Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Ion Iliescu a murit la 95 de ani. Fostul președinte al României suferea de mai multe afecțiuni medicale

Ion Iliescu a murit pe 5 august 2025, la vârsta de 95 de ani, după aproape două luni de spitalizare în București. El fusese internat pe 9 iunie 2025 la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”, cu simptome respiratorii grave. În urma investigațiilor, i s-a diagnosticat cancer pulmonar. În ciuda unor intervenții pentru desfundarea căilor respiratorii, starea sa s‑a deteriorat până la deces.

Bolile de care a suferit Ion Iliescu

Cancer pulmonar avansat, diagnosticat în iunie 2025 după internare. I s-au efectuat două proceduri endobronșice sub anestezie generală pentru a menține permeabilitatea căilor respiratorii. Starea generală s‑a agravat progresiv. 
În aprilie 2019, a suferit o pericardită lichidiană – formă severă cu tamponadă cardiacă – care a necesitat drenaj și intervenție chirurgicală. 
A purtat stenturi coronariene (cel puțin șase stenturi montate, inclusiv o procedură la Paris în 2007). 
Alte probleme medicale: criză de vezică biliară și extirparea acesteia în 1994, hipertensiune și cardiopatie ischemică în 2005, polip pe colon operat în 2012, rinite cronice și periartrită în tinerețe.

Cariera politică — mandatele ca președinte

Ion Iliescu a fost figura centrală în primii ani postcomuniști ai României:

A preluat conducerea Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN) imediat după Revoluția din decembrie 1989 și a deținut prerogative prezidențiale interimar pentru câțiva ani.
A fost ales președinte al României în două mandate complete: primul între 1992–1996 și al doilea între 2000–2004. A fost totodată șef informal al statului între decembrie 1989 și adoptarea constituției din 1991. Europa Liberă România

Politici și acțiuni:

În 2003, a înființat Comisia Wiesel pentru cercetarea Holocaustului în România, condusă de Elie Wiesel, cu concluzii despre rolul regimului Antonescu în genocid și recomandări de educație publică. Wikipedia
Controversat pentru rolul său în reprimarea protestelor anti‑FSN din ianuarie 1990 și în reprimarea manifestațiilor din Piața Universității (Mineriada din 1990), care au condus la numeroase victime și anchete de la Parchetului General privind crime împotriva umanității.

Percepția publică

Publicul român a avut o percepție polarizată asupra lui Iliescu:

Pentru unii, el a fost „salvatorul” postcomunist, care a stabilizat țara după 1989 și a asigurat tranziția către democrație, acceptată în alegerile din anii ’90 și începutul anilor 2000.
În același timp, mulți îl acuză de păstrarea vechilor structuri comuniste la putere, manipularea media, rolul în violențele postrevoluționare și întârzierea reformei democratice. Demonstranți civici au fost bruscați sau suprimati de regimul condus de Iliescu încă din ianuarie 1990 și în timpul Mineriadei din 1990.

Opinie din Reddit (exemplu de reacție socială):

”Peste 100.000 de oameni… au contestat regimul lui Ion Iliescu… care nu era obișnuit cu ideea că putea fi contestat și era îngrozitor de speriat.”

Alte comentarii reflectă resentimente puternice față de el:

„Omul ăsta nu merită închisoare, merită să fie torturat public…” 

După retragerea din viața publică (nu a mai avut apariții vizibile ani buni), ultimele sale intervenții au fost prin blog sau podcasturi în 2025, exprimând un ton mai reflexiv și moderat. 

Iată câteva dintre cele mai cunoscute și controversate citate ale lui Ion Iliescu, rostite în contexte publice de-a lungul carierei sale politice:

1. „Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul.”

Un proverb românesc pe care Iliescu îl cita adesea în interviuri sau discursuri, folosit pentru a ridiculiza criticii săi sau pe cei considerați aroganți. A devenit emblematic pentru stilul său indirect ironic.

2. „Să-i lăsăm să vorbească, democrația presupune pluralism.”

Declarație frecventă după 1990, folosită pentru a justifica libertatea de exprimare, deși uneori percepută ca fiind ipocrită în raport cu represiunea protestatarilor (ex: Piața Universității).

3. „Am fost un comunist cu față umană.”

O frază care a circulat și în presă ca autocaracterizare (deși nu întotdeauna confirmată ca citat exact), referitoare la diferențierea sa de Ceaușescu. Folosită de mulți ironic pentru a critica atitudinea sa față de regimul trecut.

4. „Nu ne vindem țara!”

Slogan electoral al FSN în 1990, folosit de Iliescu și apropiații săi. A devenit emblematic pentru începutul tranziției economice, dar și un simbol al naționalismului economic și al opoziției față de privatizările rapide.

5. „Minerii au venit în sprijinul democrației.”

Declarație extrem de controversată despre intervenția minerilor la Mineriada din iunie 1990. A fost interpretată drept o justificare a violențelor și reprimării manifestanților din Piața Universității.

6. „România are nevoie de liniște!”

Repetată frecvent în perioada sa de conducere, în special după proteste sau momente de criză, folosită pentru a impune ideea de stabilitate. A fost ironizată ulterior ca un mijloc de suprimare a opoziției.

7. „Cine este acest domn Coposu?”

Răspuns arogant dat în 1990 despre liderul opoziției anticomuniste Corneliu Coposu. A fost perceput ca un semn de dispreț față de istoria democratică precomunistă și față de PNȚCD.

Concluzie

Ion Iliescu a jucat un rol-cheie în tranziția României post‑comuniste. În ciuda realizărilor – precum instituționalizarea democrației, adoptarea Constituției de 1991, recunoașterea Holocaustului prin Comisia Wiesel – imaginea sa a rămas profund controversată din cauza legăturilor cu foștii comuniști, implicării în reprimările violente și percepției de autoritarism.

Starea sa de sănătate în ultimele decenii a fost fragilă: intervenții cardiace repetate, intervenții gastro-intestinale, iar în final cancer pulmonar care i-a adus sfârșitul. Moartea pe 5 august 2025 marchează încheierea unei epoci în istoria recentă a României, generând vii dezbateri despre moștenirea lăsată.