Gabor Mate, psiholog - Dependenţa copiilor de ecrane şi de reţelele de socializare - Oficial Media

Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Gabor Mate, psiholog – Dependenţa copiilor de ecrane şi de reţelele de socializare

“Vei da acces copiilor tăi la dispozitivele digitale atunci când sunt pregătiți să le facă față. Mai precis atunci când nu se mai bazează pe ele pentru a-și satisface nevoile emoționale, ci le utilizează pentru funcțiile pentru care au fost create – informarea și comunicarea.” Gabor Maté.

Gabor Maté, născut la 6 ianuarie 1944, un canadian de origine maghiară are preocupări privind dezvoltarea individului în perioada copilăriei și impactul traumelor asupra dezvoltării fizice și psihice, sănătatea mentală, ADHD, dependențe. Retras din practica medicală, călătorește și vorbește despre preocupările sale devenind o voce autorizată și ascultată de cei interesați în dezvoltarea psihică și fizică a tinerei generații.

Dependența de rețelele de socializare

R: Spune-mi despre rețelele de socializare, pentru că băieții mei nu au ajuns acolo încă, deși pot să se descurce destul de repede pe un laptop, dar nu pe rețelele de socializare, dar fiica mea este, desigur. Evident acel grup de prieteni ce are aceeași vârstă este la îndemână pe acest nou dispozitiv care dă dependență, care are un potențial de dependență, nu știu dacă ai fi de acord, mai mare decât heroina și cocaina.

P: Dă foarte mare dependență, da.

R: Cum putem evita acest lucru?

P: În cartea „Cum să ne păstrăm copiii aproape”, ultimele două capitole sunt despre mediile digitale.  Este un subiect foarte vast și aș spune dacă aș avea băieții de vârsta copiilor tăi nu i-aș lăsa în apropierea vreunui dispozitiv.

R: Asta am auzit că fac directorii executivi de la Silicon Valley, am auzit că le-a spus bonelor lor, „copiii nu trebuie să vadă niciun device, trebuie să îl lăsați în mașină.”

P: Este absolut corect

R: Spune-mi mai multe despre asta

Semnele dependenței de dispozitivele digitale

P: În primul rând, ecranele însele fascinează și cu cât copiii petrec mai mult timp ele dau dependență!  Încearcă să dezlipești un copil de dispozitivul  lui și vei vedea un protest și o revoltă tipice dependenței.

R: Da. Furie…

P: Furie și toate acele tipuri de comportament pentru că intervenim între dependent și dependența lui. Și tu știi din propria ta dependență sau eu dintr-a mea, cum este când cineva încearcă să se opună între tine și comportamentul tău de dependent.

R: Este rău.Vreau să spun că fiecare celulă din ființa ta spune „Nu”

De ce apar reacțiile?

P: În primul rând, ecranele însele afectează creierul aflat în dezvoltare, deci cu cât un copil petrece mai mult timp privind la ecrane, cu atât mai mult i se reduce sensibilitatea receptorilor de dopamină. Iar receptorii de dopamină sunt cei implicați în dependență mai târziu, în circuitul  stimulent-motivație din creier.

Copilul dezvoltă o relație de atașament față de dispozitiv pe măsură ce cresc.. aceasta se întâmplă la 1,2,3 sau 4 ani. Ceea ce spunem despre mediile digitale este că „sunt un lucru bun” dar la fel este și sexul și la fel e și alcoolul, dar nu dăm alcool copiilor de 2 ani și nu introducem copii de 5 ani în practici sexuale.

De ce? Pentru că ei nu sunt pregătiți să le facă față.  Deci, vei da acces  copiilor la mediile digitale atunci când sunt destul de mari pentru a le face față.  Atunci când nu se mai bazează pe ele pentru a-și satisface nevoile emoționale, ci le utilizează pentru funcțiile  pentru care au fost dezvoltate, care sunt informarea și comunicarea, acelea sunt scopuri legitime.

Dependența de Facebook

Dar când copiii sunt imaturi și nevoile lor de atașament nu sunt satisfăcute încă, ei vor folosi mediile digitale  pentru a-și satisface nevoile de atașament ceea ce înlocuiește atașamentele umane reale.

Deci, ce se întâmplă pe Facebook? Copiii au „prieteni”…  Ce se întâmplă la Facebook? Copiii „se plac” unii pe alții… Acestea sunt dinamici ale atașamentului, doar că „prietenii” nu sunt prieteni pentru că un prieten adevărat este cineva care te cunoaște îndeaproape și te acceptă, te susține și vrea ce este mai bine pentru tine.

Aceste „prietenii” pe Facebook sunt condiționate într-un grad înalt, așa cum este arătat  prin faptul că atunci când oamenii nu se mai plac se „des-prietenesc”. Iar aprecierile „like”  nu sunt aprecieri reale, pentru că ceea ce este prezentat pe mediile digitale este un simulacru al persoanei reale, este o părticică aleasă de mine  din ceea ce sunt cu adevărat, este ceea ce arăt pe Facebook.

Astfel oamenii văd doar o parte din mine. Dar cum satisface acest lucru nevoia mea de a fi acceptat, respectat și iubit pentru ceea ce sunt cu adevărat?  De fapt, o subminează. Deci mediile digitale sunt chiar opusul contactului uman  autentic. Acum,  pot fi folosite  în acest mod?  Dacă ai doi copii  mici acum și dacă ai părinți care trăiesc în Statele Unite și acei copii doresc să se conecteze cu bunicii lor, ce minunate sunt Skype și Zoom, pentru că acum se pot conecta, nu este doar o scrisoare, de fapt…

Mediile digitale crează confuzii

Ziarul New York Times a avut un articol despre un copil  de 5 ani caare intră în casa unui , vede un calculator și spune: „Hei, bunicule!”  pentru că el și-a întâlnit bunicul doar  sau mai mult prin intermediul calculatorului.  Oricum este o metodă minunată de a te conecta. Dar cine trebuie să aibă controlul asupra lui? Cu alte cuvinte, mediile digitale pot introduse în viața copilului atunci când părinții pot păstra controlul asupra lor.  Când mediile digitale preiau controlul  și copilul are această relație de dependență, copilul nu este pregătit pentru ele. Deci noi spunem:

  1. „Nu le introduceți prea devreme!”
  2. „Aveți grijă în permanență și veți păstra controlul.

R: Despre ce vârstă vorbim?

Există o vârstă potrivită pentru dispozitivele digitale?

P: Ei bine, noi evităm să dăm o vârstă specifică, doar pentru că fiecare copil se maturizează într-un ritm diferit.

R: 8, 10, 12 ani?

P: Da…atâta timp cât este sub îndrumarea părinților.

R: Bine. Când Gaby a început școala în echivalentul clasei a VII-a , eu le-au dat iPad, tablete tuturor fetelor.

P: Teribil

R: Aceasta era politica acestei școli private în Londra. Noi am întrebat : Sunteți siguri?  Iar ei au răspuns : „Acesta este modul în care predăm acum! Totul se întâmplă în mediul virtual.” Este drept că îi monitorizează, există un control Wi-Fi dar nu ești impresionat de acest lucru.

P: Nu sunt impresionat de acest lucru pentru că bănuiesc că acest  iPad a devenit foarte repede un vehicul pentru rețelele sociale și relații între colegi, decât intenția, scopul educațional al acestuia. Și procesul de predare adevărat se întâmplă prin contact personal, prin implicare, prin invitarea și provocarea curiozității copiilor, prin apelul la mintea din ce în ce mai sofisticată a copilului, către toate ideile complexe, câteodată idei contradictorii, în același timp. Acestea depind de maturizare, și acea maturizare depinde de relația cu ființele umane.

Care sunt nevoile educaționale ale tinerei generații?

Deci cred că dacă aș  conduce sistemul educațional, aș introduce calculatoarele poate în clasa a XI-a sau a XII-a și cu adevărat copiii nu ar fi pierdut nimic pentru că pot prinde imediat cum să folosească acele lucruri.

R: …și să scrie de mână..

P: I-aș determina să facă matematică în continuare, lucru care le-ar pune creierele să muncească, i-aș pune să își definească propriile obiective educaționale, i-aș pune să facă cercetare. Dar acestea nu apar la o apăsare de deget, ci trebuie să meargă la bibliotecă, trebuie să caute cu adevărat șă să aibă o idee despre ce înseamnă să cauți cu adevărat ceva. Și apoi le dai instrumentele „Ei, acum puteți face acest lucru, mult mai ușor decât îl faceți.”  Dar nu este despre predare, este despre ceea ce ajută fiecare ființă să se dezvolte într-o ființă umană autonomă, curioasă, auto-motivată, individualizată și virtual orice ține de mediile digitale subminează acele calități

R: Corect! Îmi amintesc de minunații mei profesori, acei profesori care îți dau provocări pe care nu știi cum să le rezolvi, știu întotdeauna cum să abordeze lucrurile, cum să te motiveze. Aceea este o relație. Aceea este o interacțiune relațională. Nu este vorba de informație.

P: Nu se poate nega valoarea și serviciile extraordinare pe care le poate furniza mass-media, nu are sens să ignorăm asta, este doar o problemă de a recunoaște când se potrivește în dezvoltarea copilului și când va servi ca suport și când va fi în detrimentul copilului. Și această societate folosirea lor a devenit excesivă. Și chiar vezi, eu văd asta în Vancouver, sunt sigur că vezi și tu în Londra un părinte împinge un copil în cărucior  și ce face părintele?  Se uită pe telefonul mobil. Care este mesajul care îl trimite către copil?

R: Că „nu sunt important!”

P: Nu sunt important!

R: Atunci îi voi spune soției să scoată toate dispozitivele afară din casă.

……

 

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share