Mâine mare sărbătoare -Întâmpinarea Domnului 

Celebrăm mâine  sărbătoarea oferirii, sărbătoarea luminii, sărbătoarea întâlnirii. Este sărbătoarea luminii tocmai pentru că este sărbătoarea oferirii: Isus este prezentat lui Dumnezeu pentru a fi consumat în flacăra ofertei, pentru a fi lumină în sacrificiul său.

Lumânările care se  vor purta mâine  sunt un simbol foarte frumos al acestei oferiri pentru a fi lumină. Lumânarea este, pentru a spune astfel, cu totul disponibilă pentru flacără, se consumă în flacără şi, astfel, răspândeşte lumina.

În acest sens, viaţa lui Isus este lumină. El este cu totul disponibil focului iubirii care vine de la Tatăl, iubirea Duhului Sfânt: el se oferă acestui foc pentru ca umanitatea pe care el a înălţat-o să aibă această transformare de glorie şi de lumină. Orice moment al vieţii lui Isus este oferit pentru a deveni lumină. Şi el devine cu adevărat lumină a lumii în momentul celui mai mare sacrificiu al său pe cruce: atunci lumina este pusă pe candelabru ca să lumineze tuturor celor din casă, adică întregii lumi; atunci Isus este glorificat, cum spune sfântul Ioan, este înălţat pentru a atrage toate privirile la sine, ca lumină a iubirii ce se dăruieşte. Sărbătoarea de astăzi este deja prevestire a misterului pascal, procesiunea noastră de astăzi este o anticipare a acelea din Sâmbăta Sfântă, când îl urmăm pe Cristos-Lumina simbolizat prin lumânarea pascală. Cuvintele lui Simeon lasă să se întrevadă pătimirea („Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivireY şi prin sufletul tău va trece o sabie”), misterul lui Cristos care devine lumină prin sacrificiul său, luminând, astfel, naţiunile şi devenind gloria lui Israel, poporul său. Aceasta este, de asemenea, sărbătoarea întâlnirii. Noi mergem în întâmpinarea luminii pentru a deveni noi înşine „lumină”: suntem, cum spune sfântul Paul, „fii ai luminii”. Isus ne spune: „Voi sunteţi lumina lumii” şi Paul ne îndeamnă să ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu ca ofrandă vie: „Oferiţi trupurile voastre ca o jertfă vie”, pentru ca viaţa noastră să fie consumată în flacăra iubirii şi să devină „lumină” datorită Duhului Sfânt. Isus s-a oferit pe sine Tatălui prin intermediul Duhului, spune Scrisoarea către Evrei; acum, şi noi, pentru a oferi un sacrificiu, avem nevoie de Duhul Sfânt. Să cerem, deci ca Duhul să facă din viaţa noastră o ofrandă sfinţită şi plăcută lui Dumnezeu. Aşa se va realiza adevărata noastră întâlnire cu Cristos: noi luăm de la Cristos lumina, luăm de la Cristos flacăra pentru a fi consumaţi împreună cu el. Să ne bucurăm în această zi de lumină, gândindu-ne că putem să fim transformaţi de focul divin într-o lumină care bucură şi luminează nu numai casa noastră, ci lumea întreagă.

Stretenia; Stretenia gheții; Filipii de iarnă,  Martinii de iarnă; Ziua ursului (Martinul cel Mare); Târcolitul viilor

Întâmpinarea Domnului este, tradițional, ziua când se întâmpină iarna cu primavara și când, prin mijlocirea ursului, care iese atunci din barlog, se pot face previziuni meteorologice.

Când copilul face 40 de zile după naştere, mama îl aduce la Biserică ca şi „Mama lui Iisus”. În numele familiei, ea îl dăruieşte ca ofrandă lui Dumnezeu şi-l închină la altar.

Credincioşii cinstesc Icoana Maicii Domnului pentru spor şi sănătate în această zi. Acest obicei mai poartă numele de „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „ Profeţia lui Simeon”.

În ziua de 2 februarie mai are loc şi ziua ursului. Tradiţia spune că părinţii îşi ungeau copiii cu untură de urs ca aceştia a fie puternici şi sănătoşi, fiind convinşi că puterea ursului îi este dăruită pruncului. De Stretenie iese ursul din bârlog. Se zice că dacă ursul îşi vede umbra,  înseamnă că va mai dura până se va încălzi, aşa că se reîntoarce în culcuşul lui. Bătrânii povestesc că puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului neobişnuit al ursului, numit Al Mare sau Martin. Pentru a câştiga simpatia şi bunătatea ursului, oamenii puneau pe poteci vase cu miere şi bucăţi de carne. Puterea acestui animal este transmisă asupra oamenilor, în special asupra copiilor. Tot în această zi are loc „Târcolitul viilor”, un ritual de ocol, îndeplinit de viticultori. În Transilvania, bărbaţii merg să taie şi să lege via. Din crenguţele de viţă îşi împodobesc pălăriile şi fac o petrecere la care dezgroapă o sticlă de vin din anii trecuţi.. Daca timpul este frumos acum, va fi frumos si peste an. Când ursul își strică bârlogul de Stretenie, e semn că vine timpul bun. Se consideră că în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbatoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic. Nu este voie să arunci cărbuni în curte, că vine lupoaica și-i mănâncă, are nevoie de ei pentru fertilitate. Pentru a fi puternici și căliți în viață copiii firavi erau botezati cu numele de Ursu. De ziua ursului, în funcție de starea vremii, bătrânii făceau prognozarea timpului optim pentru culturile de peste an, stabilind acum “graficul semănăturilor de primavară. Stretenia e sărbatoarea babelor, când toate se adună la un loc și sporovăiesc. Femeile lehuze fac moliftă de 40 de zile, ducând copilul să-l închine la biserică. Stretenia se ține pentru sporul casei și pentru sănătatea copiilor. E rea de pagubă în casă, de opărit, de ars și de înec. Dacă trece Stretenia peste apă și apa nu este înghețată, Stretenia face un pod de gheață peste ea. În această zi începe topirea zăpezii. De Stretenie, dacă timpul este cald și umed, înseamnă că vara va fi bogată în recolte, iar dacă vremea este rece și ninge, vara va fi mai friguroasă ca de obicei și mai putin roditoare.