S-au împlinit ieri 85 de ani de la inaugurarea Ansamblului Eroilor de la Târgu Jiu

Coloana fără de sfârșit, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii există datorită unei femei. Arethia Tătărescu, soția prim-ministrului Gheorghe Tătărescu. Ei trebuie să îi mulțumim. Și să îi urmăm exemplul.

Ea i-a comandat și i-a finanțat lui Brâncuși lucrările, lăsându-i libertate deplină de acțiune. Totul cu sprijinul altor mari doamne – artista Milița Pătrașcu, o ucenică de-a sculptorului care i-a sugerat să ia legătura cu Brâncuși și Liga Femeilor Gorjene, a cărei președintă era. 

                          La Coloana fără sfârșit au lucrat români, unguri, sași, evrei, polonezi, slovaci

Comanda  a fost făcută de familia Prim-ministrului Tătărescu. Conducerea Societății Petroșani a asigurat o finanțare de 2 milioane lei, reprezentand materialele și salariile personalului pentru construcție (s-a depășit cu 0,5 milioane lei). Liga Națională a Femeilor Române din Gorj a contribuit cu 2,4 milioane lei: 340.615 pentru Coloană, 683.198 pentru Poarta Sărutului, 666.462 pentru Biserica Eroilor, 746.000 pentru exproprieri. Autoritățile au acordat subvenții orașului, ca localitate de interes turistic în 1936. Ministerul lucrărilor publice a alocat în septembrie 1937 suma de 5 milioane pentru sistematizarea străzii numită Calea Eroilor. S-au subvenționat și lucrările aferente parcurilor.

Metalizarea cu alamă nu se putea face când era frig, s-a realizat în iunie-iulie 1938 de o firmă specializată sub supravegherea lui Brâncuși. Atunci s-a finalizat Poarta Sărutului și Masa Tăcerii.

     Momentul inaugurării  a trebuit adaptat cu inaugurarea monumentului de la Mărășești

Astfel, în 27 octombrie 1938, artistul nu a fost prezent. Și Ștefan Georgescu-Gorjan era plecat din țară. Tătărescu nu mai era Prim-ministru. La inaugurare au venit autorități, Arethia Tătărescu, Președinta Ligii Naționale a Femeilor Române din Gorj și fiica ei Sanda Negropontes. Regele nu a venit. Alexandrescu, cioplitorul Porții spune și el că Brâncuși nu a venit.

Sub conducerea sa, Liga Femeilor Gorjene a organizat producția artizanală din Tismana și Târgu Jiu, înființând centre sătești, școli de gospodărie și ateliere de țesut pentru femei.

Fără inițiativa Arethiei Tătărescu și semnătura sa pe documentul din această postare, Târgu Jiul nu ar fi avut astăzi un obiectiv de Patrimoniu European (doar 4 monumente din România se află pe această listă) și nu s-ar fi vorbit în ultimii ani despre UNESCO la Târgu Jiu!

Unii gorjeni au uitat-o, alții îi poartă vie amintirea și prețuirea. „Muncește numai, muncește stăruitor” scria un contemporan, în ziarul „Gorjanul” încă din 1926 – aleargă, se frământă, dându-și bine seama că faptele plătesc mult mai mult decât meșteșugitele vorbe, decât frumoasele discursuri, decât toate teoriile fără exemplu”.

Nici astăzi, la 85 de ani de la inaugurarea Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”, Arethia Tătărescu nu are un bust la Târgu Jiu.  Orice pledoarie vibrantă în amintirea sa nu poate acoperi imensa zestre pe care această doamnă a lăsat-o Gorjului.

Măcar în al 12-lea ceas,  unii vremelnici ar trebui să priceapă că numele Arethiei Tătărescu nu poate fi șters din memoria posterității pentru toate cele câte a realizat în Gorj.

Arethia Tătărescu s-a născut pe 16 septembrie 1889 la București. Tatăl ei, Gheorghe Piteșteanu, descendent al unei familii de boieri argeșeni, și mama Arethiei au murit când ea era încă copil, lăsând în urma trei orfani: fetița și cei doi frați, Gheorghe și Alexandru. Copiii au plecat cu bunica paternă în Belgia unde Arethia a făcut școala primară, studiile secundare și apoi studiile superioare la Conservatorul Regal din Bruxelles.

Întoarsă în țară în 1913, Arethia Piteșteanu a fost profesoară de pian la Liceul de Muzică din București și s-a implicat în înființarea asociației cercetașilor români.

În vara lui 1916, aflată în vacanță la Tismana, Arethia îl cunoaște pe Gheorghe Tătărescu, un tânăr avocat întors de curând din Paris. Curând, cei doi tineri se căsătoresc la Craiova, cu foarte puțin timp înainte ca el să plece pe front.

La sfârșitul războiului, în 1919, soții Tătărescu fac o călătorie în India, apoi se stabilesc în București. Cuplul a avut doi copii, o fiică, Sanda, ce avea să se căsătorească mai târziu cu avocatul Ulise Negropontes, descendentul unui mare latifundiar, industriaș și comerciant român de origine greacă, și un băiat, Tudor, care avea să moară la Paris în 1955, internat într-un azil pentru boli psihice.

În 1919 soții Arethia și Gheorghe Tătărescu cumpără moșia Poiana din Rovinari, Gorj, iar în anul 1924 au început repararea conacului care suferise grave deteriorări în timpul războiului. În aceeași perioadă familia renovează și biserica Sfântul Gheorghe din Poiana.

Atrasă de arta populară, portul țărănesc, folclor și obiceiurilor oamenilor zonei, Arethia Tătărescu s-a implicat în activitatea diferitor organizații locale, devenind în scurt timp președinta Ligii Femeilor Române din Gorj, Filiala Gorj a Societății Naționale „Crucea Roșie” și a Societății Femeilor Ortodoxe din Gorj.

Datorită ei a fost înființată la Rovinari o școală de gospodărie în care tinerele învățau să realizeze diverse produse de artizanat locale, mai ales costume naționale și covoare, multe dintre ele ajungând la Expoziția Universală de la Paris din 1937 sau la Expoziția Internațională de la New York din 1939.

Liga Femeilor Române din Gorj condusă de destoinica Arethia a finanțat consolidarea casei în care s-a născut Ecaterina Teodoroiu, locuință construită în 1884 de părinții eroinei de la Jiu care, datorită implicării doamnei Tătărescu a fost declarată casă memorială. Și tot datorită ei, în 1936, s-a ridicat mausoleul Ecaterinei Teodoroiu din Târgu Jiu, opera a sculptoriței Milița Pătrașcu.

În aceeași perioadă Liga Națională a Femeilor Române din Gorj a construit casa memorială Tudor Vladimirescu, o replică a casei în care a trait revoluționarul, realizată de arhitectul Iulius Doppelreiter.

În 1937 Liga Națională a Femeilor Gorjene a hotărât să dăruiască orașului Târgu Jiu o coloană și un portal de piatră, iar intenția i-a fost comunicată primarului orașului, printr-o scrisoare oficială înregistrată cu nr. 6330 pe 20 octombrie 1937.

Contactat de Arethia Tătărescu, Constantin Brâncuși a acceptat solicitarea Ligii de a fi autorul operelor, dar a refuzat plata pentru lucrările sale, pe care le-a donat orașului.

Arethia Tătărescu, împreună cu Gheorghe Tătărescu, devenit prim-ministru al României de două ori în perioada interbelică, s-au ocupat și de construirea unui sanatoriu de boli pulmonare la Dobrița, a cărui piatră fundamentală a fost pusă pe 2 august 1936. În plus, doamna Tătărescu organiza periodic căsătorii colective ale cuplurilor necăsătorite și a fost nașa multor astfel de familii cărora le oferea daruri consistente, cei mai săraci primind inclusiv suprafețe de pământ pentru a-și ridica locuințe.

La scurt timp,  după cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord sovieticilor, pe 27 iunie 1940, Gheorghe Tătărescu a demisionat din funcția de prim-ministru pe care o deținea în acel moment. În timpul regimului Antonescu familia s-a retras la moșia de la Poieni, iar activitatea Arethiei a intrat într-un con de umbră.

Gheorghe Tătărescu reintră în prim-planul politicii pentru foarte scurt timp, imediat după război, când devine ministru de externe în Guvernul Groza și, în această calitate, șeful delegației române la Conferința de Pace de la Paris. Va fi însă înlăturat din toate funcțiile în noiembrie 1947 și toate bunurile familiei vor fi naționalizate.

Fostul premier al României va fi ținut în arest la Sighet și la București între 1950 și 1955 și, în acest timp, implicat în Procesul Pătrășcanu.

Sanda, fiica sa, la rândul ei mamă a doi copii mici, a fost arestată și ea în toamna aceluiași an și eliberată în 1953, la scurt timp după moartea lui Stalin. Eliberat din penitenciar, Gheorghe Tătărescu moare la București în martie 1957. Arethia Tătărescu a murit unsprezece ani mai târziu, în 1968, și a fost înmormântată în cavoul familiei, la cimitirul Belu din București.

Pe 27 octombrie ar trebui să celebrăm la Târgu Jiu nu doar ziua inaugurării Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”, ci și Ziua Omagială Arethia Tătărescu!

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media