Melodia ta preferată spune mai multe despre tine

Melodia ta preferată spune mai multe despre tine decât spui tu. Inversul este şi el valabil. Dacă îţi observi colegul de birou, poţi intui dacă este cu adevărat fan death metal sau dacă în secret o arde pe manele. Cum? Unul din misterele psihicului este rolul său dublu: determinat şi determinant. Asta înseamnă că este puternic influenţat de factorii externi, de genetică şi de experienţele personale şi la rândul său influenţează mediul de viaţă. Aşa că uite ce spun melodia ta preferată şi genurile muzicale pe care le asculţi despre tine.

Cum răspunde creierul la muzică?

Ascultând muzică, orice muzică, ne antrenăm creierul. Diferite părți ale creierului interacționează cu muzica și creează experiența fizică a acesteia. Cortexul auditiv lucrează mai întâi pentru a descompune ceea ce auzim în termeni de înălțime și volum. Amigdala cerebrală procesează emoțiile, iar sistemul mezolimbic se ocupă cu răspunsul de plăcere și de neurotransmițători precum dopamina. Un studiu din 2014 arată că activitatea creierului diferă atunci când ascultăm o melodie care nu ne place şi una pe care o iubim, indiferent dacă e de la Beethoven sau de la Eminem.

Centrele noastre de memorie și sistemele motorii intră, de asemenea, în ritm. Imagistica RMN a persoanelor care ascultă muzică arată o activitate semnificativă în acele zone în care au fost ascultate anumite melodii, indicând legătura puternică dintre muzică și memorie și (foarte simplu) dorința de a dansa atunci când auzi melodia ta preferată. Un studiu a constatat că ascultarea muzicii poate chiar modifica percepția vizuală. Înseamnă că ceea ce asculți și felul în care te face să te simți poate avea un impact asupra modului în care vezi (la propriu) lumea.

Melodia ta preferată spune mai multe despre tine

Pop

Despre cei care sunt fani ai muzicii pop se spune că au o stimă de sine ridicată şi o atitudine deschisă. Acest lucru se datorează faptului că muzica pop este un stimul care îți face sângele să pompeze și emoţiile să o ia razna. Când asculți muzică pop, cortexul auditiv transmite creierului ritmul ritmic, făcându-te să vrei să cânți și să dansezi.

Muzica clasică

Dacă ai fost vreodată student, probabil că ai încercat să asculţi mai multe piese clasice pentru a-ţi îmbunătăți sesiunea de studiu. Deși efectul Mozart nu este cu adevărat responsabil pentru susţinerea acestui examen, ascultarea muzicii clasice are avantajele sale în ceea ce privește chimia creierului. Muzica clasică are efect calmant asupra ascultătorilor săi și se știe că:

• Scade tensiunea sângelui
• Ameliorează durerea cronică
• Reduce simptomele depresiei
• Reduce inflamația
• Grăbeşte vindecarea

În afară de aceasta, s-a descoperit că muzica clasică joacă un rol în studiile de terapie cu somn, datorită calităților sale relaxante. Din punct de vedere psihologic, muzica clasică scade nivelul de stres și calmează agresivitatea. Într-un studiu din 2005, metroul londonez a proiectat muzică clasică pe platforme și a constatat că abuzul fizic și verbal între tineri din aceste zone a scăzut cu 33%.

Metal

Mulți oameni se feresc când vine vorba de heavy metal sau hard rock. Asta pentru că atât de mulți cred că este agresiv sau rău. Dar, de fapt, muzica metal are același efect asupra creierului fanilor ca muzica pop.

Profesorul Bill Thompson de la Universitatea din Australia a studiat efectele emoționale ale muzicii asupra ascultătorilor săi. A descoperit că fanii de hard rock și heavy metal sunt de obicei oameni drăguți care nu simt să comită acte de violență, în ciuda a ceea ce cred unii părinți și bunici. Metalul și hard rock-ul pot ajuta de fapt la managementul emoțional și pot insufla un sentiment mai mare de încredere decât majoritatea genurilor muzicale.

Rap-ul este capabil să pătrundă în cele mai creative spații ale creierului

Hip-hop şi rap

Hip-hop-ul este despre exprimarea emoţiilor. Unele piese au provocat mișcări importante ale societății. Recent, muzica rap și hip-hop a fost folosită terapeutic pentru tratarea bolilor mintale precum depresia și anxietatea. Terapia hip-hop a surprins terapeuții cu succesul său, dar cum ne îmbunătățește rap-ul starea mentală?

Institutul Național pentru Surditate și Alte Tulburări de Comunicare a efectuat un studiu care a scanat creierul rapperilor în timpul freestyle-urilor. Imaginile au arătat că zonele creierului privind motivația, limbajul, emoția, funcția motrică și procesarea senzorială lucrau intens. Similar cu improvizația de jazz, rap-ul este capabil să pătrundă în cele mai creative spații ale creierului și să modifice emoțiile.

Jazz

Dar dacă melodia ta preferată e So What de la Miles Davis? Sau nu te poţi abţine să baţi ritmul cu piciorul când auzi în reclame What a Wonderful World? O bună perioadă de timp acest gen muzical a fost asemănat cu muzica de lift. În ultimii ani a recâştigat popularitate. Aceasta este o veste bună pentru creierul tău, deoarece muzica cu un tempo mai mic (de aproximativ 60 bpm) este asociată cu un sentiment de calm și relaxare. Multe melodii clasice de jazz rulează la acel tempo mai relaxant. Astfel, ele oferă un prilej excelent pentru a te linişti şi a face o călătorie senzorială în istorie.

Este adevărat că, din punct de vedere psihologic, există o potrivire destul de mare între muzică şi caracter. Desigur că personalitatea este influenţată şi de alţi factori. Nu poţi deduce cu maximă acurateţe care a fost ultimul concert la care a participat cineva doar pentru că tu îl consideri calm sau foarte energic. Asta e vestea bună – poţi asculta în continuare în duş melodia ta preferată, chiar dacă e piesa aia enervantă care nu mai iese din Top 3 la radio. Promitem să nu te judecăm.

Lorena Iordache

„O faţă care trudeşte atât de aproape de piatră s-a transformat ea însăşi în piatră! Îl văd pe acest om cum coboară cu pasul greoi, dar măsurat, către chinul său fără de sfârşit. Ceasul acesta, care este ca o respiraţie şi care revine tot atât de sigur ca nefericirea lui, este ceasul conştiinţei. În fiecare din aceste clipe când părăseşte înălţimile, coborând pas cu pas către viziunile zeilor, este superior destinului său. Este mai puternic decât stânca lui.”

„Îl las pe Sisif la poalele muntelui. Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă stăruinţa superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers fără de stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de ajuns pentru a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.”

― Albert Camus, „Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd.”

Distribuie acest articol Oficial Media