Încercările – să le acceptăm fără să le căutăm

”Nu trebuie să căutați încercările numai prin faptul că le-ați admis utilitatea. În orice caz, ele vă vor căuta, fiți siguri, fiindcă nu s-a văzut cineva pe pământ să fie la adăpost de ele. Și, mai ales, să nu încercați să îi imitați pe acei oameni care caută să împlinească niște fapte eroice oricare ar fi pericolele, dar care țipă la cel mai mici inconveniente ale vieții zilnice pe care le consideră nedemne de ei: ei nu fac decât să facă insuportabilă existența celor din anturajul lor.

Nu toată lumea este făcută pentru un destin eroic. În schimb, fiecare trebuie să se străduiască să accepte și să depășească cu modestie greutățile ce i se prezintă zilnic. Este singura modalitate de a evita niște suferințe și mai mari. Atunci când nu ai lucrat să te întărești interior, cele mai mărunte încercări devin cu adevărat de netrecut.

Putem accepta o încercare, o putem înţelege, dar, în acelaşi timp, să resimţim o amărăciune, o tristeţe, un regret: ne gândim că ar fi fost atât de bine să nu o fii suferit! În acest sens, putem spune că ea nu s-a încheiat încă.

Când putem afirma că o încercare s-a terminat? Când suntem capabili să ne bucurăm de ea. Este posibil să nu ne fi adus nimic în aparenţă, ne-a facut să pierdem multe lucruri, chiar nişte fiinţe dragi… Şi totuşi, mult timp după această încercare, simţim că lumina, iubirea, forţa noastră au crescut, iar pacea şi bucuria ne copleşesc. Numai în acea clipă putem spune că încercarea s-a încheiat: noi am depășit-o.”

Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media