Iată cum putem să înmulțim propria extrasenzorialitate: lăsând porii deschiși către Lumina Sacră din noi.

E adevărat că visele noastre de noapte sunt rezultatul activității noastre cerebrale de peste zi, însă ele deasemenea spun ceva, sunt mesaje, semnale din spațiu pe care universul ni le trimite în ajutor spre a ne aduce Căii noastre proprii, acea Cale-menire, chemare; căci fiecare venim să împlinim o anume misiune aici. Ca să te pliezi pe „vocea cosmosului” îți trebuie extrasenzorialitate, iar asta, deși poate părea unora complicat, se capătă din mers, educând, sintetizând, aducând la parametri, cultivând spiritul de sacrificiu, fiind atent la nevoia ta de cosmos, dar și a cosmosului de tine. Acest „sacrificiu” de făcut poate fi de natură să te sperie, însă nu este vorba de o decapitare a celor ce ești, ci de o șlefuire perpetuă, o îmbunătățire a sinelui profund, o înălțare, o curățire de zgură și funingine spre a rămâne pur focul.

Nu toți, din păcate pentru noi, aceia, suntem receptivi la astral, nu toți suntem sensibili la ce ni se spune, deși e în binele nostru (cel făgăduit). Cazna face parte din viață, că vrem sau nu -o trăim, căci rândul ne vine la fiecare, fie măcar într-un târziu. Această apropiere de Înalt, de spiritual, de lăuntric al fiecăruia e practic drumul către noi înșine. Cu cât mai mult descoperim în noi miraculosul existenței, cu cât mai mult găsim comunicare directă, pe verticală cu universul, cu atât mai mult obținem lucrare providențială asupră-ne. Universul se cere chemat, invocat. Universul se cere Iubit pe cât întreagă Pronia. Este extraordinar să trăiești simțind Lumina că se pogoară asupră-ți, Bucuria că o trăiești constant, Împlinirea că tronează peste năzuințele tale, Fericirea că nu mai e o iluzie, ci o stare de fapt.

Însănătoșirea noastră spirituală duce doar la însănătoșire psihologică, biologică; nu ne poate fi decât benefic. Cât despre visele care spun, care formulează, educă, prevăd, presimt, și ele se pliază pe caracterul, personalitatea, mentalitatea celui care le emite, sau -altfel spus- a destinatarului, căci emițător, expeditor e universul, nevăzutul, „inteligența materiei” -dacă vreți, cum o numește renumitul medic neurolog, profesor  Constantin Dulcan.

Cât despre mentalitate, aceea se schimbă cel mai greu, dar nu imposibil. Oamenii se educă și -esențial evoluției- se autoeducă, iar dacă tot se vorbește de „spirit de turmă”, trebuie să avem discernământul de a alege turma care trebuie. Avem modele în viață pe care le urmăm de multe ori subconștient, dar hai să nu ne luăm după modele malefice, fiindcă în primul rând cele malefice -deși seduc pe unii- duc înspre eșuare. Supremația în lupta dintre Yin și Yang, dintre malefic și benefic o deține beneficul. Nu poți crede că învingi când făptuiești „rele”, căci le primești înapoi, te autodistrugi. Sunt Legile Firii, ale Divinității, Legile Universului la care, dacă nu te supui, ele te vor îngenunchia.

E important în ce privește mentalitatea, ca aceasta să aibă un caracter pozitivist, astfel că visurile noastre vor fi unele pe potrivă. Dacă avem de luptat, atunci lupta să ne fie împotriva demonului din noi, fiarei lăuntrice care cere dreptul să-și facă de cap. Noi suntem mai puternici decât demonii lăuntrici odată ce hotărâm să ne împrietenim cu Universul, să ni-l facem aliat.

Între vis și realitate, între somn și trezie, între viață și moarte există punți indestructibile și căi de acces la îndemână. Dar cum orânduim ca acestea să fie în armonie, să curgă firesc, să ne „întâmple” viața miraculos depinde de noi.

Putem fi demoni, dar putem fi Îngeri. Putem avea coșmaruri, dar putem -deasemenea- trăi revelația minunilor aievea prevestite de vise. Cu multă înțelepciune, răbdare, cu multă aplecare către semnalele primite din Înalt, e incredibil cât de viguroși suntem, nu doar părem. Rugăciunea să nu ne lipsească, o Rugăciune către Univers, făcută cu râvnă, cu toată inima, cu conștiința fermă că am și obținut în realitate cele dorite.

Iată cum putem „să sfințim locul”: iubindu-l, dăruindu-l, protejându-l.

Iată cum putem să înmulțim propria extrasenzorialitate: lăsând porii deschiși, antenele sensibil atente către Lumina Sacră din noi creată prin Geneză de Cuvânt. Căci „la început a fost Cuvântul”.

Pentru fiecare din noi trebuie să existe un moment de început.

Decisiv.

(Dana Staicu -19 noiembrie 2017).

Dana Staicu

Absolvent Liceu de Arhitectură și Sistematizare- București- 1986;
Absolvent Școala Postliceală Sanitară-FUNDENI- București- 2009;
Scriitor, artist, autodidact.

Distribuie acest articol Oficial Media