26/11/2020

Jurnal de infectat… cu Covid

Ești omul ăla care respectă regulile și legile.

Nu întârzii niciodată , aproape niciodată… De regulă, dacă îți iei un angajament îl duci la capăt și…ești cam idealistă. Crezi că toată lumea e la fel.
De când cu pandemia, indiferent de ceea ce ți s-a părut sau ai fi crezut, ai respectat regulile pentru că tu crezi că doar așa poate progresa omenirea. Nu ai comentat, nu ai protestat.
Te-ai ferit de “carcalac”, cum plastic îi spune cineva, pentru că ești în ceea ce specialiștii numesc grupă de risc, pentru că ai părinți octogenari, pentru că ești profesor și ești responsabil nu numai pentru tine.
Dar revenind…cumva, destinul a considerat că tu trebuie să treci prin asta și să experimentezi pe pielea ta sistemul de sănătate și gestionarea pandemiei de către administrația unui președinte care a învățat la Colectiv că este al naibii de eficient să calci pe cadavre pentru a urca în top.

Cum a început „aventura”

Deci…după dimineți de weekend în care nu ai simțit mirosul de cafea, luni la prima oră îți suni medicul de familie pe care îl anunți pe ton glumeț că ai impresia că te-ai îmbogățit cu un Covid. Poate că la început nu te-a luat în serios, dar ți-a luat datele pe un ton calm, ți-a spus să te izolezi și să aștepți cuminte să vină DSP-ul să te testeze.
Tu, ca un cetățean responsabil ce te afli, te-ai conformat.  Ai făcut curățenie, ai pus covoraș cu dezinfectant la ușă…mă rog…să nu îi infectezi cumva de cei care vin să te testeze. Nu vă spuneam? Cetățean responsabil! și te-ai pus pe așteptat…
O zi..
Două zile…

Joaca de-a prevenirea

În a treia …Bingo! Sună telefonul…număr necunoscut!
De obicei nu răspunzi la astfel de numere, dar ceva te îndeamnă acum să o faci.
-Alo? Rodica?
-Da.
-De la DSP.
-Sunt acasă, vă aștept…răspunzi tu și inima îți ticăie în gât. In cele trei zile de așteptare, te-a pus necuratul să asculți părerile specialiștilor, să citești informații, să te documentezi…. Ce ți-o fi venit?
În sfârșit!
Bărbatul de la capătul firului te întreabă unde este adresa și după minute bune îți spune că a înțeleș și…
-Să coborâți în fața blocului
-Glumiți? Cum să cobor?
-Să vă testăm.
-Dvs vreți să mă testați de Covid în stradă? Pe bune?
-A! Nu pe stradă. În Salvare…și telefonul se închide.
Stai și te uiți la telefon ca vițelul la poarta nouă. Nu poți suna pentru că nu ai număr. Așa că..cetățean responsabil, îți pui mască și cobori în fața blocului.

Protejați sau păcăliți de sistem?

Stai și te întrebi dacă nu cumva ești victima unei farse. Cum să te cheme DSP-ul plătit să gestioneze criza de Covid să cobori în stradă pentru a fi testat? Tu ești un potențial purtător al virusului ucigaș. Stai minute bune în fața blocului, te mai plimbi încoace și încolo uitându-te după Salvare, saluți cu jenă câțiva cunoscuți și te rogi la Dumnezeu să nu cumva să vrea să vorbiți. Un tânăr să apropie de tine cu o vizieră fluturându-i în mână și te invită în mașina Salvării aflată la vreo 50 de metri. A oprit lângă o baltă cu noroi în care calci pentru a urca în Salvarea cu o podea cumplit de murdară. Te ajuți de niște bare ale mașinii pentru a urca treapta înaltă și regreți că nu ai mănuși. Câți or mai fi pus mâna pe ele?  Tânărul nu poartă mască pe sub vizieră. Iți ia probele pe care le aruncă neglijent într-un container de pe podeaua murdară și îți spune că vei primi rezultatul în două-trei zile.
-Vă sunăm noi. Dacă nu, sunați dvs.
Te întorci în casă, te speli, te schimbi de haine, iar te speli și și te întrebi în ce țară trăiești.
Trăiești în țara în care administrația are o singură preocupare: alegerile. Dacă trebuie să moară oameni pentru asta, nicio problemă…victime colaterale.
Important nu este rezultatul testului. Erai conștientă că va fi pozitiv, din cauza lipsei mirosului, al senzației de alergie pe care ți-o dă mâncărimea nasului. Din fericire doar atât din punct de vedere fizic.

Ești cetățean și ai dreptul la răspunsuri

Din punct de vedere psihic și emoțional….îți trebuie multă putere pentru a face față. Ai un sentiment de vinovăție că nu te-ai protejat suficient, că le creezi griji inutile celor dragi ție și care țin la tine. Îți este teamă de stigmatul pe care autoritățile îl vor pune asupra ta pentru că nu ai respectat, nu-i așa, regulile, că de-aia te-ai infectat.
Ai intrat oficial în izolare. Oamenii care țin la tine s-au oferit să te ajute și asta îți dă curaj. Dar de fapt singura care te poate ajuta ești tu însăți.
Tu în calitate de plătitor de taxe și impozite, tu plătitor de asigurări de sănătate ai dreptul să ceri să fii tratat responsabil, să fii informat și, mai ales, să fii protejat. Pentru că știți ce? Masca și spălatul pe mâini sunt condiții necesare, dar nu suficiente în lupta cu Covidul.
Și pentru că nu vrei ca cineva din țara asta, indiferent de funcție, să mai îndrăznească să calce pe cadavre pentru a accede în vârful piramidei, ai deschis jurnalul unui infectat cu Covid. Poate cineva îți va da răspunsurile la care ai dreptul.
Sau poate vor mai prinde curaj și alții să pună întrebări.
Distribuie acest articol Oficial Media
Share