OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV- Iubirea şi sexualitatea

Conferinţa din 08.02.1971 (Toulouse)

Întrebare: “Maestre, vreţi să ne spuneţi diferenţa pe care o faceţi între iubire şi sexualitate şi cum putem folosi sexualitatea în viaţa spirituală?”.

La prima vedere este dificil să separi sexualitatea de iubire. Dacă rămâne în planul fizic, ele aproape că se confundă. Sexualitatea este o tendinţă naturală. Instictul sexual îi împinge pe animale şi pe oameni să se reproducă şi natura este aceea care aranjează astfel lucrurile pentru ca speciile să nu dispară. Dar în sexualitate nu există nici un fel de iubire. Iubirea este o forţă care vine de foarte sus, în timp ce sexualitatea… Evident, este şi ea o energie ce vine de foarte sus, este o energie divină, dar coborând în fiinţa umană, ea este influenţată de ceea ce reprezintă fiecare om, şi dacă el se comportă ca un animal, această energie nu se mai manifestă ca o energie divină.

Totul vine de la Dumnezeu şi tot ceea ce se manifestă în om ca energie este, la origini, o energie divină; dar această energie produce efecte diferite în funcţie de conducătorul prin care ea se manifestă. O putem compara cu electricitatea. Electricitatea este o energie a cărei natură o ignorăm, dar dacă trece printr-o lampă, ea devine lumină şi cu toate acestea electricitatea nu este lumină. Trecând printr-un reşou, ea devine căldură; trecând printr-un magnet, devine magnetism; trecând printr-un ventilator, devine mişcare. În acelaşi fel, există o forţă cosmică originală, care ia un aspect sau altul în funcţie de organul prin care trece. Când este vorba despre creier, devine inteligenţă, raţionament; când este plexul solar sau centrul Hara, ea devine senzaţie sau sentiment; când ea trece prin sistemul muscular, devine mişcare; când, în sfârşit, trece prin organele genitale, ea devine atracţie pentru celălalt sex. Este întotdeauna aceeaşi energie, dar ea se transformă în funcţie de mediul pe care îl străbate.

Energia sexuală vine de foarte sus, dar trecând prin organele genitale, ea produce senzaţii, o excitare, o dorinţă de apropiere şi se poate ca în aceste manifestări să nu existe nici un pic de iubire, ca la animale; în anumite perioade ale anului, ele se împerechează, dar o fac din iubire? Deseori, se sfâşie şi femela mănâncă masculul, cum se întâmplă în cazul unor insecte, păianjeni, sau la călugariţe. Este iubire? Nu, este pură sexualitate. Iubirea începe atunci când aceste energii ating şi alţi centri: inimă, creier, suflet şi spirit. În acel moment, această atracţie, această dorinţă pe care o avem, de a ne apropia de cineva, devine luminoasă, iluminată în gânduri, de idei, de un gust estetic; nu mai este doar o satisfacţie pur egoistă în care nu ţinem deloc cont de partener.

Dacă vreţi, iubirea este sexualitate, dar una lărgită, luminată, transformată. Şi plecând de aici, există atâtea grade şi manifestări încât nu le putem, nici măcar, enumera şi clasa. De exemplu, se întâmplă ca un bărbat să iubească o tânără frumoasă, dar fără să fie atât de atras fizic de ea: el doreşte, mai ales, să o vadă fericită, sănătoasă, instruită, bogată, bine plasată în societate etc… Cum să explicăm toate acestea? Nu prea este sexualitate; este, deci, un grad superior. Dar trebuie să existe, totuşi, şi ceva sexualitate în această iubire fiindcă ne putem întreba: “De ce acest bărbat nu s-a ataşat de o altă persoană, de o femeie în vârstă şi urâtă, sau de un alt bărbat? Da, dacă analizăm, descoperim, cel puţin, un grad scăzut de sexualitate.

Sexualitatea posedă, deci, grade, şi atunci când gradele superioare, ale acestei forţe cosmice, vin să vă invadeze, comunicaţi cu regiunile celeste, în loc să vă satisfaceţi numai câteva senzaţii fizice şi primitive, asemenea unora care, de îndată ce dorinţa li s-a potolit, se resping, se părăsesc sau chiar încep să se bată. Ceea ce contează pentru ei este, numai, să se descarce, să se calmeze, să se uşureze, iar dacă după un timp această energie se acumulează, din nou, în fiinţa lor, ei redevin surâzători şi tandri. Sunt calcule, stratageme pe care le-a găsit omul pentru satisfacerea propriei animalităţi.
Iubirea şi sexualitatea nu trebuie, deci, confundată. Este normal să avem nevoi, dorinţe, mai ales atunci când suntem tineri. Natura, care a prevăzut totul, a considerat că era un lucru necesar pentru propagarea speciei. Dacă bărbatul şi femeia rămâneau reci, unul în faţa celuilalt, dacă ar fi fost lipsiţi de aceste impulsuri şi instincte, ar fi fost sfârşitul omenirii. Natura este, deci, aceea care le împinge pe creaturi să se apropie fizic, dar iubirea înseamnă altceva.
De câte ori, fraţi şi surori, vin să mă întrebe dacă eu consider că se pot căsători!… Dar în acel moment pun şi eu anumite întrebări ca să-şi dea seama dacă această problemă este bine clarificată în mintea lor. Eu îi întreb: “Cum vă iubiţi? Simţiţi numai o atracţie fizică, sau vă iubiţi pentru sensibilitatea voastră, pentru felul vostru de a trăi emoţiile? Apoi aveţi, deopotrivă, vreo atracţie intelectuală? Vă apreciaţi mutual felul vostru de a gândi şi a vedea lucrurile? Numai dacă sunteţi în armonie în aceste trei lumi căsătoria voastră va fi ideală. Fiindcă fiecare, dintre aceste trei domenii, îşi are particularităţile sale, natura sa”.

 

Atracţia fizică nu durează, deseori, multă vreme; după puţin timp, vă simţiţi satisfăcuţi şi chiar dezgustaţi. În vreme ce, celelalte două domenii sunt mai stabile. Dacă nu sunteţi de acord în domeniul sentimentelor şi al ideilor, chiar dacă în domeniul fizic sunt îndrăgostiţi nebuneşte, după o vreme vă veţi înfrunta. Atunci când senzualitatea începe să se calmeze, când sunteţi satisfăcuţi, când aţi văzut şi aţi gustat totul, atunci apar din ce în ce mai mult ideile şi tendinţele profunde, şi astfel începeţi să vă înfruntaţi, să discutaţi, până când, uneori, ajungeţi să vă ucideţi reciproc.
Atenţie, tineretul nu se gândeşte niciodată suficient la aceste lucruri. Din moment ce un băiat şi o fată se simt atraşi fizic, îşi închipuie că este de ajuns; ei nu iau în consideraţie celelalte două domenii pentru a vedea dacă se înţeleg şi astfel neglijează această problemă, apar, apoi, inconvenientele, chiar prăpăstiile, şi lucrurile sfârşesc prost… De câte ori nu am constatat-o! Iar uneori există contrariul. Există oameni care nu au unul pentru celălalt nici o atracţie fizică, nu se pot, nici măcar, suporta… Dar iată că au aceleaşi idei, aceleaşi tendinţe, aceeaşi filozofie, şi este formidabil! Ei încep să se viziteze, apoi ajung să se admire şi să se iubească atât de mult încât, chiar şi în planul fizic, sfârşesc prin a se găsi foarte seducători. Ideile sunt foarte importante; iată ceea ce trebuie să înţeleagă tinerele şi tinerii, altminteri ei riscă să se despartă foarte repede. Iubirea, la prima vedere, nu este suficientă. Este necesară o înţelegere în cele trei lumi: fizică, afectivă şi intelectuală.

Ştiţi cum se întâmplă toate acestea la turci sau chiar şi la alte popoare… Adesea, în trecut, tinerii se căsătoreau fără, măcar, să se fi cunoscut vreodată. Părinţii, sau chiar suveranul statului, îi căsătoreau, fără ca ei să se fi văzut sau cunoscut. În aceste condiţii apăreau, deseori, surprize. Când o femeie se vedea măritată cu un cocoşat, cu un chior, cu un olog; sau invers, primele zile erau îngrozitoare, dar după o vreme ei îşi descopereau, încet-încet, tot felul de calităţi şi se iubeau, era formidabil! În timp ce astăzi, ei se aleg împotriva curentului şi se căsătoresc împotriva voinţei părinţilor, împotriva tuturor, şi după puţin timp se despart, cu toate că ei înşişi s-au ales. Cum să explicăm toate aceste fenomene? Nu le putem explica numai prin sexualitate, prin erotism sau cum încearcă sexologii să o facă. De altfel, ei nu ştiu de ce, la ora actuală, există din nou atât de mulţi homosexuali… În sfârşit, reţineţi că înainte de căsătorie trebuie să vă studiaţi bine pentru a vedea dacă vă înţelegeţi bine în domeniile estetice, afectiv, filozofic, şi abia apoi să vă gândiţi la domeniul fizic, altfel vă asumaţi mari riscuri.(…)

Toţi aceia care au studiat problema sexualităţii, filologi, psihiatri, sexologi, nu au descoperit niciodată ceea ce se petrece în domeniul subtil, eteric şi fluidic în timpul actului sexual.

Ei ştiu că se produc excitaţii, tensiuni, emisii, pe care le-au şi clasificat. Dar ceea ce ei nu ştiu, este că în primul caz, acela al unei sexualităţi pur fizice, biologice, egoiste, se produc tot felul de erupţii vulcanice ce se manifestă prin forme grosiere, prin emanaţii foarte dense însoţite de culori închise şi amestecate în care predomină roşul, dar un roşu murdar; toate aceste emanaţii navălesc în pământ unde creaturi întunecoase le aşteaptă pentru a se hrăni cu ele şi a se desfăta cu aceste energii vitale. Sunt creaturi puţin evoluate care se hrănesc, adesea, lângă îndrăgostiţi. Da, fiindcă îndrăgostiţii dau şi ei, deopotrivă, banchete.
În trecut, se întâmpla ca după o căsătorie sau o victorie, regii şi prinţii să dea serbări publice ce durau trei, patru, cinci zile şi chiar o săptămână. Atunci, toţi cerşetorii, vagabonzii, nevoiaşii veneau să se ospăteze fiindcă există ceva şi pentru ei. Acelaşi fenomen se repetă, dar sub o altă formă, pe care, iar, ştiinţa nu a descoperit-o încă. Atunci când bărbatul şi femeia fac schimburi ei dau, la răndul lor, un banchet, iar acesta este public în faţa multor altor creaturi. Chiar dacă aceasta se face în secret, alţi vizitatori vin să se desfete, şi adesea ei absorb totul, fiindcă în aceste efuziuni nu au existat decât foarte puţine elemente pentru suflet, pentru spirit, pentru latura divină. Din acest motiv, schimburile făcute de îndrăgostiţi le aduc rareori, acestora, mari beneficii; dimpotrivă, dacă ei continuă, multă vreme, în acest fel, cei din jur observă că ei se secătuiesc: în privirea lor, în culoarea feţei, în mişcările şi felul lor de a fi apare ceva ce nu mai este la fel de viu şi luminos. Deoarece iubirea lor a fost prea inferioare şi ei au permis creaturilor întunecoase să pătrundă, în loc să invite Îngerii, Arhanghelii şi toate Spiritele Luminoase care au şi ele nevoie să se hrănească.
Atunci când un mag îndeplineşte un ritual, el începe prin a trasa în jurul său un cerc pentru a se proteja, iar spiritele care se găsesc în jurul său, care ameninţă, care vor să îi facă rău, să îl lovească, nu pot pătrunde, fiindcă, în acest cerc, el se află la adăpost, ca într-o fortăreaţă. Iată ceea ce nu s-a spus niciodată oamenilor! Ei nu au fost niciodată învăţaţi cum să se apere şi aceasta m-a determinat să rostesc într-o zi o frază foarte îndrăzneaţă.

Da, am spus că iubirea inferioară a oamenilor stă la baza a tot ceea ce se întâmplă rău în lume; dacă mai există, încă, războaie, boli, nenorociri, este din cauza acelora care fac dragoste în mod nesocotit, asemenea animalelor, într-o manieră prostească, dezgustătoare, infernală. Ei oferă astfel materiale tuturor spiritelor care fac rău omenirii, le întăresc, le hrănesc, le stimulează. Dacă bărbaţii şi femeile ar şti toate acestea, ar fi atât de trişti, de nefericiţi şi scârbiţi de ceea ce fac, încât ar încerca să înveţe cum să iubească pentru ca Împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea Sa să coboare pe pământ. Ei ar înţelege că spiritualizarea iubirii este condiţia venirii Împărăţiei lui Dumnezeu. De aceea această problemă a iubirii este atât de importantă.(…)

 

Este păcat că atunci când se vorbeşte despre iubire, oamenii se gândesc imediat la iubirea fizică, la iubirea trupească. Nu, eu când vorbesc despre iubire, mă gândesc la o altă iubire, la iubirea spirituală; eu nu caut iubirea fizică, ea nu mă interesează deoarece eu înţeleg altfel iubirea, şi aici trebuie să explic pentru a nu exista neînţelegeri.
Iubirea este un schimb, iar schimburile nu există numai în planul fizic. Două fiinţe pot face schimburi la distanţă, prin intermediul privirilor, al gândului, al cuvântului, fără a se îmbrăţişa, fără a se atinge. Nu este necesar nici să faceţi schimburi numai cu oamenii, deseori urâţi, ciudaţi, bolnăvicioşi şi întunecaţi. Puteţi face schimburi şi cu creaturile celeste, cu fiinţe frumoase, pure, luminoase şi în acel moment vă împliniţi. Evident, dacă înţelegeţi însă iubirea aşa cum este înţeleasă de toată lumea, nu este un lucru grozav.
Atunci când vă vorbesc despre iubire, mă gândesc la acea iubire care este însăşi viaţa, este lumina, este frumuseţea, este un schimb cu creaturile divine. La această iubire mă gândesc zi şi noapte, şi de la ea primesc binecuvântări. Dacă m-aş fi gândit la cealaltă iubire, aş fi fost şi eu obligat să o practic. Pentru că gândul conduce la faptă. Gândiţi-vă la un lucru, şi curând nu veţi mai putea scăpa de el. Ca acela care se gândeste cum să bage mâna în buzunarul cuiva: într-o zi, chiar fără să dorească, va băga mâna în buzunarul cuiva, şi iatăl devenind hoţ de buzunare. La fel, dacă vă gândiţi să îmbrăţişaţi pe cineva, într-o zi veţi fi uimiţi să vedeţi că sunteţi pe cale să faceţi acel lucru cu adevărat.

Nu trebuie să vă gândiţi la lucruri pe care le veţi regreta atunci când se vor realiza. Fiindcă ele se vor împlini, iată ce mai trebuie să vă mai explic pentru ca să înţelegeţi. Nimeni nu poate fi mai puternic decât legile naturii. Dacă aveţi anumite gânduri, mai devreme sau mai târziu, veţi fi obligaţi să le executaţi. Având alte gânduri, şi ele se vor realiza la rândul lor, dar într-un alt mod. De exemplu, în loc să ne dorim să îmbrăţişăm un bărbat sau o femeie, de ce nu ne dorim să îmbrăţişăm soarele? Nu există nici un pericol în acel moment, pentru că el este foarte departe.

 

Vedeţi, există iubire şi iubire. Dar această filozofie este atât de departe de oameni încât aceştia o vor considera ca pe o nebunie. Ei vor spune: “Ce? Să iubeşti soarele în loc să iubeşti un bărbat sau o femeie? Este o nebunie!”. Nu, ei sunt cei neştiutori. Ei nu ştiu că iubirea este răspândită peste tot în atmosferă, în oceane, în râuri, pe munţi, pe stânci, în iarbă, în flori, în arbori, pe pământ şi mai ales în soare. Iubirea este o energie cosmică de o abundenţă şi de o diversitate nemaipomenite. Dar pentru că oamenii nu ştiu acest lucru, ei caută numai câteva picături de rouă depuse undeva în corpul fizic. Este însă mizerabil, sărăcăcios, şi toate nefericirile vin de aici. În timp ce Iniţiaţii au descoperit că iubirea este revărsată peste tot în profunzime şi că, dezvoltând în ei anumite aparate foarte subtile, omul reuşeşte să o capteze.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Citeste mai multe pe portalspiritual.com

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media