22/10/2020

Șansa noastră extraordinară stă în înnoirea noastră perpetuă. Hai deci să renaștem zi după zi mai Frumos!

Bineînțeles că noi toți Iubim și ne Iubim. Bineînțeles că am reușit să ne iubim și dușmanii, și necazurile, să mulțumim pentru suma relelor ce se abat asupra noastră. Bineînțeles că suntem zi după zi mai puternici lăuntric și că sădim cu sârg în noi tot ce e benefic (celorlalți mai întâi și apoi și nouă). Nici nu vreau să îmi imaginez o altă realitate. Bineînțeles!

Suntem „o mână” de oameni dacă ne raportăm la Infinit, la Necuprins, ar fi să ne fie deci la înde„mână” să Iubim Iubirea, să facem Pace cu Pacea, lăuntric iar mai apoi jur împrejur. Dacă sunt evenimente dureroase în viața noastră, dacă pierdem (în general) ceva sau pe cineva, dacă suntem înfrânți uneori și ni se pare că totu-i „pierdut”, vă spun: NU există cauze pierdute (nici perdanți), NU există eșuări sau eșecuri (dar nici ratați) decât în măsura în care noi dăm amploare unui mod defectuos de a privi lucrurile. Trebuie să știm ce anume avem de minimizat, pentru că avem nefastul obicei de a ne dezice tocmai de cele cărora trebuie să le dăm importanță, în favoarea celor neglijabile. Oamenii rătăcesc haotic în întunericul necunoașterii spre căutarea eu-lui, spre căutarea „Drum”-ului, care drum este de fapt Calea fiecărui chemat ce se vrea vrednic de a FI ALES: „mulți chemați, puțini aleși”, așa este.

Alesul aude chemarea, simte glasul, pășește neînfricat, cu încredere în Lumina Adevărului Sfânt pe care neclintit Îl păzește. Numai că nu se nasc marile impunătoare edificii fără sacrificiu de sine, fără jertfă și conștiința vie a împlinirii supreme. Cele Mărețe nu se obțin cu bani și nu se câștigă la ruletă într-o noapte. Să ai cugetul îngenunchiat, smerit, pios nu e dovadă de slăbiciune cum ar crede cel ce sfidează. Să (îm)plinești Binele pentru semenii tăi așa, din plăcere, din dragoste de ei, din bucurie nu e dovadă de naivitate cum ar crede cel încrâncenat, mat sufletește. Pe mine -în clipa asta- mă binecuvintează că pot povesti cu oamenii cărora le sunt datoare învățăturile mele, mă bucură infinit să pot aduce oamenii la stadiul de Învingători, pentru că Minuni suntem odată cu actul nașterii, restul de parcurs depinde de noi, cei care vrem să FIM, sau -după caz- NU vrem.

Decât să ne plângem și să inventăm -dacă nu mai avem- motive de nemulțumire, mai bine am fi conștienți de „mulțimea îndurărilor” fără de care, în baza noastră de infernali egoiști, nu am fi putut înainta o zi măcar… și aș spune: spre Noi, ca să nu spun (deși ar trebui) spre Înalt. Lamentările, văicăreala stupidă alimentează spiritul slab făcându-l mai slab, încă…, încă. De fapt știm deja, că nu o spun prima dată și nici nu sunt singura care propagă acest Adevăr: să (ne) mulțumim nouă înșine în mod predilect atunci când ne e rău, când NU (NE) E! Suntem geniali în a LUA DE LA NOI. Și la fel de geniali în a DA VINA PE CEILALȚI PENTRU GREUL CE-L DUCEM. Nu avem decât un singur „nevinovat”: Noi! Să (ne) Mulțumim! Recunoscător.

Acest articol vrea de la noi (deci și de la mine) să începem (sau să continuăm) să fim Buni, Onești, Capabili (de a nu răni ci a tămădui, de a nu demola ci a înălța, de a „localiza” eu-l și de a-l dărui Căii Sale în mod dedicat), să fim Cuminți, Cumpătați, Curați. Acest articol nu cere mult. În afară de a fi luat în serios, practic el NU cere nimic.

Minuni suntem odată cu actul nașterii în sine -spuneam. Numai că șansa noastră extraordinară este că în fiecare clipă trăim o nouă altă naștere a noastră, o înnoire perpetuă.

Hai deci să renaștem …zi după zi mai Frumos!

(Dana Staicu -26 august 2017).

Distribuie acest articol Oficial Media
Share