Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Ioana Crăciunescu – sfaturi pentru adolescenți

Întotdeauna adolescenții au întâmpinat greutăți în alegerea carierei pe care și-o doresc. Mai exact, dificultatea se produce în momentul în care tinerii au de ales dintre ce le-ar face cu adevărat plăcere, ce li se pare ușor, ce își doresc părinții și este catalogat ca fiind „bine”, ce le-ar aduce un statut considerabil și ce este la modă. Aceste puncte de vedere determină o derută în rândul liceenilor.

Ioana Crăciunescu a fost invitată a festivalului BABEL, iar tinerii târgovișteni au avut ocazia de a discuta cu o mare actriță și poetă care și-a îmbinat pasiunile pe două tăramuri (România și Franța). Aceasta le-a oferit sfaturi întărite de exemple provenite din propriile trăiri. Elevii au primit îndrumări legate de viață, de opțiuni și li s-a prezentat importanța viselor pe care ar fi ideal să și le urmeze.

La început li s-a explicat care este adevărata valoare pe care noi ca ființe o putem trăi, Ioana Crăciunescu afirmând „Nu am apreciat niciodată aurul sau averile. Am apreciat cât poți să dăruiești celorlalți.”. În continuare, au fost încurajați să experimenteze orice fără teamă, să nu le fie rușine să se afirme și să facă totul cu îndrăzneală. A povestit despre prietenia cu Nichita Stănescu și despre șocul pe care l-a avut când l-a întâlnit, nu știa că acesta trăia, „Literatura e vie, nu e moartă?”. Pornind de la acest subiect și-a amintit o întrebare care i s-a pus cu mulți ani în urmă, „Ce se ascunde în spatele cuvintelor tale?” și a dezvăluit și răspunsul zâmbind, „Nu se poate ascunde decât o intenție bună care să exprime ce simt.”. Continuând conversația despre cuvinte le-a împărtășit tinerilor dorința ei de a menține scrisul de mână viu cu scopul de a păstra sensibilitatea pe care o emană, „Impersonal, emoția se transmite prin felul în care îți tremură mâna, prin modul în care se îngălbenește foaia…”. În acest fel a făcut un apel către liceenii prezenți, dar nu numai, să participe la campania înființată de Ioana Crăciunescu, „Salvați cutiile poștale”, prin intermediul căreia oamenii să retrăiască profunzimea citirii unei scrisori scrisă cu dăruire pe hârtie și să mai uite de e-mail-ul comun, scris cu aceleași litere mereu, „Una e să am scrisul lui, alta e de pe mail.”.

De asemenea, elevii au mai fost sfătuiți să nu facă lucruri pe care nu și le doresc, să trăiască fără compromisuri și le-a spus cum a stat 5 zile în spital doar pentru a evita o întâlnire cu Nicolae Ceaușescu, întrevedere pe care chiar nu voia să o onoreze. Apoi le-a spus tinerilor să fie mereu puternici și să nu sufere pentru răutățile spuse în batjocură, amintindu-și astfel de o piesă de teatru pe care a jucat-o mult timp, iar unul dintre colegi îi adresa injurii înainte de a intra pe scenă. Cu toate acestea interpreta rolurile cu tărie chiar dacă avea lacrimi în ochi, durerea nu o stăpânea și a reușit să se axeze pe ce o interesa. A fost întrebată de elevi care a fost cel mai dificil moment întâmpinat în cariera de actriță, iar răspunsul a fost de o consistență emoțională impresionantă, afirmând că cel mai greu i-a fost să treacă de la vise la starea salarizată, „Am avut nevoie de 4-5 ani să mă adaptez cu mediul.”.

Prin urmare, BABEL a adus în fața tinerilor un adevărat model de la care acestia să preia învățături ce le vor influența într-un mod constructiv evoluția.

Selina Georgescu

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media