„Sfântului Altar am închinat şi jertfit toată puterea vieţii mele”- IRODION de la LAINICI

SUNT 12 ANI DE CÂND S-A MAI ADĂUGAT ÎN CALENDARUL BISERICII ORTODOXE ­ROMÂNE ÎNCĂ UN SFÂNT CU CARE SUNTEM ­ÎMPREUNĂ, SFÂNTUL IRODION. MARE BUCURIE ȘI BINECUVÂNTARE A PRIMIT MĂNĂSTIREA LAINICI PRIN CANONIZAREA CELUI MAI LONGEVIV STAREȚ AL SĂU DIN TOATE TIMPURILE. SFÂNTUL IRODION A FOST STAREȚ AL LAINICIULUI ÎNTRE 1854-1900 CU CINCI MICI INTERMITENȚE, IAR SPRE FINALUL VIEȚII A FOST ȘI DUHOVNIC AL SFÂNTULUI IERARH CALINIC DE LA CERNICA, CĂRUIA ÎI FUSESE UCENIC ȘI CEL CARE L-A PROMOVAT MONAH (1846), IEROMONAH (1853) ȘI STAREȚ-EGUMEN (1854) ȘI CARE L-A NUMIT „LUCEAFĂRUL DE LA LAINICI”.

În duminica din 1 mai 2011, la împlinirea a 111 ani de la nașterea în Împărăția cerurilor a Sfântului Cuvios Irodion, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei, și cu alți 23 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, săvârșea Sfânta Liturghie la Sfânta Mănăstire Lainici, în prezența a peste 10.000 de credin­cioși, iar la finalul acesteia se făcea proclamarea oficială a canonizării Sfântului Irodion de la Lainici, cu ziua de prăznuire 3 mai.

Pomenirea Sfântului Irodion s-a făcut ieri,  în prezența Mitropolitului Olteniei, Irineu, Mitropolitul Ardealului, Laurențiu,  a mai multor episcopi și fețe bisericești, la sluja de hram de la Mănăstirea Lainici din Defileul Jiului, în prezența a sute de credincioși. 

”Luând de tânăr jugul stăreţiei, nu a fost lipsit de inevitabilele ispite din partea celor păstoriţi. De cinci ori a fost nevoit să demisioneze din stăreţie, datorită multei sale smerenii. Înainte de momentul dezgropării moaştelor Sfîntului Irodion, la 10 aprilie 2009, le-am recomandat tuturor părinţilor şi fraţilor din mănăstire, pe lângă postul de alimente de câteva zile, să zică rugăciunea insistentă la Sfântul Calinic, astfel „Sfinte Ierarhe Calinic, dacă este voia lui Dumnezeu, descoperă sfinţenia Cuviosului Irodion”. S-a petrecut o mare minune pentru viaţa Mănăstirii Lainici. La câteva ceasuri de la dezgropare a venit cineva cunoscut care ne-a zis „părinte, observ că s-a schimbat ceva aici în mănăstire, simt ceva pe care nu pot să-l descriu, simt un mare har care pluteşte peste această mănăstire”. De asemenea, tot ca o mare minune a Sfântului Irodion, socotim şi vedenia unei maici, cu un an de zile înainte de aflarea moaştelor, în care i-a spus sfîntul că „la anul viitor părintele stareţ îmi va face haine noi”. Dorim din toată inima ca Sfântul Irodion să fie ocrotitor, mijlocitor în ceruri înaintea tronului Sfintei Treimi tuturor celor care îl vor cinsti şi vor cere ajutorul lui”, a ţinut să ne declare părintele stareţ al mănăstirii, arhimandrit Ioachim Părvulescu.
Sfântul Preacuvios Irodion Ionescu s-a născut în Bucureşti, în anul 1821, şi a primit la botez numele de Ioan. Chemarea lui Dumnezeu a răsunat cu putere în inima sa încă din fragedă pruncie şi, la numai 20 de ani, tânărul cu viaţă de ascet îşi găseşte adevărata menire închinoviindu-se ca frate în lavra Cernicăi. Dincolo de porţile mănăstirii, fratele Ioan face cunoştinţă cu o altă realitate la care se adaptează foarte repede. Luptele duhovniceşti devin în scurt timp fapte cotidiene, iar postul şi rugăciunea – adevărate moduri de viaţă. După ce a trecut prin aproape toate ascultările, datorită aleselor sale calităţi, tânărul Ioan a primit la 3 decembrie 1846 îngerescul chip al călugăriei, pecetluindu-l cu numele de Irodion. Mănăstirea Cernica era locul de suflet al Sfântului Ierarh Calinic, ani de zile veghind la binele obştii de aici. În această adevărată pepinieră de sfinţi, Cuviosul Irodion s-a făcut remarcat prin viaţa sa aleasă: postea foarte mult, îşi împlinea cu osârdie pravila şi canonul, nu lipsea niciodată de la slujbe, noaptea o petrecea în lacrimile rugăciunii, iar ziua lucra alături de părinţi la ascultările cele mai grele. La numai câteva zile după călugărie, pe data de 22 decembrie 1846, cuviosul a fost uns ca preot şi duhovnic pentru întreaga obşte a mănăstirii. Experienţa uceniciei lângă Sfântul Calinic îi conferea un mare echilibru în luarea deciziilor, iar virtuţile pe care le avea îl făcuseră unul dintre cei mai căutaţi duhovnici. Odată cu învestirea Sfântului Calinic ca Episcop de Râmnic în anul 1850, Cuviosul Irodion a trebuit să părăsească Cernica pentru a se stabili la Mănăstirea Lainici, devenind duhovnicul sfântului. Deşi avea o experienţă duhovnicească vastă, cuviosul părinte s-a supus întru totul rânduielii pe care a întâlnit-o aici. Cu acordul unanim al obştii, la data de 15 iunie 1854, cuviosul părinte a fost instalat de Sfântul Calinic în egumenia Mănăstirii Lainici.  Pe 3 mai 1900, Sfântul Irodion a trecut la Domnul. După trecerea sa la Domnul, la mormântul său se petreceau multe minuni. Sfintele sale moaşte au fost descoperite cu post şi rugăciune, după 109 ani de la trecerea sa la Domnul, sub purtarea de grijă a IPS Irineu, Mitropolit al Olteniei.   Sfântul Irodion și-a făcut ucenicia la Mănăstirea Cernica (1841-1850), unde era o „școală” a isihasmului românesc. Așa cum se cunoaște, acest curent al neoisihasmului românesc a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și se încheie la sfârșitul secolului al XIX-lea. Axa principalilor exponenți ai arborelui neoisihasmului românesc este formată din următorii sfinți: Sfântul Vasile de la Poiana Mărului (1767); Sfântul Paisie Velicicovski (1794); Sfântul Gheorghe, starețul de la Cernica (1806); Sfântul Iosif de la Văratec (1828); Sfântul Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, (1834); Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului-Noul Severin (1868); Sfântul Irodion de la Lainici (1900).

HARISMA ISIHASMULUI, O MARE TAINĂ

Această harismă a isihasmului românesc se transmite ca o axă pe parcursul celor 150 de ani și bineînțeles că ea merge până în ziua de azi și se va continua până la sfârșitul veacurilor, atâta timp cât vor mai exista iubitori, admiratori și practicanți ai acesteia. Monahismul prin exce­lență este isihast. Monahii, cei care conștien­tizează și se luptă din răsputeri împotriva patimilor și egoismului din ei, devin purtători ai acestui duh isihast. De regulă această harismă este foarte discretă. Nu se face caz prea mult de ea mediatic, pentru că ea se trăiește și atât. Când se încearcă exteriorizarea publică, atunci se pierde. Această harismă a isihasmului a existat la Mănăstirea Lainici până la sfârșitul secolului XX prin ultimul stareț isihast Calinic Cărăvan (20 mai 1991). Este o mare taină harisma isihasmului, întâi să o înțelegi și cu mintea, și cu inima și apoi în raport de nevoință să poți să te împărtășești de dulceața ei. Sfântul Irodion a gustat din plin această dulceață duhovnicească, după multă suferință și amar din partea lumii, trupului și demonilor. Acesta este paradoxul urcușului duhovnicesc, care alternează între suferință, durere și bucurie. Cu cât omul suferă mai mult fără cârtire, cu atât se sfințește mai mult. Acest fapt a fost înțeles foarte bine de Sfântul Irodion, care s-a familiarizat cu el și i-a devenit ca a doua fire. Acest sfânt a fost un mare iubitor de Liturghie. Aproape zilnic săvârșea Sfânta Liturghie și iubea foarte mult biserica. De aceea într-un context al vieții sale mărturisea: „Sfântului Altar am închinat şi jertfit toată puterea vieţii mele”. Fiind format în duhul isihast cernican, Sfântul Irodion era foarte răbdător și iubitor de frați. „Era un foarte aspru nevoitor, fapt pentru care puțini puteau să viețuiască împreună cu el, datorită acestei mari asceze”, mărturisea ucenicul său, următorul stareț de după el, ierom. Damaschin Pandelescu. Strălucea ca un soare puternic și nu puteai sta lângă el fiindcă te ardea. Ori te încălzeai și ardeai ca și el în asceză și nevoință, ori te excludeai singur. Așa au fost marii sfinți nevoitori.

LUCRAREA SFÂNTULUI IRODION

De la canonizarea sa, Sfântul Irodion lucrează vizibil în ogorul Domnului. Tot mai mulți oameni îl cunosc în rugăciune și îi simt ajutorul. În după-amiaza zilei de 9 aprilie 2009, când au fost dezgropate moaștele sfântului, a intrat o familie pe poarta mănăstirii și au fost marcați de o mireasmă foarte plăcută care se simțea în toată curtea mănăstirii. M-au întrebat: „Ce-ați făcut, părinte, că toată curtea miroase a mir foarte plăcut?” După aceea au aflat că atunci au fost scoase sfintele moaște din măruntaiele pământului și aceasta era explicația. La canonizare, în 1 mai 2011, mi-au mărturisit mai mulți că, atunci când s-a făcut procesiunea cu sfintele moaște în jurul bisericii, s-a simțit o mare mireasmă în aer. De 12 ani, de la canonizare, Sfântul Irodion împrăștie continuu mireasmă. O simte cel ce este pregătit, cel ce are inima smerită și curată. Prin anii 2019, un preot din Germania, trecând pe la Mănăstirea Lainici, mi-a mărturisit o întâmplare referitoare la Sfântul Irodion. Acest preot şi familia sa au mare evlavie la Sfântul Irodion. Făcând într-o zi curățenie prin casă cu soția și copiii, la un moment dat au observat că, împingând un dulap, neatenți, acesta se înclină la 45 de grade şi era să cadă pe copilul cel mic, de cinci  ani, care se afla lângă el. Sesizând pericolul, copilul a introdus instinctiv mâna în buzunar să atingă o iconiță. Dulapul a rămas înclinat spre copil, fără să cadă pe el. Tatăl a îndreptat dulapul, iar copilul era cu iconița Sfântului Irodion în mână și o săruta. Sfântul Irodion a oprit pericolul. Pe parcursul acestor ani, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu a binecuvântat și s-au dăruit părticele din moaștele Sfântului Irodion în peste 35 de biserici și mănăstiri, din țară și străinătate. S-au dăruit moaște în Canada, America, Spania, Italia, Franța, Germania, Anglia, Moldova etc., unde au fost solicitări oficiale. Ne-am bucurat și ne bucurăm foarte mult de lucrarea Sfântului Irodion. De cele mai multe ori, din păcate, nu ­conș­tientizăm aceste mari binecuvântări ce ni le-a dăruit Bunul Dumnezeu. Îi mulțumim Preasfintei Treimi, Maicii Domnului, ocrotitoarea mănăstirii noastre, și tuturor sfinților pentru marele dar făcut nouă nevrednicilor prin cunoașterea, simțirea și înrudirea cu acest mare sfânt scump și drag nouă. Îți mulțumim, Sfinte Preacuvioase Părinte Irodion, că ne-ai ales!” a concluzionat Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Mănăstirii Lainici.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media