Principala noastră energie trebuie să fie îndreptată către Dumnezeu, nu către obiectul la care ne închinăm

”Corpul nostru fizic este o energie de legătură. Conștiința noastră este tot energie care nu are o structură rigidă. Sentimentele noastre sunt tot energie. Foarte multe lucruri depind de direcția și modul în care se realizează energia.

Prima dintre cele Zece porunci postulează unitatea cu Dumnezeu. Acest lucru înseamnă că Universul este unitar și aspirația către Creator nu trebuie să fie haotică. Celula trebuie să dea principala ei energie întregului organism, amplificând unitatea cu el, altfel va avea loc o decădere.

A doua poruncă spune: „Să nu-ți faci un idol”. Aceasta înseamnă că principala noastră energie trebuie să fie îndreptată către Dumnezeu, nu către obiectul la care ne închinăm, fie acesta omul iubit sau un idol care simbolizează banii, puterea, bunăstarea, sexualitatea etc.

A treia poruncă afirmă că nu este voie să-ți amintești de Dumnezeu printre picături.

Fiindcă a venit vorba, am auzit că unul dintre numele lui Dumnezeu sună ca „Elohim”. „Eli” în traducere înseamnă „unit”. Îmbinarea cuvântului „ohim”, judecând după toate aparențele, s-a întâmplat de la cuvântul indian vechi „Om”, ce înseamnă „Absolut”. Astfel, numele „Elohim” într-o traducere logică înseamnă, aproximativ, următoarele: „Tot ce poate exista, este Creatorul; în afară de El, nu există nimic; El este absolut unitar”. Înseamnă că suntem parte din El, noi suntem conectați inseparabil cu El.

Dacă îmi respect părinții, înseamnă că eu îi pun pe primul loc în mod subconștient, iar pe mine pe locul doi. Sentimentul de a fi secundar față de părinți ajută să te simți secundar față de Dumnezeu și să simți că sufletul, spiritul și trupul sunt secundare față de iubire. Însă, dacă nu-mi respect părinții, acest lucru înseamnă că eu mă pun pe mine însumi pe primul loc, iar pe ei pe locul doi. Iar apoi încep să mă îmbolnăvesc și să mor, neînțelegând că sufletul meu pierde unitatea cu Creatorul, neobservând că trupul, spiritul și sufletul meu ajung pe primul plan, iar iubirea rămâne pe locul doi.

A lua numele lui Dumnezeu în deșert, adică cu desconsiderare, cu ironie, în esență, este lipsă de respect față de El. În acest caz, omul se pune, în mod subconștient, pe el însuși pe primul loc. Dar tocmai iubirea hrănește sufletul, spiritul și trupul, iar iubirea vine numai atunci când aceasta devine pentru noi principala valoare. Iar, când ne întoarcem spatele de la iubire și nevoile noastre umane capătă o semnificație de mare importanță, atunci începe o moarte lentă. În plus, urmașii noștri își pierd puterile primii, iar apoi mor și devin incapabili să trăiască. Uneori, pentru a-i salva, noi înșine ne îmbolnăvim și murim.

O atitudine de desconsiderare față de Dumnezeu duce la faptul că energia nu se mai îndreaptă către scopul principal. Imediat ce energia se întoarce și începe să curgă, în primul rând, în direcția lucrurilor secundare, se activează mecanismul de distrugere a unității Universului, care este înlocuit rapid cu autodistrugerea omului….”

S.N. Lazarev

Fragment carte ”EXPERIENȚA SUPRAVIEȚUIRII”

Citește: