Investiția într-un viitor sănătos, înseamnă susținerea realizărilor din trecut,  în materie de sănătate publică

Bolile care pot fi prevenite prin vaccinare reapar în întreaga Regiune Europeană, punând în pericol milioane de vieți.

De la rujeolă la tuse convulsivă (pertussis) și difterie, bolile pe care le credeam odată ca fiind de domeniul trecutului sunt în creștere în Regiunea Europei și Asiei Centrale, care cuprinde 53 de țări.

Progresele obținute cu greu în ultimele decenii sunt amenințate,  nu pentru că nu am avea instrumentele necesare, ci pentru că nu toată lumea beneficiază de vaccinurile care salvează vieți.

Mai simplu spus, sentimentul de falsă siguranță este periculos, chiar mortal.

OMS și UNICEF fac apel la guverne și comunități să acționeze acum: să protejeze câștigurile din trecut, să elimine lacunele în materie de imunizare și să se asigure că vaccinurile ajung la toată lumea, oriunde. Numai atunci țările pot progresa către o mai mare securitate sanitară, stabilitate socială și prosperitate pentru cetățenii lor.

Datorită vaccinurilor, regiunea a înregistrat o scădere dramatică a impactului multor boli în ultimele câteva decenii. În prezent, este inacceptabil ca un copil să moară de tetanos sau difterie, să rămână paralizat din cauza poliomielitei sau să orbească din cauza rubeolei, în condițiile în care avem mijloacele necesare pentru a-l proteja.

Vaccinurile mai noi împotriva bacteriilor pneumococice, a virusului respirator ciclic (RSV), a COVID-19 și a gripei protejează acum împotriva bolilor respiratorii la copii și adulți vulnerabili.

Vaccinarea împotriva hepatitei B și a papilomavirusului uman (HPV) reduce riscul mai multor tipuri de cancer. Vaccinarea în timpul sarcinii împotriva pertussis, gripei, COVID-19 și RSV ajută femeile și copiii lor să supraviețuiască și să se dezvolte.

Însă ratele vaccinării de rutină a copiilor stagnează. În unele țări, acestea sunt în scădere. Această tendință ar trebui privită ca una dintre amenințările la adresa sănătății care apar rapid în întreaga regiune. În fiecare an, peste o jumătate de milion de copii nu beneficiază de imunizările de rutină, ceea ce duce la o creștere a numărului de copii și adulți vulnerabili la bolile care pot fi prevenite prin vaccinare.

                                                                               Consecințele sunt deja vizibile

În 2024, cazurile de rujeolă din regiunea europeană au depășit 127.000, cel mai mare număr raportat în ultimii 27 de ani. Cazurile de tuse convulsivă au ajuns la 87.000 în 2023 – cel mai mare număr din ultimii 29 de ani. Cazurile de difterie raportate au crescut, de asemenea, la 578 în 2022 și 264 în 2023, comparativ cu mai puțin de 100 în fiecare dintre cei 13 ani anteriori.

Regiunea europeană a fost lipsită de transmiterea endemică a virusului poliomielitic sălbatic timp de peste 20 de ani.

Tot mai mulți părinți aleg să nu-și vaccineze copiii, ceea ce a dus la o scădere progresivă a ratelor de acoperire vaccinală pentru ROR (rujeolă-oreion-rubeolă), în special pentru doza a doua administrată la 5 ani. Astfel, dacă pentru prima doză acceptarea este relativ bună, la rapel rata scade dramatic, ajungând în unele comunități până la doar 20%, în condițiile în care România a înregistrat 77.8% dintre toate cazurile de rujeolă din UE .

Principalele cauze țin de carențele informaționale, de dezinformarea din social media, precum și de bariere sistemice, cum ar fi birocrația excesivă, lipsa resurselor materiale, desființarea vaccinării în școli și lipsa transportului, arată datele unui studiu calitativ complex al Salvați Copiii România. Datele culese în februarie 20242 pentru copiii născuți în anul 2018, acoperire măsurată la două doze, arată că media națională a vaccinării pentru ROR este de 69,4% (urban – 68,5%, rural – 70,6%), cu discrepanțe mari între județe:  cea mai mare rată – Giurgiu 97.5%;  cele mai mici rate – Neamț (44,9%), Hunedoara (48,6%), Caraș-Severin și Suceava (ambele cu 53,3%). În cazului vaccinului pneumococic, din datele culese în august 2024, pentru copiii născuți în luna iulie 2023, acoperire măsurată la trei doze, reiese că media națională este de 63,1% (urban – 65,6%, rural – 59,8%), cu:  cea mai mare rată în Giurgiu – 95,6%;  cele mai mici rate în Suceava (33,3%), Arad (36,6%) și Hunedoara (40,1%).

”O tendință importantă care se evidențiază din interviurile cu medicii de familie este scăderea progresivă a ratelor de acoperire vaccinală pentru ROR, în special pentru doza a doua administrată la 5 ani. Dacă pentru prima doză acceptarea este relativ bună, la rapel rata scade dramatic, ajungând în unele comunități până la doar 20%. Aceste provocări creează un cerc vicios în care lipsa rapelului reduce eficiența programului de imunizare, expunând copiii la riscul de îmbolnăvire chiar și după administrarea primei doze. Vaccinul pneumococic nu reprezintă o provocare specifică în procesul de vaccinare din comunitățile rurale. Spre deosebire de alte vaccinuri precum ROR sau HPV, care generează frecvent reticență și necesită strategii specifice de abordare, vaccinul pneumococic este administrat de obicei fără probleme deosebite, adesea simultan cu alte vaccinuri. Din interviurile realizate rezultă faptul că atât medicii de familie, cât și asistenții medicali comunitari identifică o reticență generală și un interes scăzut cu privire la vaccinul anti HPV. Interesul scăzut apare atât în rândul părinților, cât și în rândul unor medici: ” Nu vor. Nu vor nici să audă” doar „40 din 3.000 de locuitori s-au vaccinat pentru HPV”  Această provocare este marcată de absența informării: „E vorba de lipsă de informare și teamă” . Pe lângă lipsa de informare, medicii de familie mai invocă și mentalitatea părinților: „Uite, doi, trei au acceptat. V-am spus despre mentalitatea de aici din zonă”.

Un aspect important care le face medicilor munca mai ușoară este recomandarea din partea medicilor ginecologi pentru vaccinarea HPV: „Sunt mămici care au fost la consultații de ginecologie și acolo li s-a spus că uite, ar fi bine [să se vaccineze]”; „Am avut solicitări pentru vaccinarea HPV, în mare parte la indicația specialistului, pentru cei care deja aveau tulpini de virus”. Din analiza interviurilor reiese că relația medicilor de familie cu părinții este complexă și variază semnificativ.

Mulți medici raportează comportamente de evitare din partea părinților, care amână constant vaccinările și refuză să-și asume în scris decizia. Medicii văd asistenții medicali comunitari ca intermediari ideali pentru comunicarea cu grupurile vulnerabile sau rezistente la vaccinare.

Medicii de familie identifică multiple obstacole la nivel sistemic, precum absența consecințelor pentru nevaccinare și desființarea vaccinării în școli, care au redus semnificativ ratele de imunizare, în special în comunitățile vulnerabile și izolate.

Din perspectiva lor, barierele culturale și sociale, precum și mobilitatea ridicată a familiilor, complică și mai mult eforturile de vaccinare. În plus, în interacțiunea cu părinții, medicii observă că frica de reacții adverse și lipsa percepției privind gravitatea bolilor prevenibile prin vaccinare reprezintă obstacole semnificative în convingerea acestora să-și vaccineze copiii.

Pentru a crește ratele de vaccinare, medicii identifică nevoi multiple și interconectate. La nivel național, ei solicită un cadru legislativ mai strict privind vaccinarea și campanii mass-media mai intense de informare și educare.

La nivel local și operațional, principalele nevoi includ: extinderea rețelei de asistență medicală comunitară, reducerea birocrației în raportarea vaccinărilor, asigurarea transportului pacienților către cabinete și o mai bună implicare a reprezentanților minorităților. O nevoie specifică frecvent menționată este reintroducerea vaccinării în școli, care în trecut asigura rate mai bune de acoperire vaccinală. Medicii subliniază și importanța dezvoltării propriilor abilități de comunicare prin participarea la cursuri specializate” se arată într-un studiu al Salvați Copiii, din România.

Cu toate acestea, importurile de virus sunt în creștere, după cum au fost detectate prin monitorizarea de rutină a apelor reziduale, reprezentând un risc deosebit pentru orice populație în care acoperirea vaccinală împotriva poliomielitei este sub nivelul optim.

Dacă aceste tendințe continuă, povara rezultată a bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare,  ar putea afecta capacitatea sistemelor de sănătate de a gestiona cazurile și rezistența acestora de a face față noilor provocări de sănătate pe măsură ce acestea apar.

Analiza_de_situatie_VACCINARE_2025

De aceea, OMS și UNICEF fac apel la toate țările să consolideze urgent câștigurile prețioase obținute în trecut în materie de sănătate publică prin parcurgerea a trei pași concreți:

– continuarea finanțării vaccinurilor și a serviciilor de imunizare ca prioritate sanitară de vârf, inclusiv prin sprijinirea cercetării și dezvoltării de noi vaccinuri;

– asigurarea accesului facil al tuturor la vaccinarea în timp util, acordând o atenție deosebită comunităților izolate, rurale sau insuficient vaccinate;

– consolidarea încrederii publicului în vaccinuri prin comunicare clară, responsabilizarea lucrătorilor din domeniul sănătății, combaterea dezinformării și implicare a comunităților în  condițiile lor proprii.

Nu există o soluție universală. Diferitele țări și comunități vor necesita soluții diferite. În unele, ar putea fi necesare clinici mobile de imunizare și campanii din ușă în ușă pentru a ajunge la comunitățile insuficient acoperite. În altele, simple informări sau un proces mai ușor de programare în cadrul asistenței medicale primare pot face o mare diferență. În toate țările, eforturile ar trebui să includă sprijinirea lucrătorilor din domeniul sănătății pentru a răspunde cu încredere la întrebările privind vaccinarea și îmbunătățirea dialogului cu comunitățile pentru a înțelege preocupările și a contracara dezinformarea.

Știm ce funcționează: o acoperire vaccinală ridicată și echitabilă. Aceasta va ajuta fiecare țară să prevină epidemiile, să ușureze povara asupra sistemului de sănătate și să reducă suferința și decesele inutile. Lucrând împreună, putem ajunge la cei care sunt marginalizați și putem asigura toate beneficiile vaccinurilor pentru toți – la toate vârstele. Vaccinarea pentru toți, sub acoperirea mai largă a sănătății pentru toți, este omenește posibilă.

În concluzie, „pentru a proteja copiii de aceste boli mortale și debilitante, avem nevoie de măsuri guvernamentale urgente, inclusiv investiții susținute în lucrătorii din domeniul sănătății”, a punctat Regina De Dominicis, director regional UNICEF pentru Europa și Asia Centrală, atrăgând atenția că vaccinarea este cea mai bună metodă de apărare împotriva virusurilor.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media