22/10/2020

Matei Vișniec: ”Iată care este ecuația mea existențială în acest moment”

m-v-2

”România este pentru mine o țară fabuloasă, cu un potențial extraordinar care trebuie să reziste în continuare împotriva propriilor săi demoni, care sunt în interior, o clasă politică coruptă și cinică, multă prostie care ajunge la putere sau în posturi cheie…”

Fie din cauza vârstei, fie din cauza experienței, sau ambele cauze, acum la vârsta de 60 de ani, România mă interesează din ce în ce mai mult. Trăiesc de 30 de ani în Franța, dar vizitele mele în România s-au accelerat. În ultimii ani am venit foarte des. La două luni sunt pe avion și vin în România, fie la Târgoviște, fie la Cluj, fie la Iași, la Craiova, București, la Sibiu în fiecare an de peste 15 ani.

România are foarte multe păcate, foarte multe inerții și o mentalitate care trebuie taxată de retrogradă în multe privințe și în același timp are atâta energie, atâta talent. Se nasc copii atât de talentați…aproape că se nasc mai mulți copii talentați în România decât în Occident. Poate tocmai datorită faptului că avem o clasă politică atât de coruptă, natura intimă a acestui pământ produce mai mult talent prin compensație. Nu știu care sunt explicațiile cosmice, de ce în România se nasc atâția copii frumoși și care merită sprijinul artiștilor, al adulților, al oamenilor care cred în viitor. Am scris în cursul vieții mele multe texte pentru adolescenți, pentru tineri, pentru copii, de-aș avea eu atâția ani fericiți câți actori și-au făcut mâna cu textele mele după ce au ieșit din institute sau după aceea, utilizând monoloage sau texte de Matei Vișniec ca să învețe să facă teatru.

Am scris cu mare plăcere tocmai pentru că am crezut că teatrul are această misiune, dar mai ales pentru că am crezut întotdeauna că literatura are această misiune – este o formă de cunoaștere și de autocunoaștere. Și le spun celor care ne citesc: dacă vreți să înțelegeți ceva din ce se întâmplă pe pământ și în lume, în istorie și în societate, citiți romane, mergeți la teatru, citiți poezie, veți avea cheile acolo. Vreți să aflați ce este omul, citiți Dostoievski, vreți să aflați ce este femeia, citiți Proust, vreți să aflați ce este societatea absurdă, citiți Kafka, vreți să învățați ce înseamnă Occidentul, citiți-l pe Dos Passos, sunt multe exemple de genul acesta prin care oamenii care se hrănesc din literatură reușesc să înțeleagă cu 10-20 de ani mai repede lucruri pe care alții de la televizor nu le învață într-o viață de om.

Eu sunt un om al cuvântului, de altfel sunt și milionar pentru că am scris milioane de cuvinte. Acum aș putea plăti cu cuvinte, dar nu mi le ia nimeni. Picasso era mai favorizat putea să plătească cu câte un desen.

România este pentru mine o țară fabuloasă, cu un potențial extraordinar care trebuie să reziste în continuare împotriva propriilor săi demoni, care sunt în interior, o clasă politică coruptă și cinică, multă prostie care ajunge la putere sau în posturi cheie și, iar ar trebui sancționată.

Și în același timp spun -pentru că văd pe fețele străinilor care merg la festivaluri, sau descoperă ospitalitatea românilor, sau prieteniile românești pe care și le fac-, cum pleacă transformați după o vizită în România, care se lasă cu contacte umane. De unde sentimentul că România mai poate da ceva lumii, Europei, umanității. Chiar și această bucurie de viață pe care o avem, și această capacitate românească de ”a pierde timpul”, este un fel de știință de a trăi pe care am putea sa le-o predăm acum gratuit americanilor.

Și închei cu o parabolă. Am avut o companie americană care mi-a jucat o piesă la Sibiu acum câtiva ani și, la plecare eram în autocar, ei erau triști după șase zile petrecute aici și i-am întrebat ce le-a plăcut cel mai mult la acest festival, la România, la Sibiu, iar după ce s-au consultat le-am cerut sa-mi spună un singur lucru. Și au spus că acela a fost ”să pierdem timpul”. Cum ar fi dacă noi am putea să predăm lumii această știință de a pierde timpul cu folos. Pentru sine, pentru suflet, pentru prietenie, pentru încredere, pentru schimb, pentru dialog. Acei americani au stat șase zile la Sibiu, nu au fost sub presiunea timpului; pentru șase zile ”Time means money” nu funcționase pentru ei. Au stat la bere în grădina festivalului până dimineața, discutaseră cu oameni din toată lumea și se simțiseră bine. Iată o dimensiune a vieții în România, sau o formă de bogăție sufletească, pe care o avem noi și pe care am putea să o exportăm.

Fragment din interviul acordat de către  domnul Matei Vișniec, publicatiei noastre – Cluj-Napoca, 2016

Cristi Iordache & Oana Grigore

interviu2

Foto: Roxana Iordache – Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media
Share