Fuge Ministerul Educației de responsabilitate?

Se întâmplă în viață ca uneori să trebuiască să iei o pauză de la problemele societății și să te ocupi de ale tale. Dar nu știu cum se face că exact atunci se petrec lucruri. Așa mi s-a întâmplat mie în ultimele două săptămâni.

După o lungă tăcere ministrul educației a ieșit la rampă. Mai întâi a discutat despre evaluarea națională și bacalaureat, manuale, strategii pentru noul an școlar cu FNAP-IP, cu niște ONG-uri și cu noul organism de cercetare în educație (nu mai știu cum se mai numește). Nu pot să nu remarc că deși mereu se vorbește despre actorii din educație, profesorii nu sunt niciodată prezenți. Nu liderii de sindicat (deși la ultima întâlnire nu au fost nici ei prezenți) ci profesori care lucrează efectiv la clasă.

Fuga de responsabilitate

Nu mai reiau variantele propuse anterior de ministru și preluate de părinți ad literam. am să mă opresc la ultima găselniță. Aceea de a lăsa la latitudinea școlilor decizia de a începe școala în clasă sau on-line sau în sistem hibrid.

Am mai spus și repet. Mi se pare lipsă de responsabilitate și o dovadă de incompetență din partea factorilor de decizie din minister, inclusiv din partea ministrului meu.

Sigur, la prima vedere parte foarte în regulă ca școlile sprijinite de autoritățile locale să ia această decizie în funcție de profilul epidemiologic al localității sau zonei.Dar doamna ministru a precizat că vor fi elaborate niște norme de către Ministerul Sănătății. Aici se rupe filmul.

Decizia nu lasă loc de interpretare. Este clar spălat pe mâini ca Pilat din Pont și aruncatul pisicii moarte în ograda vecinului.

Întrebări…pentru identificarea problemelor școlii

Doamna ministru când ați fost ultima oară într-o școală, nu ca să ascultați pe la uși, ci ca să discutați la o cană de ceai cu un director de școală să vedeți cu ce se confruntă?

Când ați vorbit ultima oară într-o cancelarie dintr-o școală de cartier cu profesorii?

Când ați intrat ultima oară într-o grupă de grădiniță cu peste 30 de copii?

Când ați vorbit ultima dată cu părinții din coloniile sau cartierele de rromi din sate sau orașe din țară?

Când ați stat de vorbă ultima dată cu profesorii care au elevi olimpici?

Când ați vorbit ultima dată cu elevii olimpici?

Când ați vorbit ultima dată cu un copil care a abandonat școala ca să-i aflați motivele?

Nevoia de adevăr…

Nu contest că ONG-urile consultate de către dvs nu știu câte ceva despre educația din România. Dar pulsul se ia  direct de la sursă, de la marea masă a profesorilor, elevilor și părinților din România.

Pulsul nu se ia de la cei câțiva reprezentanți ai părinților care nu au fost niciodată să vorbească cu părinții din zonele defavorizate. Ei știu despre aceștia din puținele reportaje despre săracii României.

Nici CNE habar nu are de problemele colegilor lor din zonele defavorizate pentru că nu au fost nici măcar în trecere prin acele zone. Cât despre liderii de sindicat nu cred că mai știu cum se deschide o ușă la școală.

Desigur autoritățile locale cunosc aceste probleme, se lovesc de ele în fiecare zi, dar decizia nu le aparține, de fapt. Ei trebuie să se supună unor ordine, regulamente venite tot de la guvern. Ați lăsat și deschiderea grădinițelor și creșelor pe perioada verii tot pe seama autorităților locale. Dar le-ați pus în față acel ghid care merge acum pe perioada verii, dar din toamnă nu mai ține.

Bănuiesc că normele elaborate de Ministerul Sănătății vor fi cam la fel și pentru toamnă.  Vă dau exemplu unei grădinițe unde sunt înscriși 150 de copii, cu 7 săli de grupă, o sală de mese, 14 educatoare, 6 îngrijitoare și o asistentă.  dacă ar fi să respectăm numărul de copii și condițiile de distanțare din ghid ar fi nevoie de 15 săli de grupă, 30 de educatoare și 15 îngrijitoare. De unde spațiu? De unde atâta personal? Și dacă autoritățile locale le vor cere, le veți aproba? Dar sunt grădinițe cu 300-400 de copii.

Cum se vor descurca școlile care lucrează în trei schimburi? Să vă spun ce cred eu?

Din nou despre fuga de responsabilitate

Cred că ați „aruncat pe piață ideea deschiderii școlilor la decizia conducerii acestora în colaborare cu autoritățile locale, știind că nu vor putea respecta condițiile impuse de către Ministerul Sănătății. Sigur că școlile și autoritățile locale nu vor deschide școlile în condițiile date și vor pica de „rele”. Vor fi acuzate de rea-intenție, de lipsă de empatie, de lipsă de responsabilitate. Dar dvs veți pica tare bine. Dumneavoastră ați vrut să deschideți școlile, directorii și primarii, nu.

Doamnă ministru, dacă nu vrem să devenim o țară de asistați social, trebuie să le permitem părinților să se întoarcă la locurile lor de muncă. Argumentul cu unul din părinți la serviciu și unul acasă nu ține în condițiile în care salariile din Romania sunt cum sunt.

Și totuși fără profesori nu se poate

De fapt, eu mă gândesc la copii. ei au nevoie de socializare, de interacțiune cu profesorii, de autoritatea acestora. Dacă ați vorbi cu părinții, ați afla că lor le este mai greu să îi pună pe copii să învețe decât le este profesorilor. în ciuda tuturor nemulțumirilor din ultimii ani, perioada învățării la distanță le-a demonstrat părinților că autoritatea profesorilor este absolut necesară și că oricât de bine ar stăpâni materiile școlare, ei nu pot suplini profesorii. aceștia au acea autoritate de care au nevoie copiii. Este o autoritate pe care părinții își dau seama, deși le vine greu să recunoască. E drept că nu toți părinții. Doar unii.

Dacă la vârste mai mari, învățarea la distanță mai este cum este, la vârste mici nu este posibilă. Grădinița este cea care formează primele și cele mai importante elemente de competențe, acea temelie pe care școala va clădi mai târziu.  Cu toată bunăvoința și priceperea părinților în a-și educa micuții, ei au nevoie de cunoștințe de psihopedagogie pentru a le putea înlocui pe educatoare. pentru a fi educatoare ai nevoie de mulți ani de studiu și experiență. Și, intervine și aici, educatoarea are acea autoritate, diferită de a părintelui, de a-l face pe copil să învețe.În plus, la această vârstă, gândirea concret-intuitivă a copiilor necesită, mult material didactic, care are cerințele și rigorile conform cu principiile educației.

Soluții posibile pentru întoarcerea la școală

Dacă aș fi în locul dumneavoastră m-aș concentra pe  elaborarea unor protocoale pentru diferite situații pandemice, astfel  încât riscul de infectare al profesorilor și elevilor să fie cât mai mic. Cumva va trebui să învățăm să trăim cu acest virus și cu cei care vor mai veni.

Căutați școlile închise și nefolosite de ani de zile din cauza politicii total greșite vis-a-vis de populația școlară din România.

Redeschideți școlile rurale și de cartier și eliminați naveta copiilor.

Impuneți respectarea legii educației privind efectivele din grupe și clase.

Deblocați posturile!

Impuneți obligativitatea cabinetelor medicale și a personalului medical pe toată perioada cursurilor în absolut toate grădinițele și școlile!

Cereți Ministerului de Finanțe bani pentru articole de igienă personală și colectivă în școli. Angajați personalul necesar pentru această muncă.

Consultați-vă cu profesorii! Aveți încredere în ei. Au dovedit în aceste ultime luni că sunt deschiși și dispuși să se adapteze la orice condiții de dragul și pentru binele elevilor.

Consultați-vă cu profesorii pentru a găsi soluția cea mai potrivită pentru o selecție pe bază de profesionalism a corpului profesoral.

Și profesorii sunt oameni

Doamnă ministru, profesorii nu sunt dușmanii dumneavoastră. Nici măcar cei care vă critică. Faceți din ei aliații de care aveți nevoie pentru a face din sistemul de învățământ din România unul recunoscut ca a fi performant. Profesorii sunt cei mai interesați ca munca lor să fie recunoscută, dar și recompensată.

Pentru că, repet pentru a mia oară…și profesorii sunt oameni, au familii și copii de întreținut și educat. Nu faceți din copiii profesorilor sacrificații societății, așa cum se face de 30 de ani. Rupeți lanțul acesta al slăbiciunilor și redați profesorului statutul pe care îl merită. Pentru că…

„Visul începe cu un profesor care crede în tine, trage de tine și te împinge la un nivel superior, înțepându-te uneori cu un băț ascuțit numit adevăr.” Dan Rather

Secelean Rodica Nina

Distribuie acest articol Oficial Media