Psiholog: Dacă ai fost crescut de o mamă narcisică, probabil ai simțit că nu ai fost niciodată văzut cu adevărat pentru cine ești

Dacă ai fost crescut de o mamă narcisică, probabil ai simțit că nu ai fost niciodată văzut cu adevărat pentru cine ești. O astfel de mamă nu își vede copilul ca pe o ființă separată, cu nevoi proprii, ci ca pe o extensie a ei. Iubirea ei este condiționată: trebuie să fii cum vrea ea ca să fii acceptat sau acceptată.

În loc să te sprijine, te controlează. În loc să te încurajeze, te critică. În loc să te protejeze, te face să te simți vinovat. Poate ți-a spus că tot ce face e „pentru binele tău”, dar în realitate te-a ținut captiv prin „iubirea” ei și a folosit vina ca pe o armă împotriva ta.

În public, afișează imaginea unei mame perfecte. Acasă, însă, poate deveni rece, critică, manipulatoare sau abuzivă. De multe ori, te face să crezi că realitatea nu este așa cum o vezi tu, spunându-ți că „inventezi” sau „exagerezi”, doar ca să-și păstreze controlul.

Crescând lângă o astfel de mamă, înveți devreme că iubirea trebuie „câștigată”. Ajungi să-ți negi propriile emoții pentru că ți s-a spus cum „ar trebui” să te simți. Îți e greu să pui limite pentru că ele nu ți-au fost respectate. Te învinovățești pentru tot ce nu merge bine și trăiești într-o stare de alertă permanentă, încercând să eviți conflictele.

Dar adevărul este că niciodată nu ai fost tu problema. Comportamentele ei vorbesc despre propriile răni și neputințe, nu despre valoarea ta. Criticile ei nu sunt adevăruri despre tine. Poate că încă tânjești după scuzele sau validările ei și îți dorești să îți recunoască suferința. Dar o mamă narcisică își asumă foarte rar greșelile. Să aștepți ca ea să-și ceară iertare și să se schimbe te ține blocat/ă în același tipar dureros.

Dar te poți elibera de controlul ei emoțional. Nu mai încerca să o schimbi sau să o faci să te înțeleagă. Poți decide să nu mai trăiești în funcție de reacțiile sau judecățile ei, să nu-ți mai condiționezi vindecarea de felul în care ea răspunde (sau nu) nevoilor tale.

Acum ești adult. Ai dreptul și puterea de a-ți construi propria viață, așa cum îți dorești, o viață bazată pe libertate, autenticitate și respect de sine. Iar libertatea ta începe în momentul în care nu-i mai permiți să te definească.

Învață să stabilești limite clare și să le respecți, chiar dacă ea le contestă sau le interpretează ca pe o ofensă. În unele cazuri, va fi nevoie să reduci contactul sau să te rezumi la răspunsuri scurte, neutre, pentru a nu mai alimenta drama. Dacă relația devine prea toxică, este în regulă să alegi distanțarea completă.

În paralel, caută sprijin în relații sănătoase, de la oameni care te văd și te respectă pentru cine ești. Lucrează la stima de sine și la reconectarea cu propriile nevoi. În acest sens, terapia poate fi un spațiu sigur în care să-ți procesezi durerea, să înveți să-ți exprimi emoțiile și să-ți reconstruiești încrederea în tine.

Trecutul nu mai poate fi schimbat, însă poți alege să nu-l mai repeți prin felul în care îi permiți (sau nu îi mai permiți) să te trateze. Nu te-ai născut ca să „repari” ceea ce ea nu a știut să vindece la sine, ci ca să-ți trăiești propria viață.

Autor: Ursula Sandner

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/