Psiholog: De ce ne trăim viața în neliniște?

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, omul nu poate genera, de la el putere, emoții în jur, indiferent ce se întâmplă … în jur: nu poate ierta, dacă toți din jur nu iartă, nu poate munci, dacă toți din jur sunt leneși. Astfel, el învață mecanismele de acțiune ale altora și își dobândește funcțiile emoționale, cât și cele mentale.

“Această influență din jur, omul o trăiește și i se pare normală. El se va adapta dacă schimbă tradiția, viteza sau interesele. Creierul emoțional este cel care memorează cel mai bine. El are propria lui inteligență, memorie și rapiditate. Spre exemplu: nu poate gândi iubirea și nici simțirea pentru un alt om, nu poate uita fiorii în stomac la prima iubire, nu poate uita când s-a născut copilul său, nu poate gândi fiorii și nici frica și, desigur, nu poate gândi apartenența când cineva pleacă sau vine din și în această lume”, explică psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții.

Mai mult, specialistul crede că așa-zisul creier emoțional, dacă nu este antrenat, din nefericire, prelucrează și păstrează ceea ce omul nu vrea, adică și teama, iritarea sau supărarea. Dacă nu le-ar fi trăit în trecut, el nu ar fi știut acum că ele există.

Creierul emoțional păstrează aceste emoții negative deoarece nu știe cum să judece lucrurile din jur. El are nevoie de mare ajutor, iar cel mai bun ajutor este judecătorul suprem, adică Mintea.

“Mintea este secretul pentru a face creierul emoțional să iasă din impas. Mintea poate schimba traiectoria emoțiilor negative, prin decizii. De exemplu, poate oferi iritării un cadou, tristeții un zâmbet, supărării o îmbrățișare. Toate sunt decizii. Fiecare moment de decizie are nevoie de energie în om. Dezechilibru emoțional este la fiecare om din societate. El este distras, răpit, chinuit și atras de altceva nou la fiecare 3-4 secunde: gând, telefon, email, șef, coleg, familie, zgomot urban etc. Omul nu poate sta în liniște. Liniștea a devenit ultimul Lux dorit de oameni. Dezechilibru există pentru că societatea îl împinge pe om spre asta. Ca omul să se echilibreze, unii pleacă la mănăstire, ashram, peștera etc. Pentru cei care rămân, munca se intensifica, devine de 2 ori mai grea să trăiască prin liniște, aici, în societate”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.