Mireasa mortului – regia Cornel Gheorghiță. Un film pe care vrei să-l revezi

”Mireasa mortului” vine cu ceva ce nu au de regulă filmele românești. Deși este ”neaoș” romanesc prin poveste, prin tema principală, filmul nu te lasă să bei o gură de apă. Și vă spune unul care caută motive să iasă o dată …de două ori din sală la orice film. De astă dată n-am putut nici măcar să întorc capul.

Mireasa mortului – regia Cornel Gheorghiță

100 de minute, în regia lui Cornel Gheorghiță, care este și unul dintre cei trei scenariști și, de asemenea, producătorul filmului. ”Mireasa mortului” poate părea macabru dar vă asigurăm că nu este un film horror, nici un romance cu lacrimi. Este o drama după care te incearcă foarte multe întrebări, are secvențe de un comic de situații și de personaje la care nu poți să nu râzi în hohote de câteva ori.

Martin –Duncan Talhouet- este un fotograf care își lasă iubita în Franța ca să vină să fotografieze pentru filmul lui Jacques –Nicolas Luboz-. Aici are parte de acțiune din plin încercând să surprindă în obiectiv nașterea, căsătoria și moartea, ca obiceiuri la români. Folcloristii numesc astăzi obiceiuri traditionale tot ce are legătură cu nasterea, căsătoria și moartea, obiceiuri sau rituri de trecere. In general, nunta, prin desfăsurarea ei amplă și caracterul sărbătoresc si de mare veselie, atrage cea mai mare si cea mai activă participare a comunității.

Filmul debutează cu nașterea unde pe lângă părinti apar și nașii. Mai târziu aveam să aflăm de la o vrăjitoatre că atunci cand copilul moare nebotezat trebuie să i se scoată inima ca să nu se transforme în moroi. Românii au împrumutat cuvantul “mora” din sârbeste, unde trebuie să fi avut același ințeles la noi ca si la sârbi, adică acela de duh necurat care vine în timpul noptii de se pune pe pieptul omului, îl apasă și caută să-l înabușe. Și dacă ”moroi” este un cuvânt de origine sârbească nu este de mirare că îl găsim în filmele lui Emir Kusturica.

Primul gând la ieșirea din sală a fost ”Pisica alba, pisica neagră” o comedie romantică din 1998 regizată de Emir Kusturica. Filmul a câștigat Leul de argint pentru cea mai buna regie la Festivalul de Film de la Veneția și mă gândeam câte trofee ar putea primi ”Mireasa Mortului” regizat de Cornel Gheorghiță, un film care mi s-a părut cu mult mai bun decât ”Pisica alba, pisica neagră” al lui Kusturica.

Trioului Martin, Irina, Florin

În ”Mireasa mortului” nu găsești grotescul la fiecare secundă, ci o poveste captivantă de iubire. Găsești dorința de liniște și de mai bine în ciuda unor superstiții de multe ori exagerate. Întâlnești puritatea și naturalețea în Irina, personajul principal feminin, interpretat extraordinar de Manue Fleytoux.

Revenind la poveste, Jacques este forțat să surprindă și moartea dar din ”păcate” nu prea mai murea nimeni prin sat așa că trebuie să vedem ce soluții va găsi ”documentaristul” pentru a-și finaliza proiectul. Asta oferă filmului o mare parte din suspans, alături de secvențele care îl prezintă pe Florin – Tache Florescu- și care creează privitorului întrebări și stare de mister. Florin este un om puternic cu un aer de lider răzvrătit pe care trebuie să-l urmărești pe apucate, la vânătoare, prin păduri, dispărând pe motorul său, pe ulițe. Interpretat de Contantin Florescu, personajul debutează ca băiat rău, lipsit de superstiții și ca fiind principalul adversar al lui Martin. Oare cine va fi cu adevărat omul rău, oare suntem sortiți să trăim ceea ce gândim?

Să fie oare superstiția și crezul cele care dictează Calea

”Păi nu e un miracol viața? Nu e nașterea unui copil un miracol? Răsăriturile și apusurile nu sunt mici miracole? Natura din jurul nostru, cum funcționează totul, nu sunt miracole? Iar dragostea e un miracol, și e parte a vieții oricui, laolaltă cu toate situațiile posibile și imposibile care i se întâmplă cuiva.” spunea  Emir Kusturica, într-un interviu de curând.

Dar moartea? Ce este moartea, cum și când, sunt întrebări pe care ți le pui după ce vezi ”Mireasa mortului”, filmul lui Cornel Gheorgiță, regizorul cu care am stat de vorbă la premiera care a avut loc la Cinema Independenta. Să fie oare superstiția și crezul cele care dictează Calea, să fie gândul cel care oferă concretul? Cine este rău și cine este bun, o imagine cât un film pe final, secvența trioului Martin, Irina, Florin, cu care tu ca spectator vei pleca acasă.

O întâmplare cu blesteme și superstiții este legată de filmul Borat. Locuitorii din satul Glod deveneau faimoşi după ce în 2005 jucaseră, la ei acasă, în filmul Borat, alături de actorul englez Sacha Baron Cohen. Sătenii din Glod acuză actorul că i-a înșelat, că nu i-a plătit, că le-a stricat imaginea. În conexiune oarecum cu acestea, sau nu, actorul Sacha Baron Cohen a fost bătut pe o stradă din New York de un trecător caruia a încercat să-i facă o farsă. “The Sun” relata că “Borat” ar fi abordat un new-yorkez şi l-a întrebat daca îi poate cumpăra hainele pentru că îi plac foarte mult şi ar vrea să facă sex cu ele. Cel agăţat s-a revoltat şi i-a dat câţiva pumni. La curent cu evenimentul, ţiganii din Glod susţineau că artistul a fost atins de blestem şi o să aibă şi alte probleme.

Iată realitatea de după un film  -Borat-, și iată filmul unei realități, ”Mireasa mortului”, unde avem parte de un film în film –acceptați grafia voită- care te poartă prin tradiții ciudate, vrăji, blesteme, superstiții. Lăsăm privitorului curiozitatea de a descoperi dacă blestemele îi ajung pe protagoniști și daca da, pe care dintre ei.

Din distribuție mai fac parte: Lorena-Andrada Zăbrăuțanu, Mihai Sandu Gruia, Ion Sapdaru, Ioana Crăciunescu, Victor Apetrei.

Cornel Gheorgiță și Constantin Florescu – dialoguri neîntâmplătoare

Cristi Ioradche: Tache, începi dur însă în finalul filmului dai dovadă de mare empatie.

C.F.: Așa a fost discuția mea cu regizorul, plecăm de la un fel de macho local și care evoluează spre un dramatism final.

C.I. Avea doza aceea de afect acolo în el –Florin- , el termină de fapt ca personajul bun.

C.F.: Cumva da, pentru că el este cel care încearcă până la urmă să facă un gest, îl salvează pe rivalul lui din foc, dacă ai văzut el continuă să trăiască, dar nu își mai poate salva iubita și e un moment dramatic.

C.I.: Ceilalți poate nu au dat dovadă de atâta empatie și atâta implicare sufletească, emoțională, tu apari ca băiatul rău, așa debutezi și termini tocmai invers, ca băiatul bun, deși nu te închini icoanelor, nu te duci la parastasuri , apari numai ca un razvrătit.

C.F.: Florin nu e un răzvrătit, răzvrătit sunt eu însumi, rolul cumva e construit din discuția mea cu regizorul Cornel Gheorghiță și ne-a plăcut amândurora, pentru că el aduce un echilibru. Acum aș putea să dau din casă. Sunt foarte multe secvențe care au fost scoase din film datorită faptului că economia montajului cerea asta. Povestea era un pic mai dezvoltată, povestea personajului pe care îl joc eu, dar după ce am văzut montajul final am zis, da, ai dreptate Cornel, așa trebuie făcut. Și nu am nici un fel de frustrare că nu e mai bine dezvoltat în balansul filmului ceea ce am făcut și mă bucur foarte tare că am putut să fiu parte din film.

C.I.: Și noi ne-am bucurat și asta vorbeam și înainte cu câteva persoane; dacă ar fi apărut pe ecrane sub oricare producție -să zicem de la Hollywood-, american să fie, ar fi fost un film care făcea ”ravagii” în cinematografe. La noi nu știu de ce nu se promovează.

C.F.: Nu, nu neapărat. Filmele care sunt în industria hollywoodiană sunt filme create pentru succes și financiar si pentru glorie etc. Au un anumit tipic. Ele se supun unor criterii care sunt criterii de marketing. Filmele de autor așa cum e acesta, se supune unei obsesii personale, unei obsesii culturale și unei credințe că filmul este și mult altceva decât o distracție.

Corneliu Gheorghiță: Vreau să vă spun că cel mai important pentru mine a fost rolul Irinei. Acela a fost cel mai greu și am avut noroc că am reușit să dau de o fată, de o ființă care nici măcar nu e actriță, e regizoare. Ea mi-a fost studentă și am văzut-o jucând într-un film de scurt metraj și am zis gata, asta e. Și e atât de bună, ceea ce mi se întâmplă atât de rar, nu mi-a ratat o dublă. Nu mi s-a întâmplat așa ceva până acum. E un fenomen.

C.I. Cine s-a ocupat de promovarea în țară?

C.G. Eu. Eu  și cu un prieten, pentru că nu mai avem bani, statul ne-a dat suficient cât a considerat el, în fine eu sunt principalul responsabil.

C.I. Filmul este atât de bun, ar merita un pic de promovare, este unul dintre cele mai tari filme românesti pe care le-am văzut în ultima vreme. Mi-a plăcut că deși vorbiți despre obiceiuri, tradiții, suflet și credință, cîteva personaje nu sunt atinse, le putem numi atei. Aveți și cîteva personaje care nu fac parte din tema filmului, care n-au nicio treabă cu ce se întâmplă…

C.G.: Da, dar așa e lumea, este ca în viață.

C.I.: …cum ar fi cei trei de la masă, ei nu au nici o treabă nici cu morții, nici cu viii.

C.F. : E vocea comunității.

C.G. Este corul grec, cum se învață la teatru.

C.I. … și Florin, care nu se închină la nicio icoană, un răzvrătit…

C.F.  Nu întrebi de rolul ursului. Îți spun o poveste cu ursul acuma, poveste e a mea, filmam la Soveja, într-o după amiază cu soare, frumos și era vară și-l întreb pe Cornel care e născut acolo,  sau bunicul lui e născut acolo, aveam undița la mine și îi spun pot să ma duc să pescuiesc un pic pe râu, pe aici și zice da. Și ies pe râu la pescuit. Și văd doi pui de urs la nici 40 m de mine și am înghețat de nu am mai putut să respir. A apărut și ursoaica, s-a uitat la mine, nu pot să spun prin ce-am trecut, și a plecat mai departe. Pe urmă ursul acesta m-a urmărit și  ca un laitmotiv, animalul totemic din film ca și păunul dealtfel, și foarte interesant că toate au legătură.

C.G. Nu m-a întrebat nimeni de păun și era partea cea mai căutată. Deci, păunul mi s-a părut, el pentru mine funcționează când e lumină și se duce femela își înfoaiază coada, are ochii aceia de păun, nu știu dacă ați văzut, el tremură, face așa ca niște vibrații și e un fel de legătură între lumină și seducție. În plus mi se pare extrem de provocator și puternic acel strigăt de păun.

C.I. Era întrebarea care urma, în momentul în care Irina stătea față în față cu păunul și comunica, ea, pentru faptul că din simțurile obiectiv concrete ii lipsea unul, atunci câștigase un altul intrând în comunicare pe zona de lumină cum spuneți dumneavoastră.

C.G. Da, exact. E una din componentele handicapurilor anumitor persoane…

Vezi și Cinemagia: Mireasa mortului, regia Cornel Gheorghiță

Citește și:

INTERVIU TACHE FLORESCU- ”Artiștii nu prea au o legătură pământeană foarte clară”

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media