Oficial Media

Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Lazarev: Orice gând legat de sinucidere este extrem de periculos şi de distructiv pentru om şi urmașii săi

Nu foarte demult, lucrând cu una dintre paciente, am identificat un factor esenţial, care influenţează sănătatea şi soarta multor generaţii de urmași. Probabil că, înainte, câmpul meu karmic nu era îndeajuns de curat şi n-am putut să primesc această informaţie. Esența ei era astfel: orice gând legat de sinucidere este extrem de periculos şi de distructiv pentru om şi urmașii săi.
Tratam o femeie care suferea de dureri de cap îngrozitoare, pe care niciun fel de medicamente nu le puteau elimina.
Medicii nu erau siguri de diagnostic şi atunci femeia a apelat la bioenergie. Când m-am uitat la liniile ei karmice, am aflat că tatăl ei a comis o faptă la limita sinuciderii. Programul de sinucidere funcţiona în câmpul femeii, provocând nişte deformaţii puternice ale acestuia. Programele lipsei dorinţei de a trăi, aspirația către autodistrugere, pot să se afle în subconştientul omului foarte mulţi ani. Femeia a moştenit de la tatăl său un asemenea program de autodistrugere, atât de puternic, încât pentru blocarea lui, organismul folosea dureri de cap foarte puternice. După două şedinţe de corectare a structurilor de câmp, durerile de cap au început să se diminueze.
Atunci am decis să cercetez dacă un asemenea program se întâlneşte des la oameni şi, cu părere de rău, am descoperit că fiecare al doilea pacient are un program de sinucidere subconștient în câmp.
Programul se manifestă sub formă de apatie, de depresie psihică, uneori ca o explozie de agresivitate, pe care omul nu şi-o poate controla. Starea pe care medicii o denumesc depresie este, de fapt, o lipsă ascunsă a dorinţei de a trăi care, uneori, poate provoca multe boli, poate denatura destinul, caracterul sau poate să complice foarte mult viaţa omului.
Care este cauza acestei lipse a dorinţei de a trăi? În primul rând, este vorba de un program de autodistrugere, care se formează în câmp, în cazul în care vreun strămoș a păstrat mult timp dorinţa de a nu mai trăi sau a avut tentative de sinucidere. Chiar dacă aceste lucruri s-au întâmplat cu trei-patru generaţii în urmă, programul este foarte stabil în timp şi se transmite urmaşilor.

Acest program poate fi şi o consecință a lipsei dorinţei părinţilor de a avea un copil.

Câmpul omului are un sistem de apărare faţă de lumea înconjurătoare, însă este cu totul deschis pentru părinți. Cele mai mici greşeli ale părinţilor din timpul sarcinii faţă de viitorul copil formează în câmpul acestuia un program de distrugere. Acest program este de lungă durată, pentru că este conceput de părinţi.
Nemulțumirea dată de faptul că fiica sau fiul este mic şi slab, că este bolnăvicios, nemulţumirea legată de sexul copilului, de aspectul său, de capriciile noului-născut – dacă toate acestea sunt mai puternice decât iubirea pentru el, decât conștientizarea faptului că un copil este un Dar Dumnezeiesc, atunci acestea trec în interior, în subconştient, şi se declanşează mecanismul autodistrugerii.
Ca urmare a unei fixații îndelungate asupra emoțiilor negative față de copil, acestea trec în subconştient şi încep să se dezvolte autonom. Cu alte cuvinte, conștientul pierde controlul asupra acestor emoții şi nu înțelege pericolul lor.
Câmpul părinţilor începe să distrugă câmpul copilului. La copil, se cuplează instantaneu două programe de răspuns: distrugerea părinţilor şi autodistrugerea. O decepţie puternică a tatălui, chiar şi în decursul unei singure zile, pentru faptul că i s-a născut o fiică şi nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumărate tentative de sinucidere ale fiicei, ceea ce se va transmite şi nepoţilor. O dată cu vârsta, mai ales în perioada maturizării sexuale, programele subconştiente, aflate în câmpul copiilor, trec în conștient şi încep neînțelegerile în relațiile dintre copii și părinți.
Cinci minute de dezicere pot costa mulți ani de izolare, reproşuri, supărări, ură. Iată de ce, respectarea normelor eticii şi spiritualitatea sunt mai importante pentru sănătate decât compresele şi injecţiile.
Şi încă o particularitate foarte importantă. Programul de suicid poate fi declanşat de orice program puternic din afară, îndreptat spre schimbarea comportamentului omului. Organismul reacţionează la violenţă prin lipsa dorinţei de a trăi.
Am cercetat dacă un program exterior, introdus intenționat în subconştient, poate să acţioneze în mod negativ asupra omului şi să provoace unele fenomene secundare. S-a dovedit că poate. Orice program puternic poate provoca o rezistență, exprimată prin programul de autodistrugere.
– Dar cum rămâne cu hipnotizarea împotriva beției și a fumatului? m-a întrebat o asistentă.
Am testat câţiva oameni, care au fost hipnotizați, şi am descoperit un program de sinucidere, care a apărut în câmpul acestora din momentul hipnotizării. Un suicid care decurge lent se manifestă sub forma înrăirii şi a unei irascibilităţi crescute, a apariției unor gânduri de sinucidere şi a altor modificări negative în percepția și în comportamentul omului….”
S.N. Lazarev
Fragment carte ”Diagnosticarea karmei”
Distribuie acest articol Oficial Media
Share