Ionuț Vulpescu – 32 de ani de la Revoluția Română din 22 decembrie 1989

Am ales ca temă a declarației politice de azi Revoluția Română. Uităm prea adesea sau ignorăm cu metodă cauzele care au generat Revoluția Română. Ca urmare, îi trecem cu vederea pe aceia care s-au gândit la viitorul României, și au acționat pentru schimbarea unei stări de lucruri cu care, credeam noi, la momentul Revoluției, nu ne vom mai întâlni. Se pare că păcătuim prin optimism.

Dorința de libertate, de respect al drepturilor cetățenești a însoțit, în varii forme, istoria umanității. Este în ADN-ul ei. De asta Revoluția a devenit inevitabilă în România, atunci când toate celelalte mijloace de schimbare a stării de lucruri au eșuat. Nimeni nu-și dorește schimbări violente, pentru că, fie și subconștient, există conștiința costurilor violenței.

România a plătit aceste costuri, din cauza elitelor sale politice, care, chiar și după standardele sistemului totalitar, nu și-au respectat obligațiile față de cetățeni. Da, Revoluția a început ca o amplă manifestare a nemulțumirii sociale. Dar și această nemulțumire era, în fond, o invitație la o schimbare politică fundamentală, în care drepturile și libertățile cetățenești să fie puse pe primul loc.

Dacă puterea comunistă ar fi acceptat dialogul cu cei care își manifestau nemulțumirile în stradă, poate că erau evitate pierderile de vieți omenești. La Timișoara se conturase, după 15 decembrie 1989, un program al schimbării de sistem. Program care merită amintit și reamintit permanent, pentru că el vorbește despre noi, despre acea Românie profundă pe care mulți politicieni o ignoră și acum. Aduc omagiul meu lui Ion Marcu și Claudiu Iordache, lideri ai mișcării sociale de la Timișoara, oameni cu demnitate și verticalitate morală, recent plecați dintre noi.

Ca și în anul revoluționar 1989, și acum lumea este la o răscruce. Semn că schimbările începute atunci nu au fost finalizate, că tentația totalitară se reanimă, că democrația este în regres, peste tot în lume, că drepturile și libertățile cetățenești sunt relativizate și tot mai des încălcate.

Revoluția Română trebuie să fie permanent un reper și un memento pentru politicieni, care au obligații și responsabilități, ce nu sunt facultative. Sacrificiul românilor care au dispărut în lupta cu rămășițele regimului totalitar nu a fost în zadar. Moștenirea lor trebuie respectată și apărată. Lupta pentru libertate este o datorie permanentă a fiecăruia dintre noi.