ROMÂNIA FĂRĂ VIOLENȚĂ DOMESTICĂ

În data de 16 septembrie 2025, Parlamentul României a adoptat Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru legislaţia privind prevenirea, combaterea şi sancţionarea violenţei domestice „România fără violenţă domestică”, condusă de deputatul  Alina Gorghiu, preşedinta Comisiei.

În România, peste 61.000 de cazuri de violență domestică au fost înregistrate în primele șase luni ale acestui an, iar încălcarea ordinelor de protecție a crescut cu peste 110% în ultimii patru ani.

Din ele, cam 40% sunt transformate în ordine de protecție de către instanțele de judecată. Au fost  și încălcări ale ordinelor de protecție, în jur de 3000, ceea ce înseamnă că încă nu există, în sensul bun al cuvântului, frica de acest instrument.
În cadrul şedinţei a fost aprobat  și regulamentul care stabileşte cadrul necesar desfăşurării activităţii Comisiei.

S-a stabilit ca şedinţele să aibă loc săptămânal sau ori de câte ori este necesar, pentru a răspunde prompt nevoilor de dezbatere şi analiză.

Pentru o comunicare eficientă şi transparentă cu societatea civilă, experţi, autorităţi publice, mass-media şi cetăţeni, comisia a anunţat:

Adresa de e-mail oficială (romaniafaraviolenta@cdep.ro) este deja operaţională şi poate fi utilizată pentru transmiterea de propuneri, puncte de vedere şi solicitări de colaborare.

A fost creată pagina oficială de Facebook „România fără violenţă”  https://www.facebook.com care va oferi informaţii actualizate despre activitatea Comisiei şi va facilita dialogul direct cu cetăţenii.

Ședinţele Comisiei vor fi transmise online, pentru a asigura accesul tuturor celor interesaţi la dezbateri.

Un alt punct important al şedinţei a fost aprobarea propunerii preşedintei Alina Gorghiu privind iniţierea demersurilor pentru adoptarea unei Declaraţii comune a Parlamentului României pe 2 octombrie, cu ocazia Zilei Internaţionale a Nonviolenţei, marcată anual la iniţiativa ONU.

Rolul acestei comisii este clar: să punem în mișcare schimbarea. Nu doar vorbe, ci prin măsuri concrete:

• Monitorizarea agresorilor prin 𝗯𝗿𝗮̆𝘁̦𝗮̆𝗿𝗶 𝗲𝗹𝗲𝗰𝘁𝗿𝗼𝗻𝗶𝗰𝗲, pentru ca ordinele de protecție să nu mai fie doar o hârtie.
• Crearea de 𝗮𝗱𝗮̆𝗽𝗼𝘀𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗶̂𝗻 𝗳𝗶𝗲𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗷𝘂𝗱𝗲𝘁̦, pentru ca nicio victimă să nu mai fie nevoită să rămână lângă agresor.
• 𝗖𝗼𝗻𝘀𝗶𝗹𝗶𝗲𝗿𝗲 𝗽𝘀𝗶𝗵𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗮̆ pentru victime și pentru copiii lor.
• 𝗘𝗱𝘂𝗰𝗮𝘁̦𝗶𝗲 𝗶̂𝗻 𝘀̦𝗰𝗼𝗹𝗶 despre respect, egalitate și prevenirea abuzului.

Prima ședință a Comisiei a transmis un mesaj clar: problema violenței domestice este una de interes național și trebuie tratată cu seriozitate, transparență și acțiuni concrete.

Privind situația actuală, este necesar să înțelegem complexitatea infracțiunii de violență în familie și să explicăm, cu responsabilitate, semenilor noștri că există reglementări naționale și internaționale menite să protejeze, să ajute și să educe.

Art. 199 Cod Penal consacră în mod expres violența în familie, prevăzând că aceasta poate îmbrăca forme multiple: de la omor sau omor calificat, la loviri sau alte violențe, vătămare corporală ori loviri cauzatoare de moarte, fiind tratată ca o variantă agravată a acestor infracțiuni. Gravitatea ei constă nu doar în natura faptei, ci și în contextul în care are loc: spațiul intim, familial, cel care ar trebui să ofere protecție și siguranță.

Ea cere un efort comun – juridic, social și educațional, pentru a apăra drepturile fundamentale și a construi un spațiu sigur pentru toți.

              Drama acestei infracțiuni este tocmai faptul că lovește acolo unde omul ar trebui să fie cel mai protejat: acasă

Dincolo de legi însă, violenţa domestică rămâne un subiect tabu al societăţii româneşti. La fiecare caz raportat de violenţă în familie, trebuie să ne gândim la multele alte cazuri de suferinţe care rămân ascunse.

Dincolo de legi însă, trebuie să ne gândim şi la rădăcina răului, rădăcina care nu poate fi smulsă în totalitate fără Educaţie (acasă şi în şcoală) şi fără eliminarea acelor condiţii sociale şi economice care sunt de multe ori cauză a „tăcerii”.

Violența domestică rămâne una dintre cele mai dureroase forme de abuz. Ea lasă urme adânci atât asupra corpului, cât și asupra psihicului victimei, dar și asupra echilibrului social în ansamblu. Din păcate, numeroase cazuri rămân neraportate, ascunse în tăcere, din cauza fricii, rușinii sau lipsei de încredere în instituții. Această tăcere nu face decât să valideze indirect fenomenul și să contribuie la normalizarea lui.

De aceea, este esențial să privim către standardele internaționale, precum Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Convenția de la Istanbul, dar și către jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care trasează repere ferme privind obligația statului de a proteja viața și integritatea persoanelor vulnerabile.

Astfel, violența domestică nu este doar o chestiune de drept penal, ci și o problemă socială, perpetuată adesea prin tradiții și mentalități.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media