„ Regele domnește, dar nu guvernează”- Carol I

La data de 27 septembrie 1914 a încetat din viață Regele Carol I al României, după o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istoria statelor românești. Regele Carol I este considerat de majoritatea istoricilor unul dintre cei mai mari oameni de stat al României, deoarece regimul politic pe care l-a promovat a asigurat dezvoltarea țării pe o linie democratică, ce a dus la demararea unui amplu proces de modernizare a statului român.

Cei 48 de ani de domnie a lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese atât în plan economic, social, administrativ, cât și în plan politic și cultural, iar sistemul de guvernare stabilit de Carol I prin Constituţia din 1866 a marcat începutul regimului monarhic constituţional, un regim democratic ce a funcționat după dictonul „Regele domneşte, dar nu guvernează”.

Născut la Sigmaringen în anul 1839, Carol provenea dintr-o familie cu tradiţie dinastică, fiind cel de-al doilea fiu al principelui Karl Anton şi al principesei Josephine de Baden. Era înrudit cu Casa regală a Prusiei şi cu numeroase familii domnitoare din Europa, iar după ce a finalizat studiile elementare, s-a înscris la şcoala de ofițeri din Münster devenind ofiţer al armatei germane. Va întreprinde călătorii în mai multe ţări europene pentru a vedea progresele înregistrate în arta militară, apoi îşi completează studiile teoretice la Universitatea din Bönn, urmând cursuri de literatură franceză şi istorie.

Întrucât familia sa avea legături de rudenie cu împăratul Franţei Napoleon al III-lea, iar România era puternic influenţată de cultura şi politica franceză, prinţului Carol a fost recomandat de către Napoleon politicienilor români pentru funcția de domnitor, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Astfel, în martie 1866 după organizarea unui plebiscit și în urma dezbaterilor Adunării Constituante, deputaţii s-au pronunţat pentru alegerea principelui Carol, ca domn al României.

El va ajunge la Bucureşti pe 10 mai 1866 și va depune jurământul în noua sa calitate la Palatul Mitropoliei. Imediat după instalarea sa pe tron, Carol a numit un nou Consiliu de Miniştri şi a convocat Adunarea Constituantă pentru a-i atribui misiunea redactării şi elaborării unei noi Constituții a României, care să facă din domnia sa un regim democratic şi constituţional. Noua lege fundamentală a fost promulgată pe 1 iulie 1866, iar prin această promulgare se proclama principiul fundamental al separării puterilor în stat. În timpul domniei lui Carol I, România și-a obținut independența față de Imperiul Otoman, iar prin proclamarea României ca regat, în anul 1881 prestigiul țării a crescut enorm în Europa și în lume.

Carol I a obținut independența țării, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice unui stat modern și a pus bazele unei dinastii monarhice. A construit în Sinaia castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării.

După războiul de independență din 1877-1878, România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei, județele Cahul, Ismail și Bolgrad).

Tot Regele Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie românească, Dobrogea, de restul țării și începerea marilor lucrari de construcție și modernizare a portului Constanța. Prestigiul Regelui Carol I a fost atât de mare încât, de exemplu, două dintre marile puteri mondiale ale vremii, Germania și Rusia, i-au conferit titlul de mareșal.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană, barbă şi text care spune „Carol I Regele de oțel al României”

” Tot pentru Ţară, nimic pentru mine!”

La vârsta de 75 de ani, după o domnie de 48 de ani (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I lăsa României o moștenire atât de greu de egalat de generațiile viitoare.

De la el, Regele Carol I, a început totul: Familia Regală, România ca stat modern, independența și suveranitatea țării. „Zi şi noapte m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acuma o poziţie vrednică între statele europene”, scria Carol I, în testamentul său.

Regele Carol I a murit pe 27 septembrie 1914, lăsând în urmă o Românie independentă, consilidată, modernă și puternică. O Românie pe care a preluat-o la doar 27 de ani, găsind aici un stat abia recunoscut care se lupta să supraviețuiască.