Secretele Wushu – interviu exclusiv cu Prof Constantin Rizea, antrenorul campionilor europeni și de podium mondial

Un interviu sincer și emoționant cu profesorul Constantin „Titi” Rizea, sufletul Clubului Sportiv Rizea Wushu — despre munca cu tinerii campioni, provocările financiare ale sportului, valorile non‑violente ale WuShu și rezultate care au adus medalii europene și mondiale.

Club Sportiv Rizea Wushu nu este doar o echipă — este o familie formată din antrenor, sportivii și părinții care au transformat pasiunea în performanță. Sub conducerea profesorului Constantin „Titi” Rizea, clubul a produs în ultimii ani rezultate remarcabile la nivel național, european și mondial: campioni europeni, vicecampioni europeni, dar și medaliați la Campionatele Mondiale la juniori. Stilurile practicate — Wushu Sanda și Wing Chun — aduc atât tehnică, cât și disciplină, iar rezultatele vorbesc despre profesionalism, determinare și caractere frumoase.

Secretele Wushu – interviu exclusiv cu Prof Constantin Rizea

Acest interviu cu profesorul Rizea este o mărturie de sinceritate: vorbe deschise despre cum se clădesc campionii, despre sacrificii, despre lipsa sponsorilor și despre cum valoarea umană — integritatea și respectul — rămâne mai presus de orice. „Titi”, așa cum îl cunosc toți cei din comunitate, este un antrenor cu un caracter aparte, iar poveștile lui merită citite — mai ales când echipa obține, an de an, rezultate care îi poziționează în topul sportului românesc și internațional.

Mai jos găsiți prima parte a interviului. Urmează, la final, o veste bună: partea a doua promite dezvăluiri la fel de puternice și momente de mare efect — rămâneți alături pentru continuare.

Constantin Rizea:

An de an am avut rezultate foarte bune, pot să menționez anul trecut am avut un campion european și un vicecampion european, anul acesta am avut la fel, Soare Daniel dublu campion european, Mâine Antonio – vicecampion european.

O.M. Ce vârste?

C.R. Antonio are 14 ani și Soare Daniel 17 ani. Și vreau să spun că Soare Daniel anul trecut în toamnă, a ieșit și a obținut rezultatul de locul 3 mondial. Ceea ce pentru noi ca și club ca și echipă contează foarte mult.

O.M. Competitia unde s-a ținut?

C.R. Competitia s-a ținut undeva în Asia, in Brunei la Darussalam. Locul  3 mondial este singura medalie europeană la campionatul mondial de anul trecut la juniori 15-17 ani. Și ceea ce contează foarte mult și anul acesta am avut 17 sportivi printre care 8 medalii de aur la campionatul național și an de an se pare că reușim să ne promovăm, să ne impunem în fața unor adversari care vin din spate cu foarte mulți bani, cu foarte multe sponsorizări.

O.M. Asta era următoarea mea întrebare, de unde au ei bani, ca să te duci la o competiție ai nevoie de transport, de cazare, echipament…

Am pus toți, mână de la mână

C.R. Ai nevoie de masă, de taxă de participare, plus legitimații, plus echipament…Echipamentele sunt cele mai scumpe. La noi partea cu nutriția este mai grea pentru că necesită foarte mulți bani și părinții nu-și permit și fiecare merge pe ceea ce are. De exemplu eu când merg la o competiție fie că e națională sau internațională le spun, le dau mesaj, costurile sunt astea, cine poate, cine se încadrează.

De exemplu am avut anul trecut pe Soare Daniel, am pus toți mână de la mână bani ca să putem să-l ajutăm să participe la campionatul mondial, la fel la campionatul european. Norocul lui a constat și în faptul că primăria a oferit niște premii și banii pe care i-a luat l-au ajutat foarte mult. Noi nu avem sponsori. Noi am putea avea posibilitatea să mergem la mai multe campionate internaționale, dar nu putem din cauza banilor.

O.M. Cred că există posibilitatea unui proiect atât pentru primărie cât și pentru consiliul județean în care v-ar asigura o sumă din proiect pentru că știu că atât consiliul județean cât și primăria oferă multor asociații, ONG uri și mai ales sportive care primesc o sumă și cred că dacă aplicați v-ar acorda.

C.R. Cu siguranță, doar că trebuie să mă implic mai mult eu și până acum situația nu mi-a permis. Sunt copii care îmi spun, de fapt îmi spun și părinții că de fapt copii lor nu vin pentru sportul pe care îl practică ci vin pentru mine. Și ceea ce m-a bucurat foarte mult a fost să văd părinții că vin și-mi spun că și-au mutat copii de la școală doar ca să participe, să nu renunțe la antrenamente.

O.M. Este extraordinar, înseamnă că mai mult de 50% este pasiune, vine din suflet.

Copiii sunt foarte maturi în gândire, își fac planuri pentru rezultate mai bune

C.R. Vine din suflet, da. De exemplu anul acesta am făcut un cantonament și exact cum vorbesc aici, deschis, exact așa discutam și cu copiii. Și am rămas fascinat mai ales să văd copii de 9, 10 ani să fie atât de maturi în gândire și să-și facă proiecte pentru a obține rezultate mult mai bune în anii de urmează.

La Federație problema este asta, ei primesc foarte puțini bani, nu primesc la fel de mulți bani cum primesc celelalte sporturi.

O.M. Câte ramuri sportive sunt în Wushu?

Este WuShu Sanda, WuShu Qingda, Light Contact – se merge foarte mult pe tehnică și viteză, nu se merge pe forță și mai sunt probele de lupta cu adversari imaginari, unul sau mai mulți adversari imaginari sau lupta cu adversari doar că se mimează. Se folsește 10% din forta. Și trebuie foarte, foarte mult să-ți probeze reflexul ca să te ferești de o suliță, de sabie. Bine… acele sulițe sau săbii nu sunt confecționate dintr-un material foarte tare să rănească în cazul în care se comit niște greșeli.

O.M. Federația a acordat mai puțină atenție decât altor sporturi, dar oricum am văzut că mai au sporturi din gama asta de lupte … Ce face diferența?

C.R. Diferența este că acest sport, Wushu, este foarte complex. Noi de exemplu dacă l-am pus jos pe adversar, am făcut-o printr-un procedeu de judo sau un procedeu de lupte și asta e frumos în Wu-Shu. ai dreptul să faci și aceste procedee din mai multe sporturi și tocmai de aceea este atât de frumos. Noi nu continuăm lupta la sol, pentru că este sport.

Un sport dur din punctul meu de vedere nu-l pot numi sport pentru că fiind foarte agresiv te învață să devii agresiv. Și pe copii îi învață să devină agresivi. Asta este părerea mea. Noi în Wu-shu ne oprim aplanând comflictele. Pe când în acest sport, k1, mi se pare că nu poți să aplanezi conflictele, dimpotrivă. Reacționezi exact cum ești învățat. Violent. Din punctul meu de vedere K1 este un sport violent.

În cazul în care imi vedeam adversarul că era un pic rănit mă duceam la el și făceam în așa fel încât să-l protejez

O.M. Deci WuShu are caracteristica asta de a fi unul dintre cele mai non-violente sporturi de contact.

C.R. Exact. În primul rând ceea ce am învățat și noi ca sportivi, ceea ce învățăm noi în continuare și în cadrul federației este să aplanăm conflictele, să le evităm și eventual mai bine ne luăm un picior în fund, mai bine suntem îmbrânciți, înjurați dar atâta timp cât nu este integritatea corporală sau viața nu ne este pusă în pericol.

O.M. Și totuși trebuie să ne gândim că este un sport de luptă, să ne gândim că dacă am vrea să nu fim deloc agresivi am face gimnastică sau balet deci totuși este un sport de luptă

C.R. Este un sport de luptă și vă spun că am fost și am luptat 11 ani în acest sport și vă spun că niciodată nu am fost agresiv. Înainte să intru în ring mă duceam și îmi salutam adversarul. Când intram în luptă nu aveam urme de agresivitate, să mă uit urât la el sau să i arăt pumnul sau să am o atitudine ostilă. Nu. Dimpotrivă. Niciodată nu am mers pe așa ceva și așa îi învăț și pe copii. Și în timpul luptei în cazul în care imi vedeam adversarul că era un pic rănit mă duceam la el și făceam în așa fel încât să-l protejez…

Va urma…

Partea a doua a interviului va apărea curând și promite declarații la fel de din inimă, povești despre antrenamente, planuri pentru viitor și cum pot susține autoritățile și comunitatea un sport cu rezultate internaționale.

Vezi lista campionilor Wushu aici!

Vezi date de contact Rizea Wushu aici!

Galerie foto!

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri „…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media