptă în sectorul Dealul Arcanul-nord Bumbești-Dealul Muncelul-Dealul Molidviș-Vârful Parâng. Restul forțelor diviziei – 10 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie erau grupate în Detașamentul Cerna, cu misiunea de a apăra defileul Dunării.

Rezerva diviziei – formată din 4 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 3 baterii de artilerie, era dispusă la Filiași, cu un detașament la Baia de Aramă. Dispozitivul de luptă al Diviziei 1 Infanterie a fost inspectat la data de 27 octombrie/9 noiembrie 1916 – cu o zi înainte de declanșarea ofensivei germane – de către șeful proaspăt sositei Misiuni Militare Franceze, generalul Henri Berthelot.

Acesta aprecia organizarea ca fiind deficitară, în sensul în care dacă ieșirea din defileu era bine supravegheată și apărată, dispozitivul de luptă din estul și vestul defileului ar fi putut fi mai bine organizat , recomandând realizarea acoperirii corespunzătoare a distanțelor mari existente între cele trei centre de rezistență. Conform consemnărilor lui Constantin Kirițescu în cartea sa ” Istoaria răsboiului pentru întregirea României”:  ”Ofensiva germană a fost declanșată la 29 octombrie/11 noiembrie 1916 printr-o puternică pregătire de artilerie.comanda întregului grup, cu un total de peste 80.000 de militari, cea mai impozantă forță care operase până acum pe frontul carpatic a fost încredinată generalului Kuhne, care cu dibăcie, a luat prin suprindere armata română. În ziua de 11 noiembrie 1916, un uragan de foc s-a dezlănțuit din gurile a 250 de tunuri, de toate calibrele, s-a rupt linia frontului și s-a străpuns Valea Jiului. În situația critică în care se aflau românii, au conceput bătălia de la Tg. Jiu din 16-17 noiembrie. Desfășurată în condiții de totală inferioritate am fost învinși, iar la 21 noiembrie inamicul ocupa Craiova. La Jiu se produsese spărtura, iar la Olt zăgazul abia se mai ținea . Imediat după pierderea celei de-a doua bătălii de pe Valea Jiului comandamentul român a încercat limitarea pătrunderii forțelor germane și eventual respingerea lor înapoi în munți, prin acțiunile din cadrul Bătăliei de la Târgu Jiu, desfășurată în perioada 3/16-4/17 noiembrie 1916”.

Cu această bătălie se încheie cea de-a treia operație strategică de pe frontul românesc – operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați – și a început cea de-a patra, operația de apărare a Munteniei, care va dura până la finalul lunii decembrie 1916.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media