Orgoliul sau importanţa de sine

Observăm cu tristeţe mulţimea de fiinţe adormite spiritual, rătăcind în ignoranţă, prinse în plasa implicărilor lumeşti şi devenind din ce în ce mai înlănţuite de aceasta. Ataşamentul faţă de corp, prin dorinţele sale, privit şi considerat ca a fi totul, încătuşează fiinţa, înrobind-o în mirajul iluziei.

Alergând după lucruri efemere, pierdem esenţa etapelor ascensiunii spirituale: cunoaşterea propriului Sine.

A deveni conştient de Sinele tău înseamnă a deveni conştient de natura sa esenţială, strălucind tainic în propria fiinţă, scânteie a aceluiaşi Foc Divin Suprem. Există o cale de reântoarcere către originea noastră divină. Regăsirea spiritului individual poate fi câştigată acum şi aici, în timpul acestei vieţi pe pământ, în timpul activităţilor noastre zilnice, dacă ne eliberăm din înlănţuirea implicărilor şi ataşamentelor noastre.

Înţelegând că detaşarea este unicul lucru care contează pe drumul cunoaşterii, căutătorul spiritual ştie cât este de eficient şi de inteligent să se folosească de lumea exterioară, acolo unde sălăşuiesc micuţii tirani meschini.

Cea mai eficientă strategie este arta stalkingului. Prin intermediul acestei tactici, ajungem să nu mai acordăm importanţă orgoliului. El figurează drept activitatea care consumă cea mai mare cantitate de energie, de unde şi efortul susţinut de a-l eradica.

Ce ne moleşeşte cel mai mult, dacă nu sentimentul că suntem nedreptaţiţi sau judecaţi greşit? Ne măcinăm mereu la gândul că am fost jigniţi.

Ce îl face pe om să se transforme într-un tiran?  Obsesia de a-şi dori să manipuleze ceea ce îi este cunoscut.

Nimic nu poate căli şi disciplina mai bine spiritul unui aspirant spiritual, decât provocarea de a înfrunta oameni imposibil de suportat, care deţin puterea.

Cine sunt micuţii tirani?  Sunt prieteni preţioşi, deoarece prin aceste comportări, ei ne ajută să învăţăm detaşarea. Sunt unii care deţin puterea de viaţă şi de moarte:

• cei care ne sâcâie necontenit, distrăgându-ne atenţia de la lucrurile esenţiale; cei care îi persecută pe cei din jur şi le fac mizerii, fără a provoca moartea cuiva.
• cei care sâcâie şi exaspersează fără nici o finalitate, gratuit; cei care chinuie cu brutalitate şi violenţă fizică sau verbală.
• cei care creează, cu şiretenie, o stare insuportabilă de nelinişte; cei care oprimă cu tristeţe.
• cei care chinuie, stârnind furia.
• cei care agasează până la plictiseală şi apoi înfurie.

Pentru a-i ţine piept celui mai micuţ tiran , sunt necesare anumite însuşiri, care ţin de starea intimă a aspirantului spiritual: stăpânirea de sine şi disciplina. Împletirea acestor sentimente absolut indinspensabile cu răbdare, alegerea momentului potrivit şi voinţă, sunt însuşiri specifice aspirantului, care îşi asumă efortul de a se debarasa de orice importanţă de sine.

Aspirantul înţelege să se elibereze de provocarea orgoliului. Ceea ce îl ajută să-şi ţină orgoliul în frâu este un adevăr incontestabil: realitatea există prin interpretarea pe care i-o dăm noi. Admiterea acestui adevăr constituie avantajul hotărâtor. A învinge înseamnă a ne gândi la acest adevăr simplu: micuţii tirani se iau prea mult în serios, în timp ce căutătorii de adevăr nu o fac.

Eroarea pe care o face frecvent omul de condiţie spirituală obişnuită  în confruntarea cu tiranuleste că îl ia în serios. El acordă prea mare importanţă stărilor şi simţămintelor proprii, ca şi celor ale tiranului.

Dacă reuşeşti să îţi păstrezi starea de armonie interioară când cineva te calcă în picioare, înseamnă că nu eşti stăpân pe tine.

Nu trebuie să te laşi copleşit de propria-ţi soartă; trebuie să-i găseşti tiranului punctele forte, cum ar fi violenţa cu ajutorul căreia acesta âi terorizează pe cei din jur. Anihilându-i violenţa, îl reduci la neputinţă. Găsindu-i punctele slabe, îl determini să se facă ridicol în faţa unor martori importanţi, dar te retragi repede, nedându-i timp să riposteze sau să te pedepsească. Astfel, îl scoţi din minţi, îl aduci la limita răbdării, ori pur şi simplu nu îl bagi în seamă, sau te foloseşti de ciudăţeniile lui de comportament. Aşa te poţi folosi de tiranul tău, pentru a scăpa de balastul pe care îl reprezintă orgoliul. Dacă cineva îi face, pentru început, jocul unui tiran, acţionând la mânie, fără a face apel la control şi disciplină, sau uitând a fi răbdător, nu înseamnă că este înfrânt; el îşi poate replia , în scurt timp, forţele, şi o poate lua de la început.

A fi înfrânt înseamnă a trece pentru totdeauna în tabăra micului tiran.

Stejărel Ionescu

Stejarel Ionescu

Jurnalist, scriitor, editor, terapeut

Distribuie acest articol Oficial Media