22/10/2020

Încrederea și respectul între părinți și profesori, în beneficiul copiilor

Mai sunt doar câteva zile până începe școala.
Pe 1 septembrie voi intra în sala în care nu mai răsună glasuri de copii de aproape o jumătate de an.
Trăiesc aceleași emoții că atunci când am pășit prima dată peste pragul unei săli de clasă.
Cu cât se apropie ziua Z, resimt tot mai tare dorul de clasa mea și, mai ales, de copiii mei.
Voi, colegii de la catedră, știți despre ce vorbesc.

Emoții de dascăl

Acești copii stau cu noi, educatoarele, trei ani. Pe cei de acum i-am luat de la grupa mică. Îmi amintesc cu nostalgie și drag de primele zile când se ascundeau în spatele părinților și se despărțeau de ei cu ochii în lacrimi. Nu le-a trebuit mai mult de două săptămâni ca să înțeleagă că grădinița este un loc minunat în care sunt la fel de iubiți ca și acasă, dar unde era mult mai multă veselie și aflau lucruri mult mai interesante.

Diminețile au devenit prilej de imensă bucurie atât pentru copiii, dar și pentru noi, educatoarele lor. Lacrimile s-au transformat în îmbrățișări. Este minunat să îți începi ziua cu 31 de îmbrățișări și tot atâția “te iubesc ” sau “mi-a fost dor de tine, doamna “.
Știți vorba aceea conform căreia “bețivii și copiii spun întotdeauna adevărul”. Copiii sunt spontani și în vocabularul lor cuvântul diplomație nu există. Lor nu le pasă dacă ceea ce spun este bine primit și nici dacă rănește.
În această perioadă plină de ură, conflicte, de falsitate, sinceritatea copiilor îmi lipsește cel mai mult.

Temeri de dascăl

Mă întreba zilele trecute cineva dacă nu mi-e frică să înceapă școala. Mărturisesc am am o teamă. Este teama născută din nesiguranță și neîncredere. Este nesiguranță și neîncredere născută din informațiile contradictorii ale specialiștilor în boli infecțioase, din deciziile contradictorii și superficiale ale autorităților.

Copiii revin în școală după o jumătate de an. A fost o jumătate de an cu reguli puține sau fără reguli. A fost o jumătate de an fără trezit dimineața, fără alergat să ajungi la timp la școală. Se vor întoarce acești copii la o școală în care sunt mai multe reguli, mai severe și stricte. Nu va fi ușor să le accepte.

Aș vrea să le transmit tuturor părinților să aibă încredere în noi. Indiferent ce se va întâmpla, noi vom fi acolo, alături de copii. Tot ce trebuie să facem este să respectăm cu toții regulile, să ne respectăm unii pe alții și pe noi înșine. Va fi greu, dar trebuie să învățăm să trăim cu această normalitate altfel care se prefigurează.
Va fi greu dar noi, ca obicei, nu vom abandona.

Ce însemnă să fii părinte în pandemie

Știu că această perioadă a fost una foarte dificilă pentru dvs, dragi părinți. A trebuit să alegeți între a sta cu copiii acasă sau a merge la lucru. Pentru că renunțarea la locul de muncă nu a fost o soluție pentru mulți dintre dvs, a trebuit să vă duceți copiii la bunici, unii departe de dvs. A trebuit să vă substituiți profesorilor și ați constatat că nu este tocmai ușor.

Aș vrea să înțelegi că noi suntem aliații, nu dușmanii dvs.
Mai sunt două săptămâni și școlile vor prinde viață. Dar pentru ca lucrurile să meargă bine aveți încredere în noi și învățați-i și pe copii să aibă încredere în noi.

Haideți să urcăm împreună în barcă și să vâslim la unison pentru a merge înainte în siguranță.
Sunt un om de la catedră, sunt în grupa de risc, am părinți octogenari pe care trebuie să îi feresc de riscuri, dar am să merg la școală pentru că locul meu este acolo.

Decizii și consecințe

Indiferent ce alegeți pentru copiii dvs vă rog să vă asumați decizia și consecințele acesteia.
Celor care văd în învățarea online soluția miraculoasă va amintesc că nimic nu ne îndreptățește să le luăm copiilor șansa la o viață cât de cât normală.

Mulți părinți au observat la copii tendința de izolare, dificultăți de comunicare și de relaționare. Copiii, pentru o dezvoltare psiho-fizică armonioasă și sănătoasă au nevoie și trebuie să relaționeze. Copiii au nevoie de asta pentru că este parte din formarea lor că ființe sociale. Dar, tot parte a acestei formări, este și educarea lor în respect față de reguli, ca fază premergătoare a respectului legii.

Dacă va fi nevoie însă să recurgem la soluția online o vom face fără ezitare.
Am văzut o mare agitație în jurul acelei declarații pe propria răspundere a părinților. Personal o consider inutilă și neavenită. Părinții nu au pregătirea și nici dreptul de a pune un diagnostic medical decât în cazul în care sunt medici.

Încredere și respect între părți în beneficiul copiilor

Dar ceea ce trebuie să facă părinții este să respecte regulile și să își învețe și copiii să le respecte. Și, foarte important!
Respectați-i și încredeți-vă în profesori! Transmiteți acest respect și încredere în profesori și copiilor dvs.

În lupta cu această pandemie, în marea de frici și temeri, sprijinul dvs suntem noi. Pentru că și noi suntem părinți și vă împărtășim fricile și temerile.

„Un bun profesor este asemeni unei lumânări. El se mistuie pe sine însuși pentru a lumina calea altora.”
Mustafa Kemal Atâtürk

Distribuie acest articol Oficial Media
Share