O poveste de pomină despre prima cale ferată din Transilvania

Era prin 1866, toamna, cu nopţi cu brumă şi burniţări, când austriecii s-au gândit la construcţia primei căi ferate care să lege oraşele Alba Iulia de Arad.

Deva la acea vreme era un centru urban, iar Simeria nu exista, decât nişte sătuleţe, cum ar fi Săuleştiul, Simeria Veche şi Biscaria.

Populaţia Devei s-a împotrivit unei astfel de construcţii, deoarece trebuia amplasată şi o colonie de constructori în apropierea acestora, care să cuprindă locuinţele şi atelierele. Însă constructorii ce erau formaţi din nemţi, cehi, maghiari şi slovaci nu s-au lăsat înduplecaţi de cetăţenii Devei şi şi-au ridicat nişte barăci de lemn, nişte locuinţe improvizate , şi în acest fel au ridicat “Colonia Mică”, la marginea celor trei sate.

În acest timp la Viena lua fiinţă „Societatea Primei Căi Ferate din Transilvania”; Simeria fiind programată ca un mare nod de cale ferată, care să lege Transilvania, Banatul şi Valea Jiului. S-a început construcţia clădirii gării, au fost aduse vagoane şi locomotive, fiind nevoie şi de o remiză, o magazine de scule şi de mărfuri. Au început să apară prăvălii mixte, măcelării, cizmării, dar şi prima crâşmă, iar în una dintre încăperile gării a fost înfiinţat primul birou poştal.

Ţinta principal a acestei construcţii era legată de Bazinul Carbonifer Valea Jiului, iar Alba Iulia era o poartă deschisă spe moţii din Apuseni , şi spe agricultura de pe Valea Mureşului. În 1867s-a început montarea de traverse şi de şine, pentru ca un an mai târziu, pe 21 august 1868, la ora 9.00, din bătrâna cetate a Aradului a pornit spre Deva primul tren, remorcat de locomotiva cu numărul 17 şi numele de „MAROS – PORTA”, condusă de mecanicul Marton Grosz, însoţit de fochistul Francisc Marx.

Calea ferată fiind finalizată până la Alba Iulia, data de 22 decembrie 1868 v-a rămâne definitiv înscrisă în istoria feroviară naţională drept ziua naşterii primei căi ferate din Transilvania şi momentul în care trenul său inaugural, remorcat de locomotiva ce purta numărul 8 şi numele „RADNA”, a parcurs integral cei 211 kilometri care separau oraşele Arad şi Alba Iulia.

Calea ferată Arad-Alba Iulia a fost exploatată în general de companii private .

Acum era nevoie de bani, şi de bani mulţi, altfel că trebuiau atrase băncile, pentru extinderea căii ferate spre Braşov, şi spre Bazinul Carbonifer Valea Jiului. A fost aleasă Credittanstallt din Viena, iar capitalul pus la bătaie era 141 000 florini.  De construcţia căi ferate din Transilvania urma să se ocupe „Societatea anonimă de mine şi furnale din Braşov”. Linia ferată urma sa plece de la Arad, iar la final să ajungă la Braşov.

Trebuiau construite staţii de cale ferată, poduri, viaducte, dar şi clădirile adiacente acestor staţii, magazii, remize de locomotive, ateliere de reparaţii. În acest fel aşezările aflate în jurul acestora începeau să crească şi să se dezvolte.

Aşa s-a întâmplat şi cu nodul de cale ferată de la Simeria, care la început era o colonie, dezvoltarea acesteia continuând, astfel că în 1870 au fost  inaugurate şaisprezece noi clădiri, construite din cărămidă nearsă, şi alte două construcţii cu etaj, în care urmau să locuiască inginerii şi funcţionarii din noul complex feroviar.

Simeria a cunoscu o dezvoltare rapidă devenind un important punct de tranzit atât pentru mărfuri cât şi pentru pasageri. S-a început construcţia căii ferate de legătură cu Petroşaniul, Calea ferată fiind inaugurată la 28 august 1870, oraşul a crescut între timp, fiind nevoie de instituţii de învăţământ. Aşa a apărut prima şcoală în care învăţau 86 elevi, şi în scurt timp alte 16 clădiri cu etaj au apărut , iar “Colonia Mică” a devenit,…..”Colonia Mare”.

În 30 decembrie 1891 a avut loc desprinderea de comuna Biscaria şi naşterea efectivă a Simeriei. În 1888 i-a fiinnţă prima filial a Societăţii de Cruce Roşie şi un dispensar ce în 1911 e transformat în Spitalul CFR, existent şi în ziua de azi.

La sfârşitul secolului al XIX-lea  a fost demolată vechea gară, iar în toamna lui 1901 a apărut noua clădire, existent şi azi ce este patrimoniu naţional şi cultural datorită arhitecturii ce o are.

Oraşul s-a dezvoltat continuu, apărând Atelierele CFR, Asociaţia Sportivă Feroviară, s-a născut prima echipă de fotbal din localitate, a fost introdus iluminatul public cu lămpi electrice, şi au urmat ani istoric. Astfel că ziua de 20 septembrie 1920 rămâne un reper în istorie, deoarece linia magistrală Arad-Alba Iulia, împreună cu cea  secundară Simeria-Petroşani şi întregul lor patrimoniu au fost înregistrate în Cartea Funciară Cluj, ca proprietăţi ale statului român, exploatarea lor fiind preluată de Direcţia Generală a Căilor Ferate Române încă din prima zi a anului 1919.

În 1952 Simeria devine oraş, calea ferată cunoscând o mare evoluţie, trecerea la două fire de circulaţie, automatizare, sistem de telefonie, şi în cele din urmă electrificare, iar în prezent se lucrează la magistrala Arad-Bucureşti pentru a deveini  una de mare viteză.

Citește și:

La Herculane, pe urmele împărătesei Sissi

Băile Herculane, din judeţul Caraş Severin, care erau cândva recunoscute în toată Europa, căutate de regi şi împăraţi, erau numite Perla Europei. Printre cei care i-au trecut pragul staţiunii putem aminti More…

Stejarel Ionescu

Jurnalist, scriitor, editor, terapeut

Distribuie acest articol Oficial Media