Astăzi s-a stins din viață domnul Ioan Marinescu, fostul prefect al județului Dâmbovița. După o lungă și grea suferință, organismul său a cedat. Deși anul trecut a primit un transplant de măduva, chiar de la fiul domniei sale, se pare ca boala nu l-a părăsit definitiv.
Abia la orele amiezii am aflat. Ioan Marinescu s-a stins la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde era internat de cateva zile, tocmai pentru ca nu se simțea bine.
O veste șocantă, pentru că toți ne așteptam să fie mai bine după acea operatie, mai ales ca Ioan Marinescu era un optimist și își dorea să trăiască. Cel puțin asta ne arăta nouă.
Suntem oameni, avem mii de dureri și suferințe, fiecare dintre noi poartă bagaje văzute și nevăzute de toate culorile. Reușim să ne debarasăm de unele, să le înfruntăm pe cele care ne pun piedici, dar cu voie sau făra voie, păstram și rani pe care nu reușim să le mai vindecăm.
Domnule Marinescu, oamenii scriu așa frumos despre dumneavoastră!
Asa cum și dumneavoastră v-ați purtat cu fiecare, cu respect, cu generozitate, cu bunătate și cu o noblețe pe care rar o mai găsim astazi. Mă bucur că am avut privilegiul să vă cunosc, să vă sprijinim atunci cand ați avut nevoie, pentru că viata mereu ne-a scos în cale doar anumiți oameni. Cei care trebuie. Și ca să poți face lucruri împreună cu ei, este nevoie să rezonezi.
Cuvintele pot fi fără rost acum, dar știu sigur că veți citi și trebuie să știti că oamenii v-au iubit!
În ultima dumneavoastră postare pe facebook ați vorbit despre durerea de a iubi, dar și despre cât de greu ar fi dacă nu am avea această șansă. Așa este, vă dau dreptate. Iubirea ne cere sacrificii, dar numai ea este singura care le merita.
Vă mulțumesc!
Dumnezeu să vă țina de mâna, oriunde ați naviga în acest univers sau în altele, de acum înainte!
”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/
Te ajutam sa faci bagajul!
URMARITI OFICIAL MEDIA PE CANALELE NOASTRE
AUTORII OFICIAL MEDIA
De ce ne sperie o VIATA NOUA? - Oana Grigore
Ce mai poti citi
Programul Naţional de Investiţii în Infrastructura Unităţilor Spitaliceşti
CONSTRUIM ÎMPREUNĂ PENTRU VIAȚĂ
Lazarev: Bolnavii de cancer sunt oameni care și-au regretat foarte tare trecutul