Gândurile noastre seamănă ceea ce inevitabil va răsări.

Atâta vreme cât suntem înarmați cu Puterea Gândului, noi, fiecare, putem acționa deja conștient în baza acesteia. De cele mai multe ori gândurile noastre zboară flecar în bârfe, invidii, răzbunări, cu alte cuvinte dăm drumul nedigerat acestor numite „arme” la întâmplare și desigur că ele se întorc tot împotriva noastră. Ele nu construiesc, ele nu creează, ba își aduc aportul negativ nedorit cu prisosință. Dacă am ști că putem compune viitorul ca pe o potențială proximă realitate, dacă am ști că ne e la îndemână să-l făurim după un ideal -ce ar putea părea iluzie acelora ce nu cunosc legile metafizicii, fizicii quantice, ezoterismului, poate că am fi mai atenți la gândurile noastre care seamănă ceea ce inevitabil va răsări.

Orice individ am lua pentru un experiment, oricare dintre noi ar fi acela, am putea testa și constata că suma gândurilor pe care acesta le-a dezvoltat subconștient iar mai apoi conștient, ulterior a devenit cuvânt, acțiune, realitatea pe care o trăiește. Acestei realități îi subscriu toate gândurile sale anterioare. El, individul, a contribuit cu întreagă suma de atitudini, de gânduri, de fapte ale sale, la bază stând acel debut al tuturor acestora, astfel încât, din lipsă de autocontrol, individul „trăiește la întâmplare” -cum se spune.

Odată ce am conștientizat faptul că suntem direct răspunzători pentru felul în care decurge viața noastră, faptul că putem să ne ghidăm timpul, șansele, destinul chiar uzând de cele ce ne sunt la îndemână, nu ne rămâne de făcut decât să fim atenți la alegerile făcute, la ce?, cum?, cât?, când?, dacă?, în ce scop? gândim sau nu gândim, vrem sau nu vrem anume ceva. „Fatalitățile” sunt propriile noastre atracții pentru/către realități negative pe care, dacă le avem în program, asemeni computerului, trebuie (chiar dacă „nimic nu trebuie!”) să facem efortul să le dăm turnura pozitivă, sensul dorit, optim. Dacă lași din frâu „caii pe miriște”, poți avea surpriza chiar să nu-i mai găsești, nu doar să te alegi cu pagube.

Acestea fiind spuse, urc o treaptă mai sus:

Am să mă refer la Tăcere.

Ne place să vorbim mult, interminabil, fără sens, cât mai stupid și repetativ. Energia consumată astfel e zăcământ aurifer pe care îl cheltuim irosindu-l. După ce că aruncăm în van acest nestemat, păgubindu-ne de toată valoarea lui reală, concretă, asta nu ne e de ajuns; încă inducem universului toată obida, ranchiuna, meschinăria din palavre pe care firește că universul, care nu rămâne dator, ni le returnează. Se spune „mutul tace și face!” De ce?! Pentru că, iată: acela care tace își canalizează energia către deziderate mărețe, iar de nu, „mici” de i-ar fi țintele urmărite, oricum toată energia aceluia care tace fără a risipi vorbe-n vânt („verba volant!”) aduce spor, avans, putere, odată în plus pentru că folosește Puterea Inestimabilă a Gândului Său.

Dacă am strădui să valorificăm potențialul nestematelor interioare -ce ne sunt mai la îndemână ca oricare alte nestemate, am fi atât de Avuți, de Prosperi, de Sănătoși moralmente, spiritual!  Înzestrările cu care ne-a hărăzit Natura pot căpăta, căci nu au, darul de a ne obloji neputințele, de a ne scoate la liman din prăpădul în care singuri optăm să alunecăm. Ne stă în putință să gândim frumos, altruist, pozitiv, să fim -iar o spun!- iubitori, iertători, concilianți. Ne stă în putință să Tăcem, să Împlinim, să Făurim, Creăm. Ne stă în putință să Schimbăm „orânduirea cea crudă și nedreaptă/ Ce lumea o împarte în mizeri și bogați”! Gândind. Tăcând.

Nu întâmplător aduc în discuție Puterea Gândului menită să nu lase la voia „întâmplării” nimic.

Nu întâmplător aduc în discuție Tăcerea.

Vă invit să medităm în Tăcere la Puterea Gândului.

Cum doar cei inițiați fac.

(Dana Staicu -8 decembrie 2017).

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media