Mestesugul opincariei, transmis din tata in fiu

Desi tehnologia este in continua evolutie si patrunde din ce in ce mai mult in toate domeniile de activitate, inca mai sunt romani care se chinuie sa pastreze traditiile autentice si mestesugurile populare.
Opinca este un tip traditional de incaltaminte din vestimentatia romaneasca din cele mai vechi timpuri, care se utilizeaza si in prezent, mai ales de catre cei care inca mai poarta costumul popular. Mestesugul opincariei nu este la indemana oricui, ba chiar este pe cale de disparitie in tara noastra. Unul dintre cei care detin aceasta taina si care o practica doar din pasiune este Alexandru Ilinca, de 60 de ani, din localitatea valceana Orlesti.

Acesta a invatat sa lucreze opinci de la tatal sau, Gheorghe Ilinca, opincarul comunei de origine. A plecat din satul natal tocmai pentru a scapa de opinci si s-a orientat  catre croitorie. S-a reapucat de opincarie dupa ce a constatat ca la targurile mesterilor populari din tara, nimeni nu avea opinci de vanzare. Astfel, imediat ce a iesit la pensie, valceanul a inceput sa prelucreze din nou pielea de porc sau de vita.

Prezent si la targul medieval tematic „Negustori la poarta cetatii”, din cadrul Festivalului Dracula, opincarul ne-a deslusit cateva dintre misterele mestesugului pe care il practica.

„Am ajuns eu la concluzia ca cineva trebuie sa reactualizeze mestesugul si sa-l promoveze mai departe, intrucat acesta incepe sa dispara de pe lista traditiilor romanesti. Iar o tara fara traditie, nu are nici istorie, nici cultura.

Eu o fac din pasiune si o promovez pe oriunde merg prin tara!” a declarat opincarul.

Acesta a mai spus ca in prezent cei care cauta cel mai mult opincile sunt copiii care dau admitere la scolile populare de arte si cei care activeaza in ansambluri folclorice.

Procedeul de confectionare a opincilor e destul de dificil, mai ales daca se lucreaza cu piele de porc sau vita ca acum 200 de ani.

“Opinca adevarata se face din piele de porc care se argaseste cu coaja de arin. Coaja se fierbe pana capata o culoare inchisa, pe urma se tine la argasit o saptamana. Uscarea se face la umbra, altfel isi pierde elasticitatea. Inainte, se faceau opinci si din scoarta de copac, din coaja de cires, ca oamenii erau saraci.”

Generozitatea opincarului, precum si faptul ca acesta practica mestesugul din pasiune si nu pentru bani, reies si din preturile foarte mici ale opincilor, care pornesc de la 15 lei perechea. 

Patriot adevarat, Alexandru Ilinca ii asteapta pe cei de peste hotare la noi in tara, daca acestia doresc sa invete tainele opincariei.

„Am fost invitat si in strainatate, dar nu m-am dus. Daca vor sa invete, sa vina la noi in tara pentru ca aici vor invata cel mai bine.”

 Pentru ca acest mestesug sa nu dispara, opincarul ii invata pe tinerii interesati aceasta indeletnicire in cadrul taberelor si a atelierelor de lucru.

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media