”Iertați-mă, părinte, n-am putut veni azi la Biserică. Am plătit 6 milioane pe pastile.” Drama bătrânilor din România

Ioan Istrati, preot la Arhiepiscopia Tomisului, Biserica ”Sfântul Nicolae” din Constanța, transmite un mesaj de atenționare. Bătrânii noștri sunt în pericol. Viața, sănătatea și traiul zilnic le sunt afectate de costurile enorme ale celor de trebuință, mâncare, medicamente, facturi la utilități.

Ce fac acești oameni, cum vor supraviețui vremurilor nemiloase pe care le trăim? Sau se urmărește un genocid indirect, așa cum îl denumește și preotul Ioan Istrati. Ce durere, ce durere să vezi cum semenii noștri mor de vii pentru că la conducerea țării se află oameni lipsiți de umanitate, lipsiți de suflet.

Ioan Istrati, mesaj transmis pe pagina de facebook

„Genocid

Azi, după Sfânta Liturghie, m-am întâlnit pe drum cu o băbuță foarte credincioasă. Iertați-mă, părinte, n-am putut veni azi la Biserică. Am fost la doctor. A oftat. Am luat rețeta de medicamente. Am plătit 6 milioane pe pastile. O căruță de bani.
Mămăiță, suma e enormă.
Da, părinte, da am și la inimă, și cu diabetul, mai multe. Și ne dă reducere doar jumate. Restul trebuie plătit.
Eu am pensia 15 milioane. După pastile și căldură, rămân fără niciun ban.
M-am crucit. Într-adevăr, pensia de 15 milioane e o rușine imensă, o blasfemie îngrozitoare, o umilință supremă la adresa unui om care a muncit o viață întreagă și a plătit contribuții la pensie. Pensia nu e un dar al statului către bătrâni, e dreptul fundamental, pe care l-au plătit în 40 de ani de muncă.

E un furt suprem, o blestemăție ce se întâmplă cu bătrânii noștri scumpi. Sunt condamnați la moarte.
Politicienii cu salarii enorme, hoți de meserie, sunt de fapt niște psihopați, care nu pot simți durerea enormă a milioane de oameni.

Ar trebui o dată cu această dublare aberantă a costului vital, să fie protejați cei mai vulnerabili.

În primul rând cu o taxă peste cei foarte bogați.
În al doilea rând, printr-o politică de păstrare a prețului mic pentru câteva alimente de bază: făină, ulei, lapte, carne, orez, cartofi, fasole.

Ce putem face fiecare dintre noi? Să ajutăm pe cei de aproape. Să facem presiune pe politicieni pentru a realiza această prăpastie de suferință. Noi ajutăm câteva zeci de bătrâni foarte săraci, dar e foarte foarte puțin, față de oceanul de durere și sărăcie.

Aici nu mai vorbim de tragedia unei persoane, ci de un genocid sistematic al unor milioane de oameni care tremură de durere, frig, foame și umilință.
Dumnezeu să ne deschidă inima.„

Citește și:

Apel umanitar de la preotul Damaschin: „Copiii noștri îngheață în case iar noi rămânem fără lemne!”

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media